!!

  Facea autostopul.Sau cel putin asa credeam.Nu facea cu mana ,dar se uita insistent la fiecare masina care trecea .Unii incetineau si il priveau ,altii il clanxonau.Cand am ajuns in dreptul lui a facut un pas spre masina.Am oprit mai degraba din curiozitate.L-am intrebat daca vrea sa ajunga undeva.A repetat derutat ''undeva'' apoi s-a urcat in masina pe neasteptate.Se uita cu aceeasi privire derutata pe geam,la case,la oamenii grabiti de pe marginea soselei,de parca ar fi pentru prima oara cand vede asta.La un moment dat a intins mana dreapta spre obrazul meu si l-a mangaiat usor ,abia atingandu-mi pielea.Parca ar fi vrut sa stie din ce sunt facuta.Apoi,si-a dus degetele la gura si le-a atins cu buzele.Imi placea cum arata,inalt,bine facut,cu un par de culoare incerta .Brunet ,cu niste ochi albastrii patrunzatori si o gura foarte sexy.Privindu-l mai de aproape imi dadeam seama ca prima impresie,era reala.Nu vorbea,cele cateva cuvinte rostite erau repetitii ale cuvintelor spuse de mine.Imi zambea in continuare,fara sa spuna un cuvant.Dupa patru ore de mers ma simteam in siguranta cu el.Mi-a spus ca nu are unde sa mearga,si ca i-ar face placere sa vada unde locuiesc.L-am gazduit in seara aia pe acest strain in patul meu.

In dimineata de dupa m-am trezit inundata de o lumina puternica in toata casa.Apartamentul meu e orientat cu ferestrele spre apus,iar dimineata e destul de racoare si umbra.Dar,atunci in dimineata aceea era lumina in casa ca la amiaza pe plaja,iar soarele parea ca-si schimbase cursul.

El,tipul caruia nu-i stiam nici numele,stea gol pusca cu fata spre geamuri,si cu mainile intinse si capul pe spate ca un rastignit.Razele acelui soare treceau prin el ca si cum ar fi imateriabil.Am ramas muta in mijlocul patului.Atunci mi-am dat seama ca este un fel de ''creatura''pamanteana.La fel de ciudat cum l-am cunoscut si acceptat in patul meu,am fost cuprinsa de pace si siguranta,in fata acelei scene.

Dupa cateva minute bune de stat in lumina,tipul se intoarce spre mine.Mi-a spus ca trebuie sa plece.Ca-mi multumeste si ca nu va uita niciodata gestul meu.''Revedere'' a fost ultimul cuvant pe care mi l-a adresat si odata cu disparitia lui s-a stins si lumina din camera.

Where trying go?..

Beliving went away?..

I don't give a fuck

 De ce ti-ai mai pierde timpul si mintea gandindu-te la cineva care nu a vrut sa faca parte din tine,care nu a stiut sa-ti ofere totul ,care a fost langa tine apoi pleaca,care poate a uitat ce inseamna sa-ti tradezi iubita cu alinturi si sa fii alaturi langa ea atunci cand are nevoie.Asa ca dupa ce sa-ti para rau?Ca uita sa-ti spuna un te iubesc sincer si cand in sfarsit reusesti sa-l aduci cu picioarele pe pamant si sa-i smulgi cu clestele cateva cuvinte ,le arunca de parca i-ai sfasiat fiecare particica a fetei?Ca uita sa iti spuna cand se intoarce acasa,pentru ca are nevoie sa petreaca ceva timp in compania altora?Iti este dor de spatele lui rece cand tu doreai sa te imbratiseze?Aaa..sau poate momentele cand il prindeai ca se uita dupa altele sau iti povestea de cine stie ce fata recent cunoscut pe care o admira?De fapt gresesc,sigur iti este dor cum toata atentia lui era indreptata catre noile lui jucarii.Chiar nu crezi ca ai ajuns pana la un punct in care pur si simplu te simti prabusita,satula sa iei tu toate deciziile si doar umerii tai sa suporte poverile pe care tot tu trebuia sa le rezolvi la final?
Draga mea,daca data viitoare cand printul fara neuroni iti spune ca vrea sa puna capat relatiei voastre,zambeste-i dulce asa cum numai tu o faci ,acel zambet ii va spune ca : Te doare`n cot !

