luni, 25 februarie 2013
marți, 12 februarie 2013
"Cred că e imposibil să nu fim frumoşi când suntem fericiţi.."
A fost...nu greu.A fost pur si simplu..terifiant.Terifiant pentru ca simteam ca am nevoie de o noua inima pentru ca a mea batea din ce in ce mai tare la vederea ta.A fost terifiant sa te vad dincolo de acea strada si sa mi se inmoaie picioarele.A fost terifiant pentru ca nici acum nu am scapat de acea stare.A fost si este terifiant pentru ca ma simt vulnerabila..eram vulnerabila pana la urma..am avut atata nevoie de acele brate ce,dupa patru luni de zile infernale sa ma cuprinda si sa stiu ca totul este bine in momentele acelea.Aveam nevoie de copilul meu natang,care pana la urma,a fost singurul care a fost sincer mereu cu mine.Nu conteaza de ce ne-am despartit.Nu conteaza ce am facut fiecare separat cat timp am fost despartiti.Nu conteaza nici macar sa stiu ca totul nu va fi bine,ca nu a fost niciodata.Nici macar..nici macar nu mi-am dat seama ca de fapt mi-a fost dor de tine.
A fost...nu greu.A fost pur si simplu senzatia aia ca ceea ce ma face fericita si ceea ce imi rupe sufletul in mii de bucatele se rezuma la aceeasi persoana..A fost pur si simplu nebunie.Da,eram ,sunt, nebuna.Pentru ca iubirea inseamna nebunie..poate nu a fost iubire,dar ai fost cineva al meu mai mult ca sigur.A fost fericire pentru ca in momentul in care m-am asezat langa tine pe pat,m-ai aruncat peste tine si m-ai luat in brate.A fost fericire de fiecare data cand ma gadilai si te asezai langa mine in oglinda de la baie.A fost fericire pentru ca m-am simtit mai frumoasa ca niciodata.Si tu,natangule,erai singurul care imi putea face ziua mai buna.Ce stiam era ca ori ma vei enerva suficient cat sa uit de griji,ori sa ma faci sa rad suficient cat sa trec peste el..
A fost..nu greu.Pur si simplu a fost egoism si mofturi.Egoism si mofturi pentru ca desi stiam ca exista cineva care are nevoie de mine,eu am preferat sa dau cu piciorul la luni intregi,pentru a te putea revedea,pentru o singura zi.Pur si simplu am fost fericita..si nu trebuie sa dau explic nimanui de ce si pentru ce.Nu trebuie sa explic nimanui de ce te-am lasat sa ma saruti,de ce ne-am jucat si gadilat ca doi copii,de ce ne-am dat atatea sperante unul altuia.Nu conteaza de ce ,nu conteaza ca eram despartiti,nu conteaza cat de suficient au insemnat toate astea ca sa ne tina aproape unul de altul.Nu conteaza ca mi-as fi dorit ca azi sa inregistrez toate acele momente pentru a le putea privi intr-o sambata seara.Nu conteaza ca intotdeauna am oferit iubire fara sa cer inapoi;si chiar daca am primit,am iubit in continuare..
A fost...nu greu.A fost pur si simplu senzatia aia ca ceea ce ma face fericita si ceea ce imi rupe sufletul in mii de bucatele se rezuma la aceeasi persoana..A fost pur si simplu nebunie.Da,eram ,sunt, nebuna.Pentru ca iubirea inseamna nebunie..poate nu a fost iubire,dar ai fost cineva al meu mai mult ca sigur.A fost fericire pentru ca in momentul in care m-am asezat langa tine pe pat,m-ai aruncat peste tine si m-ai luat in brate.A fost fericire de fiecare data cand ma gadilai si te asezai langa mine in oglinda de la baie.A fost fericire pentru ca m-am simtit mai frumoasa ca niciodata.Si tu,natangule,erai singurul care imi putea face ziua mai buna.Ce stiam era ca ori ma vei enerva suficient cat sa uit de griji,ori sa ma faci sa rad suficient cat sa trec peste el..
