Ecou

   Am alergat,dragule.Am alergat zile,luni intregi.Am alergat pentru ca-mi luasei inima fara sa-ti dai seama,si ai plecat cu ea,si eu am ramas fara nimic.Am alergat poate prea putin cred eu..

   Stii,e greu sa-ti ating frumusetea,sa ma rezem cu capul de umarul tau,sa te strang de mana sau sa imi lipesc nasul de al tau.Este greu pentru ca suntem orgoliosi si incapatanati.Lacomi si prosti !

  Am alergat,crezand ca te voi prinde din urma,insa cu cat ma apropiam mai mult ,cu atat mai tare prindeai viteza.Te-ai oprit pentru cateva clipe uitandu-te inapoi,insa eram prea mica..mult prea mica sa sa-ti dai seama ca sunt eu,dupa care te-ai indepartat iar.Am obosit  si n-am realizat ca povestea asta se terminase inainte sa-nceapa.Si e ok.E ok pentru ca oricum nu ma mai simt om.N-aveam sa te ajung niciodata ,dar nici nu meritam.Nu meritam pentru ca eram bolnava din cauza mea.N-aveam sa te ajung niciodata pentru ca tu te-ai rupt de mine,tu m-ai facut fasii mici care acum inca alearga.Am mai incercat sa ma opresc,sa te ingrop la marginea unei paduri,sa te indes intr-un cos de gunoi,sa te las sa zaci intr-o carte prafuita,la sfarsitul unui caiet,deoarece credeam ca pot.N-am putut asa ca am ramas intr-o continua fuga.N-aveam sa te prind niciodata pentru ca eram prea slaba sa-nteleg.Am alergat,am cazut ,iar acum sunt o leguma..Totusi,unele lucruri nu ti le-am spus si nici nu le vei sti vreodata.Nu ar fi ciudat sa apar acum dupa atata timp sa-ti spun ?M-am zdrobit,m-am calcat in picioare,m-am desfigurat usor usor.Cu toate astea,tu ramai un fraier,fraierul meu.