luni, 2 iulie 2012

Idiot !.

   Idiotule ! Da,tu.Evident,esti chior si nu iti dai seama ca ma chinui din toate puterile mele sa iti atrag atentia intr-un fel sau altul.Chiar nu vezi cat de tare ma chinui ca toate astea sa functioneze ,sa te fac sa vezi ca exist si eu ?Cat de tare ar trebui sa tip ,sa semnalizez,sa-ti arunc sageti,sa ma poti vedea?Mult prea tare ,cred.


  Prietenii tai sunt niste nesimtiti pentru ca imi fura din timpul cuvenit mie.Si,poate sunt egoista,dar ei nu-ti spun nimic despre mine.Ii stiu pe toti ,de fapt.Si ei ma cunosc pe mine si cunosc foarte bine ce simt pentru tine.


  Aseara ,din greseala ,cred ca te-ai uitat la mine..m-ai zarit ,acolo,intr-un colt .Da,eu eram.Trebuie sa ma recunosti.Stateam cu castile in urechi si cu o suvita de par roscata lasata-n bataia ploii.Priveam in gol in directia ta.Daca iti aduci aminte inseamna ca tot ce am incercat sa-ti spun pana acum a meritat efortul.Nu m-am gandit ca-ti va face placere sa ma vezi deprimata,insa ai facut-o.
  
  Astept cu nerabdare sa treaca zilele astea si sa ne putem vedea pe strada ta,de fapt numai de asta vin pe acolo.Daca inca nu ti-ai dat seama cine sunt iti vei da seama la sfarsit.Nu-mi citi numele.Vei strica toata distractia.


  Este evident ca inca tanjesc dupa tine.Dar daca tu esti atat de chior incat sa nu-ti dai seama ,ma dezamagesti.Credeam ca tu esti tipul care le stie pe toate.Nu asa mi-ai spus?As vrea sa pot vorbi cu tine asa cum o fac toate colegele tale.(Nu invatam in acelasi loc,realistule).Dar nu am nici curaj si nici pe jumatate din tupeul lor.De fapt,cred ca am.Doar ca nu-l pot pune in practica cu tine.


Stii ceva ? Cred ca inca te iubesc.Dar cred ca te iubesc ca lumea ,nu cum te iubesc colegele tale hrve.


Toate cele necesare vietii,


Daniela.

vineri, 29 iunie 2012

Sincerity

  Traiesc cu sentimentul ca sufletul meu nu se afla in trupul corect.Chiar si asa il urasc.Da,il urasc cu toata fiinta mea.Cine i-a dat voie sa fie al meu? Cine i-a dat voie sa se resemneze?Nu are loc sa se desfasoare,nu are loc sa respire .In fiecare dimineata ma trezesc sufocata si plamanii imi ard cu disperare.In toate etapele de dezvoltare a fiintei din mine am visat moartea ca un paradis.Ca pe o scapare din capcana existentiala.Am ajuns sa urasc toate exterioritatile asa zise-i vieti.Simteam ca nu este viata mea,ca traiesc erorile unei alte persoane.


  Toate evenimentele ce se derulau dea lungul a mai multor zile,luni ,ani le priveam neputincioasa dintr-o parte.Niciodata nu jucam eu rolul principal.Treceau pe langa mine in franturi de amintiri deja uitate.De aia,bratele mortii imi pareau mult mai tentante si mai sigure.

  Nici pana in ziua de azi nu-mi pot explica de ce nu am mers pana la capat.Poate frica sau poate imaginatia ca o sa lipsesc cuiva.Cert este ca am continuat explorarea umanitatii.
  Au urmat esecuri incununate cu mici succese.Au urmat iubiri inselatoare si mirajul maturitatii.Am ascuns trairile interioare si am imbracat masca normalitatii.

  Insa ,sufletul tradator si egoist mereu a pulsat venin in existenta mea.Mi-a orbit alegerile si m-a facut sa-mi pierd prietenii.Fiindca ,eu sunt o ciudata..un nimic.

  Am inceput sa scriu ca scop de terapie.I-am permis sufletului meu sa-si tipe durerile.Poate eliberat ma lasa si pe mine sa traiesc in liniste fara ca linistea diminetii sa fie sparta de propriile mele tipete,fara sa am vocea incarcata de lacrimi ,fara ca isteria sa se ridice la cote maxime,fara sa repet la nesfarsit ca ma urasc pentru ceea ce sunt.Mi-am impus sa trec peste bariere.Sa incerc,sa experimentez.Sa dobor zidurile.Insa,liniile destinului de pe mana dreapta au avut un alt plan..Mai crud.

   Ca dovada azi m-am trezit goala in suflet.Epuizata.Toata istoria cu scrisul nu a facut altceva decat sa  mai primesc o palma..dupa numeroasele dinaintea acesteia.

   De aia ,ma retrag.Ca o lupoaica batrana la trunchiul unui copac sa-mi ling ranile.Apoi,ma arunc in bratele viciilor sociale.

duminică, 24 iunie 2012

luni, 18 iunie 2012

I am

-Ce esti Tu?
-Buna intrebare.
Pauza.
Pauza.
Pauza.
-Ei bine,ce esti?
-Eu ?Un carnaval in care ne plimbam cu mastiile puse.Ne temem sa ne aratam adevaratul "eu" si lovim in cei slabi,injosim pe cei cu adevarat puternici.Tradam.Inselam.Folosim.Consumam.Terminam.Ucidem.Aruncam.Apoi o luam de la capat.
-Dar iubirea?
-Iubire?Ce-i aia?
-Tu chiar nu stii?
-E vreo..piesa?Unelta?
-E ceea ce se spune ca este rezolvarea pe care o cautam din greu pentru a fixa puzzle-ul din interiorul nostru.Vocea pe care o aud inimiile noastre.Piesa care de cele mai multe ori ne lipseste multora dintre noi.

