Try to breathe.

Inca n-am reusit sa aflu ce bucata din mine a fost fisurata de mi-a crapat trupul...


Nu conteaza asta.

Pentru o prima data,tot ceea ce conteaza sunt eu-mai bine aici,intinsa printre bucatiile de sticla ,rostogolindu-mi-se si strapungandu-ma prin inima,decat acolo,vazandu-mi corpul scarbit si injosit -ca o carpa ..mai bine aici,decat zambind strengar si fals catre o reflexie stirba.

Aici nu puteam sa ma vad-nu-mi puteam atinge chipul slabit,nu-mi putea linge ranile,nu-mi puteam simti pulsul.Puteam doar sa simt vantul rece ridicandu-mi cearceaful pe care il foloseam drept imbracaminte.Puteam sa-mi simt singuratatea dureroasa zdrobind pamantul prea dur,prea rece,prea aproape ,prea real.

Puteam doar sa-mi simt ochii grei si inima zbatandu-se ,tasnind sange pe stejarul din spatele meu.Dar,nu puteam fi "fata cu ochii mari"-asta implica o alta existenta,o alta inima,alte sentimente..dar nu,puteam sa ma exprim cu o alta logica respirand cu greu deasupra valurilor de durere inspumata.Eram doar o ramasita deforamata..niciodata vindecata,tot timpul sangerand..doar o incizie in propriul suflet neanesteziat.

Eram sparta in straluciri rosiatice,rupta,sfasiata,decupata,despicata de propriile ganduri-imprastiata de colo colo de lupii flamanzi intr-o noapte cu luna plina. Purtata prin toate gropiile ,dupa care lasata la marginea unei sosele.Cusuta pe viu,cu ata alba ,groasa,murdara,lipsa pe alocuiri-prin nu stiu ce minune intr-o viata..

...dar nu mai stiam sigur daca era a mea.