A fost..nu greu.Pur si simplu a fost egoism si mofturi.Egoism si mofturi pentru ca desi stiam ca exista cineva care are nevoie de mine,eu am preferat sa dau cu piciorul la luni intregi,pentru a te putea revedea,pentru o singura zi.Pur si simplu am fost fericita..si nu trebuie sa dau explic nimanui de ce si pentru ce.Nu trebuie sa explic nimanui de ce te-am lasat sa ma saruti,de ce ne-am jucat si gadilat ca doi copii,de ce ne-am dat atatea sperante unul altuia.Nu conteaza de ce ,nu conteaza ca eram despartiti,nu conteaza cat de suficient au insemnat toate astea ca sa ne tina aproape unul de altul.Nu conteaza ca mi-as fi dorit ca azi sa inregistrez toate acele momente pentru a le putea privi intr-o sambata seara.Nu conteaza ca intotdeauna am oferit iubire fara sa cer inapoi;si chiar daca am primit,am iubit in continuare..
sâmbătă, 2 februarie 2013
Ecou
Am alergat,dragule.Am alergat zile,luni intregi.Am alergat pentru ca-mi luasei inima fara sa-ti dai seama,si ai plecat cu ea,si eu am ramas fara nimic.Am alergat poate prea putin cred eu..
Stii,e greu sa-ti ating frumusetea,sa ma rezem cu capul de umarul tau,sa te strang de mana sau sa imi lipesc nasul de al tau.Este greu pentru ca suntem orgoliosi si incapatanati.Lacomi si prosti !
Am alergat,crezand ca te voi prinde din urma,insa cu cat ma apropiam mai mult ,cu atat mai tare prindeai viteza.Te-ai oprit pentru cateva clipe uitandu-te inapoi,insa eram prea mica..mult prea mica sa sa-ti dai seama ca sunt eu,dupa care te-ai indepartat iar.Am obosit si n-am realizat ca povestea asta se terminase inainte sa-nceapa.Si e ok.E ok pentru ca oricum nu ma mai simt om.N-aveam sa te ajung niciodata ,dar nici nu meritam.Nu meritam pentru ca eram bolnava din cauza mea.N-aveam sa te ajung niciodata pentru ca tu te-ai rupt de mine,tu m-ai facut fasii mici care acum inca alearga.Am mai incercat sa ma opresc,sa te ingrop la marginea unei paduri,sa te indes intr-un cos de gunoi,sa te las sa zaci intr-o carte prafuita,la sfarsitul unui caiet,deoarece credeam ca pot.N-am putut asa ca am ramas intr-o continua fuga.N-aveam sa te prind niciodata pentru ca eram prea slaba sa-nteleg.Am alergat,am cazut ,iar acum sunt o leguma..Totusi,unele lucruri nu ti le-am spus si nici nu le vei sti vreodata.Nu ar fi ciudat sa apar acum dupa atata timp sa-ti spun ?M-am zdrobit,m-am calcat in picioare,m-am desfigurat usor usor.Cu toate astea,tu ramai un fraier,fraierul meu.
Stii,e greu sa-ti ating frumusetea,sa ma rezem cu capul de umarul tau,sa te strang de mana sau sa imi lipesc nasul de al tau.Este greu pentru ca suntem orgoliosi si incapatanati.Lacomi si prosti !
Am alergat,crezand ca te voi prinde din urma,insa cu cat ma apropiam mai mult ,cu atat mai tare prindeai viteza.Te-ai oprit pentru cateva clipe uitandu-te inapoi,insa eram prea mica..mult prea mica sa sa-ti dai seama ca sunt eu,dupa care te-ai indepartat iar.Am obosit si n-am realizat ca povestea asta se terminase inainte sa-nceapa.Si e ok.E ok pentru ca oricum nu ma mai simt om.N-aveam sa te ajung niciodata ,dar nici nu meritam.Nu meritam pentru ca eram bolnava din cauza mea.N-aveam sa te ajung niciodata pentru ca tu te-ai rupt de mine,tu m-ai facut fasii mici care acum inca alearga.Am mai incercat sa ma opresc,sa te ingrop la marginea unei paduri,sa te indes intr-un cos de gunoi,sa te las sa zaci intr-o carte prafuita,la sfarsitul unui caiet,deoarece credeam ca pot.N-am putut asa ca am ramas intr-o continua fuga.N-aveam sa te prind niciodata pentru ca eram prea slaba sa-nteleg.Am alergat,am cazut ,iar acum sunt o leguma..Totusi,unele lucruri nu ti le-am spus si nici nu le vei sti vreodata.Nu ar fi ciudat sa apar acum dupa atata timp sa-ti spun ?M-am zdrobit,m-am calcat in picioare,m-am desfigurat usor usor.Cu toate astea,tu ramai un fraier,fraierul meu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)