Pretind ca o sa uit,ca nu voi mai reciti conversatiile vechi,ca voi
sterge toate pozele cu el,ca ii voi sterge numarul din telefon,ca ii
voi respinge apelurile ,mesajele si revederile.Spun ca nu-mi pasa,ca am
obosit si ca m-am plictisit sa astept..ca-l detest,ca ma face sa
sufar,ca orice ar face nu ma intereseaza si nu-l voi mai astepta cu
bratele deschise nicicand.Dar,adevarul e ca inima o ia razna cand ii
pronunt numele.Ca mi se inlacrimeaza ochii doar auzandu-i pe altii
povestindu-si trairile ,stiind ca vorbele lor imi aduc aminte de el,ca
oricat as vrea sa pot povesti si eu,nu-mi permit,ca ma fortez sa nu
deschid gura stiind ca amintirile cu el,nu aduc doar fericire ,ci si
durere.Adevarul e ca oricat as incerca sa trec peste el,imi bantuie
amintirile si creierul. Ca-l port in minte si-n inima.Adevarul e ca
oricate barfe as auzi despre el,fie ele zvonuri sau nu,refuz sa le cred.
Refuz sa cred ca el este asa.
Dar ,iubirea nu trece intr-o secunda.Nu putem pune capul pe perna sperand ca a doua zi "ne va trece".Nu ne putem ineca in bautura.Nu putem sa ne facem o baie fierbinte si sa bem un ceai,de parca totul ar fi o boala.Nu este o raceala si nu trece cu antibiotice.Nu pocnim din degete si uitam.Ar fi prea simplu sa fie asa.
Dar ,iubirea nu trece intr-o secunda.Nu putem pune capul pe perna sperand ca a doua zi "ne va trece".Nu ne putem ineca in bautura.Nu putem sa ne facem o baie fierbinte si sa bem un ceai,de parca totul ar fi o boala.Nu este o raceala si nu trece cu antibiotice.Nu pocnim din degete si uitam.Ar fi prea simplu sa fie asa.