Draga blogule,
Pe zi ce trece sunt tot mai confuza si speriata.Ar trebui sa ma ierti ca incep iar cu starile mele depresive.De fapt,sincera sa fiu,intotdeauna asa am fost.Intotdeauna randurile pe care le scriam erau din ce in ce mai triste.In mare parte este vorba de el..dupa cum stii deja. Pe de alta parte este vorba de mine .Stiu ca uneori sunt insuportabila si dau dovada de o incapatanare iesita din comun,dar nu am ce face.Am incercat sa caut raspunsuri,insa presupun ca intrebarile mele sunt prea complicate de cele mai multe ori ,si poate din cauza asta am asteptat in zadar.Sunteti singurii carora le pot spune toate astea.Da..voi ! Tu si nesuferita de Denii ..singura careia ii pot spune orice fara a ma judeca ..fara ca ea sa ma critice..Singurii care imi pastreaza majoritatea secretelor si toate gandurile mele intortocheate..
Acel el.Sa imi mai amintesc inca o data ? Nu as vrea nici macar sa-i pronut numele ..nu o fac din egoism sau din razbunare,doar ca ma chinuie..totul !Nici macar celalalt el nu ma poate ajuta in problema asta.Uneori tot ce trebuie sa fac este sa astept,insa si asta ma sperie..cu cat astept mai mult cu atat incepe sa nu-mi mai pese..Tot ce poate face el este sa-mi aminteasca ca la cei 17 ani ai mei inca scriu intr-un jurnal,eu mi-am pierdut increderea in oameni sa le spun tot ce am pe suflet..sau sa le spun despre TOT.Degeaba am prieteni,degeaba port mii de conversatii cu sute de persoane ,degeaba am o familie,impropriu spus pentru ca pentru mine familie inseamna doi parinti..nu unul singur..Ei nu ma cunosc cu adevarat si daca m-as exterioriza ,s-ar teme de mine ca intr-un final sa ma abandoneze.
Ah ! Iar am deviat de la subiect...Nu te enerva.Totul se leaga de lumea asta blestemata ,unde cutreier singura in cautarea mea ca o lupoaica infometata,insa ce rost are ?Nu are rost sa iti povestesc inca o data o poveste pe care o stii deja.Ar fi o pierdere de vreme si ne-am enerva amundoi ,dragule..
Stiu,incetul cu incetul ma duc la fund ..La simpla adiere a vantului printre urechile mele simt ca incremenesc,la simplul zambet inocent aruncat de al lui simt ca totul se invarte in jurul meu si ca imi voi pierde mintile.Uneori este atat de indiferent..Cum am putut oare sa ma agat atat de mult de atentia lui ?De ce l-am lasat sa ma atinga ca apoi sa il simt peste tot ?De ce si el trebuie sa ma lase cuprinsa de teama ?Chiar si asa ..prezenta si atentia lui ma face uneori sa ma simt un nimeni...
Ai inteles ceva din tot ce ti-am spus ? Ca eu nu..am incercat..dar nu mai inteleg nimic..
Pss: Nu stiu ce m-as face fara tine nesuferita lumiii !
Pe zi ce trece sunt tot mai confuza si speriata.Ar trebui sa ma ierti ca incep iar cu starile mele depresive.De fapt,sincera sa fiu,intotdeauna asa am fost.Intotdeauna randurile pe care le scriam erau din ce in ce mai triste.In mare parte este vorba de el..dupa cum stii deja. Pe de alta parte este vorba de mine .Stiu ca uneori sunt insuportabila si dau dovada de o incapatanare iesita din comun,dar nu am ce face.Am incercat sa caut raspunsuri,insa presupun ca intrebarile mele sunt prea complicate de cele mai multe ori ,si poate din cauza asta am asteptat in zadar.Sunteti singurii carora le pot spune toate astea.Da..voi ! Tu si nesuferita de Denii ..singura careia ii pot spune orice fara a ma judeca ..fara ca ea sa ma critice..Singurii care imi pastreaza majoritatea secretelor si toate gandurile mele intortocheate..
Acel el.Sa imi mai amintesc inca o data ? Nu as vrea nici macar sa-i pronut numele ..nu o fac din egoism sau din razbunare,doar ca ma chinuie..totul !Nici macar celalalt el nu ma poate ajuta in problema asta.Uneori tot ce trebuie sa fac este sa astept,insa si asta ma sperie..cu cat astept mai mult cu atat incepe sa nu-mi mai pese..Tot ce poate face el este sa-mi aminteasca ca la cei 17 ani ai mei inca scriu intr-un jurnal,eu mi-am pierdut increderea in oameni sa le spun tot ce am pe suflet..sau sa le spun despre TOT.Degeaba am prieteni,degeaba port mii de conversatii cu sute de persoane ,degeaba am o familie,impropriu spus pentru ca pentru mine familie inseamna doi parinti..nu unul singur..Ei nu ma cunosc cu adevarat si daca m-as exterioriza ,s-ar teme de mine ca intr-un final sa ma abandoneze.
Ah ! Iar am deviat de la subiect...Nu te enerva.Totul se leaga de lumea asta blestemata ,unde cutreier singura in cautarea mea ca o lupoaica infometata,insa ce rost are ?Nu are rost sa iti povestesc inca o data o poveste pe care o stii deja.Ar fi o pierdere de vreme si ne-am enerva amundoi ,dragule..
Stiu,incetul cu incetul ma duc la fund ..La simpla adiere a vantului printre urechile mele simt ca incremenesc,la simplul zambet inocent aruncat de al lui simt ca totul se invarte in jurul meu si ca imi voi pierde mintile.Uneori este atat de indiferent..Cum am putut oare sa ma agat atat de mult de atentia lui ?De ce l-am lasat sa ma atinga ca apoi sa il simt peste tot ?De ce si el trebuie sa ma lase cuprinsa de teama ?Chiar si asa ..prezenta si atentia lui ma face uneori sa ma simt un nimeni...
