vineri, 29 iunie 2012

Sincerity

  Traiesc cu sentimentul ca sufletul meu nu se afla in trupul corect.Chiar si asa il urasc.Da,il urasc cu toata fiinta mea.Cine i-a dat voie sa fie al meu? Cine i-a dat voie sa se resemneze?Nu are loc sa se desfasoare,nu are loc sa respire .In fiecare dimineata ma trezesc sufocata si plamanii imi ard cu disperare.In toate etapele de dezvoltare a fiintei din mine am visat moartea ca un paradis.Ca pe o scapare din capcana existentiala.Am ajuns sa urasc toate exterioritatile asa zise-i vieti.Simteam ca nu este viata mea,ca traiesc erorile unei alte persoane.


  Toate evenimentele ce se derulau dea lungul a mai multor zile,luni ,ani le priveam neputincioasa dintr-o parte.Niciodata nu jucam eu rolul principal.Treceau pe langa mine in franturi de amintiri deja uitate.De aia,bratele mortii imi pareau mult mai tentante si mai sigure.

  Nici pana in ziua de azi nu-mi pot explica de ce nu am mers pana la capat.Poate frica sau poate imaginatia ca o sa lipsesc cuiva.Cert este ca am continuat explorarea umanitatii.
  Au urmat esecuri incununate cu mici succese.Au urmat iubiri inselatoare si mirajul maturitatii.Am ascuns trairile interioare si am imbracat masca normalitatii.

  Insa ,sufletul tradator si egoist mereu a pulsat venin in existenta mea.Mi-a orbit alegerile si m-a facut sa-mi pierd prietenii.Fiindca ,eu sunt o ciudata..un nimic.

  Am inceput sa scriu ca scop de terapie.I-am permis sufletului meu sa-si tipe durerile.Poate eliberat ma lasa si pe mine sa traiesc in liniste fara ca linistea diminetii sa fie sparta de propriile mele tipete,fara sa am vocea incarcata de lacrimi ,fara ca isteria sa se ridice la cote maxime,fara sa repet la nesfarsit ca ma urasc pentru ceea ce sunt.Mi-am impus sa trec peste bariere.Sa incerc,sa experimentez.Sa dobor zidurile.Insa,liniile destinului de pe mana dreapta au avut un alt plan..Mai crud.

   Ca dovada azi m-am trezit goala in suflet.Epuizata.Toata istoria cu scrisul nu a facut altceva decat sa  mai primesc o palma..dupa numeroasele dinaintea acesteia.

   De aia ,ma retrag.Ca o lupoaica batrana la trunchiul unui copac sa-mi ling ranile.Apoi,ma arunc in bratele viciilor sociale.

duminică, 24 iunie 2012

Love

Love=a form of amnesia when a girl forgets there are 1.2 billion   other boys in the world

luni, 18 iunie 2012

I am

-Ce esti Tu?
-Buna intrebare.
Pauza.
Pauza.
Pauza.
-Ei bine,ce esti?
-Eu ?Un carnaval in care ne plimbam cu mastiile puse.Ne temem sa ne aratam adevaratul "eu" si lovim in cei slabi,injosim pe cei cu adevarat puternici.Tradam.Inselam.Folosim.Consumam.Terminam.Ucidem.Aruncam.Apoi o luam de la capat.
-Dar iubirea?
-Iubire?Ce-i aia?
-Tu chiar nu stii?
-E vreo..piesa?Unelta?
-E ceea ce se spune ca este rezolvarea pe care o cautam din greu pentru a fixa puzzle-ul din interiorul nostru.Vocea pe care o aud inimiile noastre.Piesa care de cele mai multe ori ne lipseste multora dintre noi.

******************************************************************************

-Vrei sa mori?
-Nu pot.
-Dar ti-ai dori?
-Tu vrei ?Mi-e somn.Mi-e frig.Mi-e teama sa gandesc.Mi-e teama ca nimeni nu ma intelege.

