Dor

De cînd a plecat,atunci intr-o zi de vara ,am invatat ce este dorul.Dorul de el,dorul de noi,dorul de acele vremuri in care eram amundoi. Mereu ma intrebam cum sa reactionez atunci cand imi este dor de el,de noi...sa plang ,sa rad ,sa merg sa il vad chiar daca eram confuza,sa stau sa traiesc din niste amintiri dureroase?!Toate aceste intrebari dureau uneori mai mult decat de obicei.

Imi doream sa trec mai repede peste.Stiam ca timpul le va rezolva pe toate cu timpul.Dar nu eram sigura cat am sa astept ca sa se intample asta.Nu aveam decat sa astept ...Usor de zis ,greu de facut.

Erau zile de vara in care ploua...Priveam pe geam.Nu imi pasa de nimeni si de nimic,nici macar de comentarile celor din jur sau de aparente.Eram in lumea mea.O lume ciudata,aproape ireala.Uneori ma gandeam pe cine astept ,de ce aveam senzatia ca cineva va aparea...
 
  Venise si momentul in care numai simteam nimic pentru el,eram pur si simplu indiferenta cand il vedeam.Atunci mi-am dat seama ca totul a trecut si ca ceva a schimbat totul in cateva secunde... Am invatat ca nu totul se invarte in jurul lui.


Mi-am dat singura seama ca pot trai si fara el.Si cu el si fara el ,sunt pur si simplu doar eu....Am invatat sa zambesc ,atunci cand plang pentru ca traim intr-o lume dura si fiecare incercare ma face tot mai puternica. Am invatat sa il port in mine fara sa il vad.Franturi de gand ,de amintiri,de cuvinte ...

Iubirea e imperfecta,dureroasa ,periculoasa,limpede ,molipsitoare ,vinovata,dar ,e totusi,iubire... Chiar daca am suferit VOI IUBI!!Numai asa voi putea fi fericita chiar si pentru cateva secunde! ! !