Am invatat ca acasa e in bratele lui, oriunde ar fi ele!

    Pentru ca mi-e cam dor de tine,suflete.Pentru ca a devenit o obisnuinta sa strabat drumurile nostre de prea multe ori intr-o singura noapte.Pentru ca privesc in fiecare statie cu ochii goi si dezorientati .Du-ma acasa,imi este frig si am obosit..

 Erai frumos si desi,parea ca nu ai habar de nimic,intotdeauna reuseai sa ma surprinzi.Erai vesel tot timpul si cred ca si asta mi-a placut la tine : felul prin care reuseai mereu sa treci peste toate.Aveam momente cand credeam ca nu te cunosc deloc,insa de fapt nimeni nu te stia mai bine ca mine !

   Erai al meu,dar am fost fraiera pentru ca ma temeam tot timpul.In cele din urma m-ai lasat singura.Unde e copilul ala blond cu ochii albastrii si imatur cu rasul zgomotos ? care radea de fiecare data de mine cand ma rataceam.Caruia nu i-a pasat niciodata de momentele in care incercam sa-l fac vinovat de ce se intampla si care imi pune piedica la tot pasul ?Unde e fetita aia micuta care isi inghitea cuvintele cand incerca sa-ti vorbeasca ?

  Amundoi ne-am schimbat. Timpul ne-a schimbat.Chiar si privindu-ma pe mine mi se pare ca nu sunt decat o umbra a celei cu care ai petrecut atata timp.Dar sclipirea ta din ochii aia pe care ii iubeam,care la inceput ii uram,dar ah,de cate ori ti-am zis ca eu ii iubesc ?Da,suflete.Te cert pentru ca m-ai lasat singura.Si scuza-ma pentru ca este vina mea .

Tu stiai de fiecare data cand eram trista,tu ma ascultai ,desi nu-mi dadeai niciun sfat ,uneori imi spuneai doar “nu stiu.”Tu radeai incet cand dramatizam prea mult.Chiar si asa nu ma judecai.Tie iti placea sa fi in centrul atentiei si tot tie iti placea sa ii cunosti pe toti.Nimeni nu te-a inteles,dar eu da.

Tu ma sunai sa-mi spui cat de “vai de capul meu”sunt.Tu mi-ai spus ca sunt timida si ca de fiecare data cand ma strangi in brate eu te tin de mana dreapta.Cred ca nici acum nu sti de ce faceam asta,dar ce conteaza ? Tu ai fost primul care m-a sarutat pe frunte si m-a facut sa iubesc stropii de ploaie.Tu oftai usor si dadeai ochii peste cap cand incercam sa te mint sau sa scap de intrebarile tale insistente.As fi putut sta in bratele tale o vesnicie,dar de fiecare data cand eram cu tine,timpul trecea mult prea repede.
Numai tu te trezeai in miezul noptii si ma sunai sa-mi spui cat de nesuferita sunt.Tu stiai sa iubesti oamenii,oricat de scarbosi ar fi ei.Tu credeai in ei pe cand eu ii dispretuiam.Tu stiai sa iubesti ,tu cu iubirea ta ciudata .Dar unde a disparut ?De ce iubesti o anumita persoana si apoi te stingi si tu ? Speram ca de data asta totul sa stea diferit.

Tu iubeai ploaia.Iti placea sa iesim afara si sa ne plimbam in ploaie.Iti placea sa fugi si sa te intorci plouat razand,chiar daca a doua zi raceai.Nu stiai multe despre tine si erai asa de naiv..cu toate astea esti puternic ..asa mic si fragil cum esti tu.

Unde esti tu,neatentule,cu amintirile unei dragoste nevinovate,mereu aceeasi ,mereu altfel?

Strada e goala fara tine acum,fraiere,si inca te astept sa te joci cu parul meu .Acum cand nu mai suntem,ne apreciem reciproc..Te-am strigat ,te strig mereu,si B.s-a dus si el.Unde sunteti ma?

Acum ,pe vremea asta te zaream din cand in cand in trecere.Dar acum,te-ai ascuns pe undeva..Te-am iubit mereu,micutule.Te-am iubit pe tine .

Am invatat ca acasa e in bratele tale, oriunde ar fi ele!