Mi-e bine.

-Ai murit?
-Pai...te pot auzi.Asta vrea sa insemne ca nu..nu sunt.
-Pentru ca tu esti eu.Vocea ce se aude din interiorul trupui meu plapand..a bucatii asteia de carne macra.Nu putem fi separati.
-Te iubesc.
-Si eu.

sâmbătă, 16 iunie 2012

R.I.P

Adio...Noapte buna...inchide ochii...Ingerul meu !


Inca nu-mi vine sa cred..Nu..nu pot sa cred.De ce tu ? De ce totul s-a spulberat intr-o singura secunda?
Dumnezeu sa te odihneasca in pace ! Te iubim! Ne va fi dor de tine scumpule ! Avem atata nevoie de tine..Imi pare nespus de rau pentru tot ce s-a intamplat.Pentru cateva ore chiar am crezut ca totul este o gluma proasta..Imi doream sa fi fost asta.Nu te vom uita niciodata.

:(((((

Te iubim !

sâmbătă, 9 iunie 2012

Scrisoare catre A.

   Draga Albastrel,

   Ma gandeam ca ar fii bine sa-ti scriu inainte de stii tu...ramas-bun.Au fost doi ani alaturi de tine grozavi.Au fost doi ani in care am crescut sub ochii tai.N-am dus lipsa de sentimente.Aveam de gand sa le las pe toate in aceasta scrisoare,insa..voi fi egoista..le voi pastra eu.Maine ma intorc acasa...Imi lipseste acasa..De altfel imi vei lipsi si tu.Chiar si acele crize de isterie pe care le aveai tot timpul cand eram neindemanatica..sau acele cuvinte spuse in scarba.O sa-mi mai lipseasca:ochii tai caprui ,bratele tale calduroase,noptiile atat de lungi si nedormite..mai bine ma opresc aici,nu vreau sa ma razgandesc.

  Sper sa fii fericit alaturi de ea.Pare o fata de treaba ,chiar daca este posesiva..Pe de o parte ,o inteleg.Lupta pentru tine..poate astfel va putea face mai multe pentru tine..mai multe decat am putut eu face.Daca se va intampla ceva ce tu vrei sa impartasesti cu mine ,stii unde ma gasesti.Mi-as schimba domiciliul ,insa se pare ca ciudatei din mine ii place acolo.Sii...ar mai fi multe de spus ,dar voi incheia aici.Niciodata nu mi-au placut scrisoriile de ramas bun..mai ales ca este vorba de tine.

 Te astept maine,peste 3 zile,saptamana viitoare,dar nu mai tarziu de o viata;ma plictisesc repede.

Cu dragoste
D.
  

miercuri, 6 iunie 2012

Fail

   Draga muritorule.

  De cand sunt eu ,in alergatura mea,am uitat sa le dau altora mai mult decat un punct si am sarit peste pagina lor ramasa goala in jurnalul meu gros,niciodata atins de degetele lungi ale prafului.
De ce accepti cu resemnare cand eu mai vars din cand in cand cana cu cafea amara si las in urma mea doar o dara,iar tu nu te zbati sa o indulcesti cu un strop de miere ?
De ce cand eu te provoc ,incercand sa-ti ridic capul din asfaltul incins,tu ramai de piatra,cu privirea tot in pamant,fara ca macar sa poti sparge prezentul.De ce iti pleci fata alba in fata unor nimicuri,traind cu sufletul gol si inecat in orgoliu?De ce nu lasi pleoapele sa te imbratiseze atunci cand simti ca sunt momente pentru care-ti trebuie o pauza? ..
De ce alegi sa pui punct in locul a doua puncte?
De ce alegi depresia 1 in locul variantei 2?
De ce faci asta cand eu sunt singura care poate schimba prezentul acoperit de ceata,care poate schimba cerneala stiloului cu care-ti continui filele din viata cu cea a finalului fericit?
De ce ma dezbraci de control ,de ce imi spui aceeleasi cuvinte,pasive ,ce ma fac sa asist la propria sinucidere?
De ce tai din mine si ma injumatatesti?
De ce un punct si nu doua puncte?
De ce nu ma placi?
Si intr-un final explodeaza tot si intr-o finala continuare bataiile inimii sunt neputincioase in fata lipsei de continuare.