Words can only do harm

  Iti scriu acum pentru ca de-abia azi mi-am gasit curajul de a ma arunca in prapastia care uneori ma aduce mai aproape de tine.Ma intreb uneori unde esti cand ,in noapte,incerc sa recladesc povesti din viata noastra,castele de nisip construite cu atata truda si notele muzicale ale unei iubiri inca necunoscute de mine..Aduc suspinand piesele unui puzzle de care sunt sigura ca il cunosc de undeva,de departe.Atunci,doar atunci cand regasesc o parte din iluzia unei fericiri trecute ma cuprinde un fior placut,un suspans al tuturor amortelilor. E singurul moment care ma face sa cred cu tarie ca te voi recunoaste vreodata,in viitor.

  Tu probabil nu privesti lucrurile astfel.Dar le simti.Stiu ca dai drumul la radio in masina si te intrebi de ce  o melodie trista te face sa te gandesti la cineva sau ceva caruia nu-i sti nici macar numele.Nu se poate sa fim doar niste trupuri de carne care se intalnesc doar pentru a se simti bine .Oamenii ca noi stiu asta.

  Zilele trec.In lumea noastra ,a muritorilor,lucrurile sunt mereu aceleasi.Oamenii trebuie sa se descurce singuri,sa stie sa spere,sa planga si sa renasca.Am invatat de pe derost drumul asta,dar am ajuns sa ma tem de timpul pe care il petrec tot mai mult singura.Sunt privita de mine insami,dintr-un colt marginit al sufletului meu,precum intr-o piesa de teatru ,condamnandu-ma pentru neputinta mea.

  Da,imi asum vina de a nu fi in stare sa te gasesc nici pana in ziua de azi.Doar ma sti..mereu cu un ochi aruncat asupra celor din jurul meu..E oare o greaseala asa mare?Se poate ca undeva in trecut sa fi mers cu capul plecat exact cand tu ai trecut pe langa mine,intrebandu-te ce ascunde aceasta fiinta care nu are timp sa se priveasca-n ochi.

  Da,nu neg nimic.Insa pana la urma nu sunt si nu voi fi decat un simplu om.Umil,trist,timid,dependent de tine,nu de altcineva.Am gresit si probabil d-asta am ajuns sa-ti scriu randurile astea fara sens pe care le vei citi sau nu,judecandu-le pentru o clipa ca fiind atat de penibile.Insa o parte din mine va sti.Va sti ca nu esti tu cel care trebuie sa zambeasca.

Zilele vor trece,vei vedea.Intr-o zi de iulie,tu vei gasi scrisoarea asta.Uimit,o vei ridica si o vei citi.Vei zambi suav,usor ironic si totusi ceva din tine va fi inspaimantat.De atunci va incepe uitarea noastra.Vei impaturi foaia alba si vei pleca.Iti vei continua viata rebela si agitata,drumurile cu masina in miez de noapte,vei schimba la fel de des melodiile prea lente,ale caror versuri iti amintesc de mine.

Zilele vor trece si aici in camera mea mica.Voi continua in acelasi mod,poate nu vei crede,la fel de vesela si increzatoare.O sa uit si eu de scrisoarea asta.Voi mai scrie altele,dar nu pentru tine,ci pentru mine.Voi lupta pentru ceea ce cred,voi alina suferinte,voi da sfaturi,voi spune povesti si ma voi juca dea ‘’fetita adult’’,hranindu-ma cu zambetele celor din jur.

Voi continua de asemenea sa traiesc fara tine.Pentru ca asa m-ai invatat tu.Odata ,mi-ai spus ca te-ai maturizat si ca iti este dor de vremurile trecute,dar preferi ca ele sa ramana undeva ascunse si ca si tu erai la fel de naiv ca mine..Mi-ai mai spus si ca oricat de mult as suferi si oricat de singura m-as simti,sa nu te uit niciodata sa ma bucur de viata.Asa o sa fac.Promit..

Ce pot face pentru tine?

   Pot sa te fac sa zambesti.Pot sa-ti fiu alaturi atunci cand ai nevoie de mine.Pot sa-ti fiu complice la planurile tale cretine.Pot sa-ti fiu cea mai buna prietena.Pot sa te chinui cu glumele mele inutile.Pot sa te ajut sa-ti gasesti visul care trebuie implinit.Pot sa te privesc in ochi si sa-ti spun cand gresesti.Pot sa te judec atunci cand toate partile din tine vor asta.Pot sa te vad plangand si sa-ti sterg lacrimile,oricat ar fi de ridicol.Pot sa apar atunci cand toti ceilalti din jurul tau nu o vor face.Pot sa rad de tine,cu tine fara ca tu sa te superi.Pot sa te  ascult atunci cand canti,chiar daca nu ai cea mai incantatoare voce.Pot sa te fac sa te uiti in urma ta si sa ma vezi acolo singura.Pot sa te te las sa fii cu mine asa cum esti tu,fara sa pretind ca esti altcineva decat esti tu.Pot sa te las sa revi atunci cand iti pare rau ca mi-ai gresit.

