Traiesc cu sentimentul ca sufletul meu nu se afla in trupul corect.Chiar si asa il urasc.Da,il urasc cu toata fiinta mea.Cine i-a dat voie sa fie al meu? Cine i-a dat voie sa se resemneze?Nu are loc sa se desfasoare,nu are loc sa respire .In fiecare dimineata ma trezesc sufocata si plamanii imi ard cu disperare.In toate etapele de dezvoltare a fiintei din mine am visat moartea ca un paradis.Ca pe o scapare din capcana existentiala.Am ajuns sa urasc toate exterioritatile asa zise-i vieti.Simteam ca nu este viata mea,ca traiesc erorile unei alte persoane.
Toate evenimentele ce se derulau dea lungul a mai multor zile,luni ,ani le priveam neputincioasa dintr-o parte.Niciodata nu jucam eu rolul principal.Treceau pe langa mine in franturi de amintiri deja uitate.De aia,bratele mortii imi pareau mult mai tentante si mai sigure.
Toate evenimentele ce se derulau dea lungul a mai multor zile,luni ,ani le priveam neputincioasa dintr-o parte.Niciodata nu jucam eu rolul principal.Treceau pe langa mine in franturi de amintiri deja uitate.De aia,bratele mortii imi pareau mult mai tentante si mai sigure.
Nici pana in ziua de azi nu-mi pot explica de ce nu am mers pana la capat.Poate frica sau poate imaginatia ca o sa lipsesc cuiva.Cert este ca am continuat explorarea umanitatii.
Au urmat esecuri incununate cu mici succese.Au urmat iubiri inselatoare si mirajul maturitatii.Am ascuns trairile interioare si am imbracat masca normalitatii.
Insa ,sufletul tradator si egoist mereu a pulsat venin in existenta mea.Mi-a orbit alegerile si m-a facut sa-mi pierd prietenii.Fiindca ,eu sunt o ciudata..un nimic.
Am inceput sa scriu ca scop de terapie.I-am permis sufletului meu sa-si tipe durerile.Poate eliberat ma lasa si pe mine sa traiesc in liniste fara ca linistea diminetii sa fie sparta de propriile mele tipete,fara sa am vocea incarcata de lacrimi ,fara ca isteria sa se ridice la cote maxime,fara sa repet la nesfarsit ca ma urasc pentru ceea ce sunt.Mi-am impus sa trec peste bariere.Sa incerc,sa experimentez.Sa dobor zidurile.Insa,liniile destinului de pe mana dreapta au avut un alt plan..Mai crud.
Ca dovada azi m-am trezit goala in suflet.Epuizata.Toata istoria cu scrisul nu a facut altceva decat sa mai primesc o palma..dupa numeroasele dinaintea acesteia.
De aia ,ma retrag.Ca o lupoaica batrana la trunchiul unui copac sa-mi ling ranile.Apoi,ma arunc in bratele viciilor sociale.
Nuuu. Dc te retragi? :o33
RăspundețiȘtergereNu vreauuu. :|:C
A fost o perioada destul de grea pentru mine si uite ca de fiecare data ma ia gura pe dinainte..si in cele din urma cedez si fac exact contrariul.
ȘtergereSă nu te retragi. Să nu te oprești din scris, nici eu nu am făcut-o. O numesc ”terapie pentru suflet”, prin scris îmi descarc emoțiile, îi dau voie sufletului meu să plângă, fără să comunice cu ochii, fără să facă lacrimi să se verse ... Las literele să se sprijine-n cuvinte și-mi las tristețea să se exteriorizeze. Nu mă face fericită, dar mă aduce într-o stare de neutralitate, de epuizare, încât nu-mi mai pot dori nimic - nici să râd sau să zâmbesc, nici să plâng, nici să mor, nici nimic. E mica mea plăcere vinovată - scrisul.
RăspundețiȘtergereNu renunța la el ! :3
Da ,scumpo.La urma urmei ai dreptate.Plus de asta mi-ati lipsi atat de mult :o3
Ștergeresuntem alături de tine >:D<
ȘtergereDaca iti place sa faci asta si te simti mai bine scriind nu ar trebui sa renunti niciodata.Scrisul ne elibereaza sufletul...si eu am trecut si inca poate vor mai fi zile in care vreau sa se termine totul,dar imi zic ca sunt puternica si sunt sigura ca si tu esti iar scrisul si cuvintele astea e ceva ce te face diferita de toti.Bafta! :*
RăspundețiȘtergereMultumesc si ai atata dreptate :|
ȘtergereNici să nu-ţi trecă prin cap să te opreşti aici!Ar fi prea trist totul,chiar ar fi!După ce ai scris atâta timp,după ce ne-ai umplut sufletele cu bucurie,tristeţe şi tot ce ai simţit tu să te retragi?Nu îţi dăm voie,nu,nu!
