Si ce fac cu tot dorul asta?

   In unele momente mi-e al naibii de dor de el..Mi-e dor sa vorbim cu orele si sa ma sune in miezul noptii,mi-e dor de conversatiile noastre tampite,fara nici un sens..de intalnirile la “locurile noastre”,de momentele in care ii faceam “gauri in burta ”,dupa care ma imbratisa,de mesajele de “noapte buna”,de felul in care ma facea sa zambesc si de diminetiile in care ma trezeam fericita,de felul in care ma facea sa ma simt importanta si de tachinarile lui .Mi-e dor sa-l privesc si sa-mi zambeasca si mi-e dor de toate acele poze care le faceam pentru el.Mi-e dor sa-I aud vocea ,iar inima mea sa o ia razna..Mi-ar fi placut la nebunie in clipele astea-mi pot sprijini capul pe umarul lui si sa zambesc.Imi doresc ca el sa fie aici asa cum imi doresc sa fie langa mine si sa ma stranga in brate.Pentru ca indiferent cat de egoist,prost,bleg,enervant,suparacios sau nervos ar fi,pentru ca indiferent de cate ori am plans din cauza lui si mi-as fi dorit sa nu se mai intoarca niciodata..Il doresc aici pentru ca ,am nevoie de el..

Ce ar trebui sa fac cu tot dorul asta care se aduna in mine ? Ce fac cu dorul asta care mananca din mine bucata cu bucata? Ce fac cu toata iubirea asta care plange in mine ?