Doar cu mine.

   La inceput ne bateam cu picaturile reci ale ploii de toamna.Ma trezeam in miezul noptii,stiind ca tu erai acolo si te gandeai la mine.Ma intrebam daca stai treaz toata noaptea sau daca dormi vreodata.Nu te-am intrebat niciodata ,desi de fiecare data cand ne revedeam aveai cearcane si pareai ca duci o lupta cu tine ca pleoapele tale sa ramana deschise.Eram doar niste straini.

   Apoi,am inceput sa ne luam paturi groase si sa ne urcam pe terasa blocului pe care locuiesti.Era pe la inceputul iernii si ma inghesuiam in tine ca sa ma aperi de frig.Oricat de visatoare as fi,niciodata nu mi-am imaginat ca tu vei ajunge sa-mi fi o "soba portabila."Fulgii de nea ce se asezau pe chipul tau se topeau in cateva secunde,insa buzele tale se invineteau usor,dar ramaneai nemiscat,rezemat de obrazul meu.Ma trezeam si te gaseam pe aceeasi alee in care amundoi ne tachinam in mijlocul ploii.Nu ti-ai lasat niciodata pielea firava sa fie atinsa de zapada-asa erai tu..Iti placea, de asemeenea.sa o lasi sa se topeasca pe genele tale lungi ,apoi zambeai.

   Primavara ne vedeam din ce in ce mai des.Iti placea sa iesim numai noaptea tarziu pentru ca asa ti se parea tie mai romantic..atunci cand straziile erau pusti si noi eram feriti de ochii curiosilor.Iti placea acest anotimp ,dar te intristai de cate ori vedeai ca eu il urasc. O vedeam in ochii tai,dar nu ma puteam stapani de bucuria pe care mi-o transmitea.O data,am fost atat de suparata de frustarile tale,incat am smuls cateva frunze dintr-o copac ,aruncand in tine.Ai izbucnit in ras si ai urat si mai tare anotimpul.

   Vara aceea mi-am sters-o din memorie.De fapt ,nici eu nu cred cand spun asta..Nu mai conteaza acum.Am fost singura de-a lungul ei.Atat de singura incat nu are importannta ca m-am luptat atat cu mine insami sa ma cred,incat probabil daca m-as chinui o zi intreaga sa-mi amintesc n-as reusi.Am uitat datile in care asteptat apelul tau.Am uitat tot.M-ai renascut in picaturiile reci si priviri aruncate pe furis.

Iar apoi..am ramas din nou doar cu mine .