Si atunci i-am vorbit despre el pentru prima oara.Nu stiu daca imi
doream sa-l fac sa sufere sau sa ma razbun.Poate ca am facut asta
intr-un moment de inconstienta..Stiam oricum ca el nu m-ar putea
intelege niciodata.Cu atat mai putin sa-mi inteleaga durerea..
<<Era frumos in felul lui,stii?Poate o sa-l cunosti si tu intr-o zi,poate nu-l vei putea privi la fel ca mine,dar cu siguranta vei vedea diferenta.Imi vei spune atunci ca am dreptate.Ca este frumos,cu ochii albastrii si parul blond.Dar n-o sa intelegi niciodata cum il vedeam eu.Nici n-ai avea cum. Tu l-ai privi cu ura,pentru ca ti-a furat femeia iubita. L-ai privi ca pe un dusman caruia i-ai putea sari oricand la gat.L-ai vedea ca pe un copil prost si bagacios..pe cand eu l-as privi din perspectiva unei indragostite.Si,chiar si asa,tot l-as vedea ca fiind frumos.Imi amintesc si acum de momentele in care parfumul lui mi se impregna pe haine.Sincera sa fiu,n-as putea nicicand sa te fac sa intelegi ce a insemnat el pentru mine.N-as putea.Am impresia ca nu voi putea folosi indeajns de multe cuvinte.Am impresia ca niciun cuvant nu ar fi potrivit pentru a exprima durerea si iubirea,intr-un singur om.Desi da,am ajuns sa cred ca odata cu schimbarea lui,si-a uitat sufletul si toate amintirile cu mine,tot ce am insemnat noi.Dar nu asta-i important.A fost super sa-l am in preajma.A fost super sa fiu fericita.Facea el ceva si nu stiai ce ai vrea sa faci,sa il iei in brate si sa-l protejezi,avea el un fel de a fi care iti lua ochii.Era inevitabil sa nu zambesti in prezenta lui.M-au intrebat multi ce vad la el,dar intotdeauna dadeam din umeri.Imi placea si punct.Era o persoana plina de mister si tocmai pentru asta il iubeam.Asta il facea pentru mine atat de special.
Cu timpul,l-am cunoscut mai bine.Vezi tu,uneori persoanele par de treaba,dar...doar par.Nu era decat o imagine.Iti vine sa crezi ca era mai nesigur decat mine ? Era un copil nesigur.Nu l-am vazut niciodata trist.Dar era slab si ezitant,oricat si-ar fi dorit el sa ascunda asta.Ii placeau persoanele care deveneau obsedate de el.Ii placea sa aibe sute si mii de persoane roindu-i in jur.Nu l-am inteles niciodata.Acorda mereu importanta lucrurilor minuscule.Avea nevoie de caldura,dar in aceleasi timp era respingator .Era totusi romantic,stii?Ba ma saruta in ploaie,ba ma lua in brate,ba ma respingea.Ba ma saruta,ba ma alunga .Pe cand eu...eu nu vroiam sute de persoane,ci doar una singura..Adevarul este ca niciodata nu am stiut ce vrem cu adevarat..sau cum sa tratam toata chestia aia dintre noi..ne spuneam adio azi,dar maine ajungea sa ma implore sa ne vedem.Mi-as fi dorit sa fiu eu nepasatoare,asa ca tine..sau ma rog,asa cum erai tu..dar am uitat repede ..Ei bine,stim amandoi ca din cauza unor iubiri care nu au decurs asa cum ne-am fi dorit noi,pierdem timp..Poate ca aveam multe in comun cu el,dar cu siguranta nu aveam acel ceva care sa ne tina strans mereu.."