******************************************************************************

-Vrei sa mori?
-Nu pot.
-Dar ti-ai dori?
-Tu vrei ?Mi-e somn.Mi-e frig.Mi-e teama sa gandesc.Mi-e teama ca nimeni nu ma intelege.

Mi-e bine.

-Ai murit?
-Pai...te pot auzi.Asta vrea sa insemne ca nu..nu sunt.
-Pentru ca tu esti eu.Vocea ce se aude din interiorul trupui meu plapand..a bucatii asteia de carne macra.Nu putem fi separati.
-Te iubesc.
-Si eu.

sâmbătă, 16 iunie 2012

R.I.P

Adio...Noapte buna...inchide ochii...Ingerul meu !


Inca nu-mi vine sa cred..Nu..nu pot sa cred.De ce tu ? De ce totul s-a spulberat intr-o singura secunda?
Dumnezeu sa te odihneasca in pace ! Te iubim! Ne va fi dor de tine scumpule ! Avem atata nevoie de tine..Imi pare nespus de rau pentru tot ce s-a intamplat.Pentru cateva ore chiar am crezut ca totul este o gluma proasta..Imi doream sa fi fost asta.Nu te vom uita niciodata.

:(((((

Te iubim !

sâmbătă, 9 iunie 2012

Scrisoare catre A.

   Draga Albastrel,

   Ma gandeam ca ar fii bine sa-ti scriu inainte de stii tu...ramas-bun.Au fost doi ani alaturi de tine grozavi.Au fost doi ani in care am crescut sub ochii tai.N-am dus lipsa de sentimente.Aveam de gand sa le las pe toate in aceasta scrisoare,insa..voi fi egoista..le voi pastra eu.Maine ma intorc acasa...Imi lipseste acasa..De altfel imi vei lipsi si tu.Chiar si acele crize de isterie pe care le aveai tot timpul cand eram neindemanatica..sau acele cuvinte spuse in scarba.O sa-mi mai lipseasca:ochii tai caprui ,bratele tale calduroase,noptiile atat de lungi si nedormite..mai bine ma opresc aici,nu vreau sa ma razgandesc.

  Sper sa fii fericit alaturi de ea.Pare o fata de treaba ,chiar daca este posesiva..Pe de o parte ,o inteleg.Lupta pentru tine..poate astfel va putea face mai multe pentru tine..mai multe decat am putut eu face.Daca se va intampla ceva ce tu vrei sa impartasesti cu mine ,stii unde ma gasesti.Mi-as schimba domiciliul ,insa se pare ca ciudatei din mine ii place acolo.Sii...ar mai fi multe de spus ,dar voi incheia aici.Niciodata nu mi-au placut scrisoriile de ramas bun..mai ales ca este vorba de tine.

 Te astept maine,peste 3 zile,saptamana viitoare,dar nu mai tarziu de o viata;ma plictisesc repede.

Cu dragoste
D.
  

miercuri, 6 iunie 2012

Fail

   Draga muritorule.

  De cand sunt eu ,in alergatura mea,am uitat sa le dau altora mai mult decat un punct si am sarit peste pagina lor ramasa goala in jurnalul meu gros,niciodata atins de degetele lungi ale prafului.
De ce accepti cu resemnare cand eu mai vars din cand in cand cana cu cafea amara si las in urma mea doar o dara,iar tu nu te zbati sa o indulcesti cu un strop de miere ?
De ce cand eu te provoc ,incercand sa-ti ridic capul din asfaltul incins,tu ramai de piatra,cu privirea tot in pamant,fara ca macar sa poti sparge prezentul.De ce iti pleci fata alba in fata unor nimicuri,traind cu sufletul gol si inecat in orgoliu?De ce nu lasi pleoapele sa te imbratiseze atunci cand simti ca sunt momente pentru care-ti trebuie o pauza? ..
De ce alegi sa pui punct in locul a doua puncte?
De ce alegi depresia 1 in locul variantei 2?
De ce faci asta cand eu sunt singura care poate schimba prezentul acoperit de ceata,care poate schimba cerneala stiloului cu care-ti continui filele din viata cu cea a finalului fericit?
De ce ma dezbraci de control ,de ce imi spui aceeleasi cuvinte,pasive ,ce ma fac sa asist la propria sinucidere?
De ce tai din mine si ma injumatatesti?
De ce un punct si nu doua puncte?
De ce nu ma placi?
Si intr-un final explodeaza tot si intr-o finala continuare bataiile inimii sunt neputincioase in fata lipsei de continuare.


                                                                                           Cu drag,
                                                                                                 Viata.

Punct-semnul de punctuatie avand forma unei pete,care se pune la sfarsitul unei propozitii.O alternativa reala ,ca un posibil la probleme.Lipsa de chef si tristete.
Doua puncte-semnul de punctuatie constand din doua puncte asezate unul deasupra celuilalt.Enigma creata si descoperita la nesfarsit.O valvataie scurta pe-un firicel de ata.

Persoane interesate