  Dar cel mai mult doare ca desi pot face toate astea pentru tine ,nu pot face un lucru pentru mine ,nu te pot determina sa fii numai al meu.

Grip

  Ai putea vedea existenta ta fara ca el sa-ti stearga lacrima din coltul ochiului,sa te stranga strans in brate in fiecare seara si sa te sarute apasat pe frunte atunci cand se trezeste in miez de noapte?Ei bine,nu.Nu ai putea.In momentele de disperare ai avut intodeauna nevoie de el sa te faca sa te simti iubita,naivo.Ai avut nevoie de el sa te stranga de mana si sa-ti spuna ca totul va fi bine,ca fericirea ta nu este departe si ca el este acolo,langa tine.Nu poti sta intreaga viata intr-o sala de asteptare ,sa astepti,fara a clinti un deget..Ti-ai putea petrece toata ziua fara sa-ti fie doar de cel caruia i-ai suportat toate capriciile?Esti singura care a explorat o lume nevazuta si singura care a reusit sa treaca prin sentimentele ce niciodata nu au vrut  sa iasa.Pentru ce ar trebui sa-i pese?Pentru ca tu nu ai fost niciodata aici cand el a fost speriat..a fost atat de singur!Tu i-ai fost puterea atunci cand era blocat in slabiciuni si atata timp i-ai fost vocea care nu ti-a putut vorbi.I-ai dat incredere pentru ca a fost singurul prin care ai vazut fiecare maruntis inutil.Avandu-te pe tine ,a avut totul.Oh!Cat de prostut a fost.Esti tot ceea ce esti acum nu pentru ca l-ai iubit,ci pentru ca tu nu ai fost decat o sursa de inspiratie.L-ai tarat prin atata noroi si si-a pierdut increderea in tine pentru o secunda..Dar ti-a acordat o a doua sansa chiar si atunci cand i-ai adancit suferinta in suflet.Mereu vei avea nevoie de el,singurul care te face sa simti sarutul  ,caldura mainii care-ti sterge lacrimile, care-ti mangaie timpanele..Mereu el va fi o necesitate !

Faint..

   El,avea o frunte cat toate zilele si noptiile petrecute impreuna.
El,avea niste ochi pierduti in mine si cateodata in noi.
El,avea o incruntare numai a lui cand se uita la mine.
El,stralucea in noapte ,fara ca macar sa aprind lumina.Il vedeam oricum.
El,avea niste vise ,iubiri compromise,uitate in ei.
El,strangea din dinti si ma lua in brate cand visam urat.
El,era gelos .Era o calitate numai a lui si a mea uneori.
El,era foarte destept .Poate tocmai d-aia a plecat si m-a lasat in grija voastra.
El,ma iubea pe mine,desi eu nu vedeam.Eram prea preocupata de greseliile mele.
El,era atat de frumos.
El,voia libertate pe care eu nu i-o ofeream asa ca si-a luat-o singur..

Monster

   Au trecut multi ani ,am trait multi ani acolo in preajma ta.Era incomod,dar aveam dreptul sa te aud,sa te vad cum mergi in jurul meu si cum te aruncai cateodata peste mine cu pofta.Imi placea ca dormeai pe burta,uneori avand impresia ca ma privesti.Imi inchideam ochii si doream o lume transparenta,dar m-ai calcat pe picioare,pe degete.Cand am uitat sa-ti cer durere mi-ai povestit despre viata ta,filme,piese de teatru,totul.Cand am reusit sa-mi proiectez in minte am coordonat fiecare colt al imaginatiei si m-am taiat pana te-am simtit precum o stea..Te auzeam cum vorbeai.In tot acest timp am fost sub patul tau.Am fost sufocat de spatiu,linistit ,privindu-ti picioarele albe asteptand intunericul ,asa cum tu ii asteptai pe altii..asa cum eu te-am asteptat la nesfarsit pe tine.Aveam povesti pentru copii pe fiecare silaba si cand trageam fermuarul ironiei am invatat ca in prezent altcineva mi-a luat locul de sub patul tau.Eu n-am pereti la casa ,nu am amintiri ,arcuri cu dinti ,insa natura moarta   ma acompaniaza vioi.Este un deja vu.Dorm pe cuvintele mele pana simt ca ma doare.Nu-mi castig niciodata existenta ...Dar cu toate astea te-am asteptat..