I'm back

    Am incercat,am vrut atat de mult sa indrept totul  .Ce nu am stiut ma ranit.
    Ma simt bine.
    Oamenii se nasc,imbatranesc si apoi mor.Asta este lumea in care traim .Nu are niciun farmec.Acum  nu este nimic ce m-ar putea intrista.Nu e posibil!Dar as putea nega ca trecutul meu nu il voi uita niciodata? 
   Fiecare lucru acum chiar are sens.,,Acum sunt ok''.Tot imi repet asta de cateva zile.Si cred ca asa sunt...sunt okImi place viata mea de acum.Desi acum cateva zile spuneam ca ,,voi fi bine'' acum chiar sunt.Ma bucur asa mult pentru mine.
  Sunt complicata.Mi sa spus asta de multe ori.
  In ultima perioada mi s-au intamplat atatea. Sunt cu zambetul pe buze ...Ma bucur de fiecare clipa  oricat ar fi ea de banala.Acum stiu ...iubesc momentele alea in care rad si glumesc din orice prostie .
  Imi dau seama de multe...totul facea parte dintr-o lectie pe care trebuia sa o invat.         Am crescut.Trebuie sa fiu sigura pe mine .Viata nu inseamna numai distractie ci si responsabilitati.
  Acele persoane care imi spuneau :,,poti'' aveau foarte mare dreptate.Pot sa ma gandesc la ziua de maine si la tot ce inseamna ,,viitor''.Mi-am mai dat o a doua sansa si a functionat.Am redevenit chipul cald de altadata.
  A fost ciudat!Acum totul sa schimbat! 
 

Intalnire cu lumea reala

 Azi totul a fost extrem de ciudat...serios chiar numai stiu ce sa cred si ce sa spun.Cei din jurul meu reusesc mereu sa ma surprinda cu cate ceva nou...Azi mi-am dat seama (chiar daca mi sa mai spus insa nu am crezut) ca aparentele inseala...Oare este prea mult pentru mine??Hmmm...nu prea cred.Sunt obisnuita cu astfel de ,,surprize'' si cu tristetea totodata.
Astept ca lucrurile sa se schimbe...sper asta...Nimic nu functioneaza de la sine.Este nevoie de  munca,distractie,certuri ,impacari,evolutie,ascultare si invatare. 
  Acum stiu ca totul sta cu totul altfel decat credeam eu.Fiecare gandim diferit.Descopar ca nimic nu era adevarat ...

,, Stiu prima impresie conteaza, 
 Iti prezint cum arata lumea noastra 
 Nu e totu' roz aici si nici nu pare 
 Doua pungi sau o valiza 
 Sunt motiv de sarbatoare.''

De ce sufar?!

  Mereu ma intreb :,,De ce eu?''De ce trebuie eu mereu sa sufar pentru altii?.Stiu ca sunt o persoana sensibila si pun la suflet orice lucru minor...in privinta asta ma urasc...Stiu...sunt prea aspra cu mine.Cand vad atata indiferenta in jurul meu as vrea sa urlu .Mereu eu sunt cea care le da tuturor celor din jurul meu sfaturi atunci cand au nevoie,dar am observat ca nu sunt in stare sa ma ajut singura.Stiu ca inca sunt mica si ca odata ce voi creste voi mai suferi .
   Ma simt vinovata pentru atitudinea celor din jurul meu pentru ca eu m-am inchis in mine si nu le-am acceptat ajutorul...poate acum nu mai eram in starea asta.Am ales sa sufar in tacere si sa merg mai departe chiar daca am lasat in urma mea lucruri neterminte.Sa dau timpul inapoi nu pot.
  Sunt constienta de schimbarea mea in rau...eu nu eram asa ...acum plang din orice,sunt trista mereu,abia daca schitez un zambet asa de gura lumii...
  Printr-un singur cuvant as putea exprima ce imi doresc: ,,vreau''.
  Vreau ca totul sa revina cum era odata .Cei din jurul meu s-au saturat sa auda aceasi replica :Voi fi bine! Chiar si eu m-am saturat.
  Raspunsul la intrebarea mea undeva inauntrul meu exista ...poate nu am cautat unde trebuie...Dar realitatea...este asa dura .Stiu ca voi trece peste...va fi greu...dar voi imi voi reveni cat mai curand.

Degeaba imi spui

 Cand e momentul sa spui ,,te iubesc?”...poate niciodata sau poate intotdeuna …dar niciodata nu o spune prea repede…s-ar putea sa sperii toti fluturasii din stomacul meu...spune-mi ca ma porti in gand mereu,ca toate visele noastre vor deveni realitate,ca vei fi aproape de mine...dar nu imi spune ca ma iubesti...pentru ca nu o sa te cred...cel putin nu acum.

  Vreau sa imi dovedesti ceea ce spui.Am indoieli .As vrea sa te cred,sa ma las prinsa in jocul tau,sa fiu dependenta de tine,sa incep totul de la zero ,dar nu prea am motive serios... calvarul prin care am trecut ma face sa numai cred in cuvinte...sti cum sunt eu si altfel nu am cum sa fiu.