                                                                                           Cu drag,
                                                                                                 Viata.

Punct-semnul de punctuatie avand forma unei pete,care se pune la sfarsitul unei propozitii.O alternativa reala ,ca un posibil la probleme.Lipsa de chef si tristete.
Doua puncte-semnul de punctuatie constand din doua puncte asezate unul deasupra celuilalt.Enigma creata si descoperita la nesfarsit.O valvataie scurta pe-un firicel de ata.

vineri, 1 iunie 2012

North .South

   Stii ca obisnuiam sa strabatem aceeasi alee din parc si sa ne gandim cum ar fi despartirea noastra.Eram fericiti atunci,puteam simti asta in fiecare imbratisare de a ta,in fiecare cuvant spus la nimereala si totusi nu era doar o masca.Si tu incepeai sa razi,fugeai cu mine in brate tinandu-ma undeva deasupra lacului temandu-ma ca nu cumva sa ma scapi..si strigam sa te opresti.Ma inebunea rasul tau de copil nebun,de om fericit si indragostit.Nu putea fi asta pentru ca eram doar o straina pentru tine..Ma inebunea sa stiu ca totul de atunci incolo va fi asa cum n-a fost niciodata,ca iti apartin tie si ca in curand va veni si momentul in care te voi face mandru.Ma inebunea ca eu eram acolo langa tine,cand un altul ma astepta si avea atata nevoie de mine.Mai mult decat ai tu.
-Stii ce este dincolo de starea asta de euforie pe care o simt?
-Imi imaginez ca pustiu...castele de gheata sii..
-Esti pe aproape.Este o lume in care unii au atata nevoie de tine,unii care-ti pot simti mirosul din departare,majoritatea au pielea ta,foarte putin au momentele tale de scapare si nimeni nu ma iubeste.
-Si lumea asta este departe?
-Cred ca stii raspunsul..
-Ah ! Ti-am mai spus ca nu te inteleg...nu-ti inteleg afirmatiile astea si raspunsurile tale cu capcane.

Si am aflat.Am aflat ca oamenii mor si intr-o secunda tot ce ai ar putea disparea.Si,ca uneori incetezi sa iubesti ,nu pentru ca inima ta este egoista,ci pentru ca acel cineva te ignora.Incetezi sa iubesti de teama de a nu fii ranit din nou.Despartirea de tine a adus cu tine multe raspunsuri.Si tot tu mi-ai transformat slabiciunea ,in iubire.Vezi tu,te iubesc acum.Acum cand desi nu despart decat cativa metrii .Si am reusit sa gandesc avand in spate dorul de tine.Am calatorit si in alte statii,fiind impinsa de oameni tristi jignindu-i doar pentru ca le zambeam.Am oprit timpul de dragul revederii.Credeam ca stiu totul despre tine..Imi pare rau ca nu m-ai crezut,aveam atata nevoie sa dai din cap ..

Si am plecat.Eu spre Nord,tu spre Sud.Ei bine,n-am plans in ziua aia si nici in urmatoarele,dar cu cat stii mai multe despre mine cu atat uiti mai multe.Si nici tu nu ai facut-o.Iti duc dorul in numele acelei zile in care ai continuat sa mergi mai departe,chiar si asa fara mine.Nu trebuia sa te increzi in mine...oamenii dezamagesc intotdeauna.Oricum,trebuie sa stii...mi-as dori sa nu stiu atatea.

Persoane interesate