Si sunt acei oameni pe care i-am iubit din tot sufletul,pentru care as fi facut orice,pentru care am renuntat la atatea,si tot nu a fost suficient .Oameni care m-au iubit,care mi-au oferit totul pe tava,care au fost mereu acolo cand nu a fost nimeni,care mi-au ascultat toate bazaconiile,dar pe care nu am putut sa-i iubesc..Oameni care imi inseninau ziua doar zambindu-mi.Oameni care m-au ranit,care mi-am frant inima,care m-au lasat sa astept,care plecau si se reintorceau..Oameni cu care m-am comportat mai rau decat un copil mic,pe care ii trageam de par,pe care ii ciupeam..dar pe care intr-un sfarsit i-am pierdut.Oameni pe care speram sa ii revad,dupa care strabateam in lung si lat straziile cu privirea;oameni pe care i-am avut,dar care au ramas acolo ghemuiti in sufletul meu mic.Oameni de care imi este un dor fantastic,oameni pentru care as da orice sa-i am iar in viata mea,pe care sa-i pot tine de mana si sa-i pot imbratisa si sa le spun cat au insemnat ei pentru mine.Oameni pe care nici macar nu-i cunosteam,dar care nu au ezitat sa-mi ofere sprijinul lor,si mai sunt si oamenii aia in care am avut incredere,dar care mi-au dat branci,care m-au jignit in fel si chip,oamenii aia care s-au dat drept prieteni.Oameni pe care i-am ranit,pe care i-am mintit,pe care i-am facut sa se injoseasca ,dar pe care ii regret..Oameni care au stat zile,luni,ani alaturi de mine ,care m-au invatat sa iubesc si sa ii pretuiesc pe ceilalti ,pentru ca la un moment dat ei vor disparea.Oameni care m-au inlocuit,care mi-au luat totul.Oameni in fata carora eram vinovata,si oameni in fata carora eram o mica proasta.Oameni care mi-au infipt cutite in inima si care ma intrebau apoi daca sunt bine..Oameni de la care am invatat ca greseliile se iarta,dar nu se uita..Da,oameni aia care nu mi-au oferit nimic,iar eu...eu le-am dat totul.