  Ma tem sa nu ma ranesti,sa nu fugi atunci cand voi avea nevoie de tine,sa nu uiti toate clipele pe care le-am petrecut impreuna.Poate tu nu ai nicio vina!

  Nu ma speria..mai acorda-mi putin timp...lasa-ma sa ma gandesc bine la ceea ce vreau si daca fac fata ...Nu vreau ca acum sa imi dai tot ,ca mai apoi sa-iei tot si sa devi doar un vis ireal...

Prima evadare

  Un strop de neatentie.De atata a fost nevoie pentru a-mi scapa telefonul intr-o galeata cu apa.A palpait putin.Era mort.Insa nu pe telefon m-am suparat eu ci pe mine si pe obiceiul meu prost de a folosi acest aparat la maximum.Daca stau sa ma gandesc ...poate a fost mai bine.Incepusem sa ma satur de miile de sms si apeluri de la fostele mele colege din generala punandu-mi mii de intrebari :,,De ce nu vi in vacanta aici la tara?Ce te impiedica?Ce ai patit?''.Pfff...Ele nu inteleg ca am niste amintiri dureroase din ultima vacanta petrecuta acolo...asta este...
   Pe de alta parte regret ...in memoria lui,si nu in a mea,am stocat toate numerele de telefon al prietenilor si cunoscutilor mei. Acolo aveam notate toate planurile mele pentru aceasta vacanta.Aveam insemnate toate zilele de nastere ale prietenilor mei si aveam salvate zeci de poze cu momente pe care acum as vrea sa le retraiesc.
  Tehnologia ma omoara...  Dupa toate acestea am ajuns la concluzia ca trebuie sa gasesc o metoda alternativa de a-mi salva si in alta parte decat in memoria telefonului lucrurile importante pentru mine.
Aceasta a fost prima mea incercare de a evada in timpul liber.

Vacantaa!

   In sfarsit a venit vacanta de vara!De cand o astept...Si uite ...a venit si aceasta zi.De acum gata cu stresul,oboseala,invatatul,obligatiile scolii s.a.Oficial nu mai sunt boboaca.Pot spune ca a fost un an teribil,dar in acelasi timp placut pentru ca am avut experiente destul de placute.
Adevarul este ca la inceput acomodarea cu colegii si cu profesorii a fost destul de grea insa totul a trecut.
   Am participat si la mapamond.A fost super.Cea mai tare zi din viata mea.Cand m-am vazut in spatele scenei tremuram toata.Am trecut prin tot felul de stari:bucurie,teama si nebunie...Pfff ce amintiri frumoase.
  S-a mai dus un an din viata mea!Ce repede a trecut timpul.A fost un an greu pentru ca m-am schimbat.A aparut  adolescenta rebela,luptatoare impotriva regulilor ,,invechite'',a obligatiilor scolii,a viitorului propus de parintii.Uneori m-am simtit manipulata avand tendinta de a renunta la tot(mai ales)la a invata ceva.
  Am terminat anul cu note destul de bune in ciuda faptului ca nu m-am simtit in largul meu,deci pot spune ca sunt multumita  de rezultatele mele.
 In fine ...Gata cu scoala..Este timpul pentru : A VENIT VACANTAAA!!! 

Adio trecut!

   Ar trebui sa las totul in urma
Amintirile ce dor,lacrimi si regrete 
Viata merge inainte indiferent prin ce voi trece.
  Vreau sa fiu din nou acea copila cuminte
 Inofensiva si fara pic de minte
 Vreau inapoi acele zile cu soare
Care ii dadeau vieti mele sens si culoare.
  Nu regret nimic din ce a fost
Poate totul a avut un rost
Tot ce a mers inainte prost
Acum numai are niciun rost.
  Sunt recunoscatore pentru ce am
Pentru ce sunt
Nu mai vreau sa ma intorc undeva unde am mai fost
Nu o sa cedez
Raman sa va arat ca pot
Ca am puterea necesara sa trec peste tot.



   Imi cer scuze...Versurile de mai sus nu au iesit cum ma asteptam...Sunt in pana de idei.Trec printr-o stare proasta si vreau sa ca totul sa treaca si sa revin cum eram eu odata. Pentru asta am nevoie de putin timp sa imi pun in ordine gandurile.Imi voi reveni odata cu trecerea timpului.
  Mi-as dori sa nu fiu nevoita sa vorbesc despre asta insa in ultimul timp blogul a fost ca un refugiu ,unde am putut scapa de palmele pe care le primesc zilnic de la cei din jurul meu.Nu imi doresc sub nicio forma ca depresia sa devina o boala pentru mine.Dar totul va fi bine.Cu putin ajutor  pe care il primesc neconditionat din partea unei persoane careia ii pasa de mine(,,anonim'') rana este vindecata pe jumatate.In vindecare celeilalte jumatati este nevoie de mine insumi.
  Tot ce trebuie este sa accept realiatea asa cum este!
          Multumesc ,,Anonim''! <3