RăspundețiȘtergereAw! :x
ȘtergereMultumescccc si promit ca nu ma voi retrage :*
nu te retrage...imi plage mult blogul tau....nu te lasa descurajata de nimic...ce ar fi sa ai incredere in tine si sa vezi lumea altfel de azi inainte?
RăspundețiȘtergere^^ Cred ca ar fi timpul sa fac asta.Am trait mult prea mult incercand sa fac NIMIC . :*
ȘtergereMultumesc.
Important este sa nu iti para rau mai tarziu daca te retragi.Pups:*>:D<
RăspundețiȘtergereM-am gandit mai bine si cred ca as regreta..as regreta ca nu mai pot impartasi cu voi gandurile mele..povestea continua :)Pupici.
ȘtergereDaca sti ca nu poti lupta , e bine sa te retragi . pentru ca uneori pur si simplu e mai bine sa te retragi decat sa lupti !
RăspundețiȘtergereM-am gandit la lucrul asta de nenumarate ori si recunosc ca decizia de a renunta la blog am luat-o intr-un moment de furie..
Ștergereniciodata sa nu iei decizi cand esti trista sau furioasa ! ca apoi vei regreta . :o3 . si la blog niciodata dar niciodata sa nu renunti , e o parte din tine . si poate si eu vreau sa renunt uneori cand imi etalez lacrimile si sentimentele acolo.. dar ma gandesc ca daca-l sterg de ce mai rad peste cativa ani de toate prostille care le facea ? >:D<
Ștergeregandeste-te la asta inainte :x
faceam * :">
ȘtergereSa sti ca saptamanile trecute din plictiseala mi-am citit blogul de la inceput :)) si m-am amuzat rau de tot .
ȘtergereMultumesc mult :*
Sa te retragi?! Nu prea cred. Tu esti o luptatoare, nu o lasa! Acesta "lupoaica ce se retrage sa-si linga ranile" nu seamana cu acea realista minunata pierduta in lumea viselor. Nu, in orice caz nu asta esti tu. Tu nu cedezi asa, tu pur si simplu lupti. Lupti cu lumea, imprejurimile, pierderile, sentimentele chiar si cu insuti sufletul si trebuie sa castigi!
RăspundețiȘtergereTe puuuup >:d<
>:d< cat de dragut este tot ce ai scris mai sus ^^ Iti multumesc mult mult de tot.Nu stiu ce m-as face fara tine si fara toti cei de aici de pe blog.Realista asta minunata pierduta in lumea viselor ,asa cum ma numesti tu :),s-a cam saturat sa lupte..si sa o ia de la capat de fiecare data.Anyway..nu voi renunta la blogul asta.Am scris in el timp de 2 ani ..ar fi trist chiar si pentru mine sa incetez din a mai face asta.:)
ȘtergereTe puuuuup >:d<
pai dupa parerea mea e adevarul, probabil pare absurd, dar imi pot da seama cat de cat din postarile tale cum esti, felul tau de a fi si scuza-ma, dar esti nu doar extrem de puternica, esti si o invingatoare, iar ei niciodata nu cedeaza, ei lupta, lupta, lupta, pana cand reusesc sa castige si demonstreaza ca isi merita titlul! eu stiu ca tu il meriti, eu stiu ca tu poti mai mult de atat desi deseori doare mai tare decat zece mii de spini infipti in inima, dar durerea ne intareste si ne face sa mergem fie ca vrem, fie ca nu, mai departe. eu stiu ca tu vei merge mai departe si vei privi intreg drumul cu ochii unei invingatoare care nu se retrage la primele adieri de pericol!
Ștergerete pup lexii :*
ps. ma apuc imd sa ma delectez pe caldura asta cu ultima ta postare, ma precatesc sa ma regasesc in fiecare silaba, virgula si cuvant <3
ȘtergereM-a impresionat mult de tot comentariul tau .Chiar nu ma asteptam sa-mi spui toate astea. De fapt nimeni nu mi-a spus asta pana acum ..nici macar prietenii adevarati care ma cunosc de foarte mult timp..insa tu imi este o prietena intradevar ,chiar daca ne despart atatia kilometrii si chiar daca nu ne cunoastem virtual.
ȘtergereSi tu esti puternica pentru ca amundoua se pare ca avem atatea in comun..si povestiile noastre sunt foarte asemanatoare (cel putin asa mi se pare).Iti multumesc ca imi esti aproape in astfel de momente ,apreciez gestul tau.Multumesc din suflet .:*
pupii.
Vaiiiiii ^^
Ștergeremereu >:d<
ȘtergereSa nu te retragi pentru ca ai un fel de a scrie deosebit iar postarile tale sunt foarte reusite:), poate uneori e greu si simti ca trebuie sa renunti , dar te rog nu o face:) Cum ai spus si tu , ai scris de mult in blogul asta, si se vede ca te pricepi, deci Take care:) si abia astept sa-ti zaresc noua postare:)
RăspundețiȘtergereHei ,multumesc.Ma bucur sa vad ca iti plac postarile mele :*
ȘtergereSper sa te incant cu o noua postare cat de curand :)