Ai inteles ceva din tot ce ti-am spus ? Ca eu nu..am incercat..dar nu mai inteleg nimic..
Pss: Nu stiu ce m-as face fara tine nesuferita lumiii !
E bine ca ai priteni care te asculta s te ajuta,indiferent de situatie!:*
RăspundețiȘtergereAsa este ! :*
ȘtergereStai! Pauza! Daca iti spun ca mi-au dat lacrimile, sunt exagerata? Nu ma asteptam sa ma pomenesti si pe mine desi ai spus tu ceva legat de asta.
RăspundețiȘtergereAm sa fiu mereu acolo langa tine fara sa te judec. Am sa fiu acolo doar sa te cert cand vrei sa te duci la fund, sa te trag puternic de maneca ca prietena mea e o invingatoare, nu o lasa care clacheaza si desigur am sa fiu pe langa tine atunci cand vei avea nevoie sa tipi si toti vor fi prea surzi sa te asculte, cand vei vrea sa auzi cuvinte calde, iar ei vor fi prea muti ca sa-ti vorbeasca. Si da, am sa fiu mereu in preajma ta si nu am sa iti spun sa nu plangi, am sa impartasesc lacrimile cu tine, asa cum impartasim si miile de zambete zilnice, doza noastra de amuzament fara care nu ar fi la fel, am sa iti plantez pe chip un zambet sanatos cand vreo masca de-a aparentei va vrea sa ti-l rapeasca.
Si stiu ca si tu vei fi acolo pentru mine oricand as avea nevoie. Impreuna e mai usor, impreuna facem pana si imposibilul sa devina posibil si tu o sti!
Draga mea prietena nesuferita >:d< ahh, fraiero! ce am facut atata timp fara tine?!
ce draguuuuttt :o3.
Ștergerece prietenie frumaos aveti ;3
frumoasa* :))
ȘtergereDeniii,stiu ca ma pot baza pe tine.Mi-ai demonstrat-o de nenumarate ori .Pupii.
ȘtergereLulu,multumim :o3
In momente ca astea nu trebuie sa disperi .. trebuie sa lasi timpul sa treaca. el iti va rezolva toate problemele.
RăspundețiȘtergere"familie inseamna doi parinti..nu unul singur..Ei nu ma cunosc cu adevarat si daca m-as exterioriza ,s-ar teme de mine ca intr-un final sa ma abandoneze." nici ai mei nu am cunosc cu adevarat. nu stiu cum sunt.. nu ma aculta.. defapt nu vreau sa ma asculte. pentru ca oricat de mult le-as zice ce fac nu ar intelege si ar incepe sa-mi tina un discurs de 30 de minute in care ar zice aceeasi prostie. :-<
Dar nu disper . e okai . timpul o sa le rezolve pe toate . macar e bine ca avem 2-3 persoane care ne asculta mereu cand e nevoie .
Da. Asa este.Degeaba avem o mie si una de persoane in jurul nostru daca nici macar nu ne putem baza pe ele.
ȘtergereCat de sentimental ! <3 Imi place enorm cum ai scris >:d<
RăspundețiȘtergereApropo... E minunat sa ai o prietena care te intelege, nu te judeca si te accepta exact asa cum esti tu, iar restul, nu iti face griji, cu timpul situatia o sa se amelioreze. :)
Mult succes in continuare :x
Multumesc la fel >:d<
ȘtergereEu una,deşi ai scris rânduri triste,vesele sau aparent romantice,te consider o învingătoare.Ai reuşit să ajungi până aici cu blogul tău,ai reuşit să aduni atâţia cititori!Mie îmi place mult de tine,chiar dacă ai suferit cam mult din cauza lui(deşi nu prea trebuia,pentru că nu te merită).
RăspundețiȘtergereNu stii cat ma bucur sa citesc cele scrise de tine :o3 .Multumesc.Pupici.
ȘtergereOrice ai scrie ,trstete ,bucurie ... blogul niciodata nu te va critica ... noi nu o vom face si vom incerca pe cat posibil sa te facem sa te simti mai bine,macar atat.In unele randuri legate de parintii uneori ma regasesc si eu ,insa ei trebuie sa inteleaga ca suntem diferiti mai diferiti de cat au fost ei la varsta noastra si ca uni chiar punem suflet ,mult prea mult suflet.Si pe mine m-au emotionat cuvintele tale ,insa cat de prost te-ai simti sau cum ar fi lumea trebuie sa te ridici de fiecare data sa mergi mai departe,pentru ca poti!
RăspundețiȘtergereStiu .Si voi imi sunteti niste prieteni .Toti cei de aici de pe blog >:d< Insemnati enorm pentru mine.
ȘtergerePrietenia este cel mai de pret dar :).
RăspundețiȘtergerePS: Azi ti-am descoperit blogul, si imi place!
Multumesc >:d<
ȘtergereEste minunat ca ai oameni care te asculta.
RăspundețiȘtergereIntr-adevar :)
ȘtergereCît de mult mă regăsesc în spusele tale...
RăspundețiȘtergereUn el,mereu ne va face să suferim. :(
Da..doar ca noi suntem puternice..
ȘtergereMacar,uneori prietenii te mai ajuta...
RăspundețiȘtergere:)..
ȘtergereLa un moment dat ai sa treci peste asta . Cred ca deja te-ai saturat de astfel de incurajari si mai bine iti spun : Live your fuckin' life , bitch ! XoXo :*:*:*
RăspundețiȘtergereDa,deja am inceput sa ma satur ...Multumesc.:*
Ștergere