Si nu am mai vorbit dupa aceea ..

    A trecut mult timp de cand l-am lasat sa plece,si nu i-am spus nimic.I-am dat drumul ca si cand ar fi fost un fluture prins intr-o colivie…pana la urma,tot ii dai drumul.Chiar daca nu am vrut sa-l pierd,l-am lasat liber.Nu poti tine o persoana cu forta langa tine,oricat de mult ti-ai dori ca ea sa faca parte din viata ta.A trebuit sa-mi ascund sentimentele zile la rand si sa ma prefac ca sunt al naibii de ok.Si de fapt am fost..insa doar o perioada.A trebuit sa inghit in sec de fiecare data cand imi aduceam aminte de el..de fiecare data cand imi aduceam aminte ca relatia noastra a avut atatea momente frumoase  si atatea tachinari..Am ascuns tot ce am simtit pentru el intr-o lada veche in inima mea.Daca l-as mai vede o singura data …m-as asigura ca el sa deschida acel cufar.

   A fost o perioada in care tot ce imi aminteam era el..baiatul vorbaret,care ma privea in ochi si se inrosea la fata din orice..Tot ce imi aminteam era ca a fost acolo cand nimeni altcineva nu a fost.Era tipul pe care l-am placut inca de la inceput ,care m-a putut asculta de fiecare data cand plangeam in hohote…Mi-a fost dor de el..Si acum imi este,dar nu am facut din asta o prioritate.Poate ca intr-adevar timpul vindeca toate ranile !

   E ciudat.M-ai ranit,m-ai facut sa ma simt neputincioasa,m-ai facut sa plang si totusi te-am iertat.Inca te privesc cu aceeasi seninatatea si sinceritatea,ba chiar mai mult..Inchid ochii si mi te imaginez zambind.Zambetul ala de fraier care mai bine de 2 luni a insemnat atat de mult pentru mine.Am trecut peste frica de faptul ca ai putea da de o alta persoana,care ar putea insemna totul pentru tine.Dar,sunt singura ca-mi va trece mie.Nu iti cer sa iesi din mintea mea.Nu vreau asta.Vreau sa ramai acolo.Maine,poimaine,peste zece ani.Vreau sa fi tot aici.La fel de incapatanat si energic cum ai fost mereu.Vreau sa iti arat ca eu  stiu sa-mi tin promisiunile..desi tu nu ai facut-o !