El vine.

-Si tu ce stii ?

-Il iubesc.

-Si toata ziua ce faci?


-Il astept.

-Si cand vine ?


-Ma odihnesc in bratele lui.

-Esti atat de obosita?


-Da,e chinuitor,istovitor sa astepti!

-Atunci,esti nefericita.


-Nu!Fiindca vine..

Uneori plang

Uneori plang pentru ca ma privesc in oglinda si ma amagesc.

Uneori plang pentru ca seara adorm gandindu-ma la tine.

Uneori plang pentru ca sunt o incapabila si o prostuta si nu pot.

Uneori plang pentru ca plang de plansul celor pe care ii iubesc.

Uneori plang pentru ca imi e frica si nu reusesc sa-mi fac ordine in minte.

Uneori plang pentru ca ma resemnez prea repede si renunt mult mult prea usor.

Uneori plang pentru ca este intuneric si ma simt singura.

Uneori plang pentru ca ajung acasa si imi dau seama ca cel caruia ii port un dor imens este departe.

Uneori plang pentru ca imi plang de mila si exagerez.

Uneori plang pentru ca..

Uneori plang pentru ca vreau sa te uit si imi dau seama ca atunci cand eu incerc sa ma indepartez tu te apropii mai tare.Si tot nu reusesc sa uit.

Si plang uneori pentru ca sunt slaba-si atunci plang si mai tare.

Uneori plang..si  uneori e azi si plang.

Pasiune de o vara !

   Niciodata nu voi uita vara asta. Cu bune si rele,dor de tine,seri pierdute asteptandu-te,dupa-amiezi petrecute tachinata,cu pasiunile de o vara care la unii o sa tina toata viata cu plimbari si vise ,cu iluzii si dezamagiri,tristete,fericire,dar mai ales cu tine.

Stii la ce ma gandeam in zilele cand nu ne vorbeam aproape deloc ?Nu,nu stii..De cele mai multe ori era de vina orgoliul si incapatanarea ..Nu am indraznit niciodata sa te caut daca vedeam ca tu nu o faci..Poate ca din vina mea s-au intamplat atatea.Dar,ce conteaza din moment ce de fiecare data incercai sa ma inlocuiesti prin prezenta alteia ?

  Iti mai aduci aminte ziua aia in care am mers in spatele acelui bloc de langa gardul ala ruginit de care te rezemai intotdeauna?Pentru un moment am fost speriata..am asteptat atatea zile apelul de la tine incat  ma obisnuisem cu ideea ca nu te voi mai vedea niciodata. Intr-un fel sau altul stiam ca te vei intoarce..mereu a fost asa !Dar,presupun ca asta nu se va intampla la nesfarsit.

   Cand sunt acasa ma gandesc la tine cel mai mult.Dar aici…aici e altfel.Nu stiu daca iti mai amintesti toate momentele noastre,dar eu nu le-am putut uita .Nu o sa te uit.Nu pot,nu vreau sa te uit.Am promis sa nu iti mai raspund la apeluri si la mesaje,esi astazi am facut-o.Am promis ca nu voi mai veni nicioadata alaturi de tine in acele locuri..pentru serile pierdute in care te stiam cu altcineva,pentru plimbarile cu A si B .Pentru zilele in care ne revedeam si incercai sa-mi readuci zambetul pe buze,pentru visul meu de ieri.Pentru ca inca vreau sa te sarut.Stii ce este cu adevarat greu ? Sa-mi tin promisiunile ,stiindu-te pe tine la orice pas.

   Am mai promis ca nu voi mai scrie despre tine,insa nu am reusit..Stiu ca nu vei reusi niciodata sa citesti asta.Poate ca nici nu-mi doresc,dar o parte din mine si-ar dori sa sti.Sunt multe intrebari care asteapta un raspuns..Dar,nesuferitule..ne vom revedea curand.Poate pana atunci o sa am curaj suficient  sa-ti spun TOTUL.Sau…si ce daca ?Probabil ma voi multumi stiind ca ma placi..si daca nu e asa…daca m-ai sarutat si ti-ai petrecut timpul cu mine doar pentru a avea cu cine sa-ti omori timpul…ma multumesc sa nu stiu..Stiu ca nu ti-am fost indiferenta.Stiu ca nu sunt.O vad in fiecare tachinare de a ta.Este de ajuns sa stiu ca de cele mai multe ori ai facut eforturi sa ma vezi chiar si pentru 5 minute..Deocamdata..Poate saptamana viitoare o sa am curajul sa te imbratisez fara ca tu sa faci primul pas,asa cum faci mereu !

Pana atunci…uita-ma pentru ca eu nu vreau sa te uit.

Confesiuni atemporale

   Nesuferitule,nici acum nu stiu daca te mai iubesc sau nu.Daca nu,nu stiu de ce ma tot impacatanez sa continui de fiecare data cu tine…nu stiu de ce inca ma mai gandesc la tine ,fie si in treacat,de ce sunt geloasa pe fiecare fata ce se apropie de tine.Cert este ca amintirea ta reuseste sa-mi provoace sentimente de vinovatie..Da,exact.Ma simt vinovata ca nu am facut eu primul pas. Ca intotdeauna m-am ferit sa-ti arat ce simt cu adevarat,ca mi-a fost teama ca tu la un moment dat ma vei lasa pentru alta mai buna.Ai tot dreptul sa ma consideri vinovata ca niciodata noi doi nu am fost impreuna,desi este gresit,noi doi ne comportam ca si cum am fi fost impreuna,doar ca ,cred ca aveai dreptate… este de ajuns sa stim doar noi ! Si stiu,mi-au spus multi ca de fapt as putea fi doar cineva cu care-ti petreci timpul..dar ce stiu ei ? 

  Imi amintesc ca pe vremea cand am inceput sa te privesc cu alti ochi eram inca doi copii.De fapt,eu te credeam un copil care habar nu are de iubire si chestii din astea. Ei bine,aparentele inseala.Si eu m-am inselat.De parca acum am fi mai mari..nu,blegule.Suntem aceiasi.Dar ,vezi tu,am crescut si ne-am dat seama cum stau lucrurile.Eu eram mai mare ca tine cu 3 ani,eram fata,care obisnuia sa viseze,partea naiva si gingasa,preocupata sa fie bine pentru amundoi.Numai eu aveam nevoie sa fiu o plangacioasa,sa spun ce simt,tu trebuia sa fi doar nepasator,desi nu erai deloc asa.

Si a mai trecut un timp..timp in care ne-am ranit reciproc.Timp in care amandoi ne faceam in ciuda ,tachinandu-ne si facandu-ne gelosi afisandu-ne cu diferite relatii.Timp in care am schimbat rolurile intre noi: eu aveam puterea de a decide,de a darama .Nu era vorba de faptul ca nu tineam la tine,ci doar totul tinea de faptul ca obosisem..Ar fi trebuit sa fiu cel putin mai matura decat tine ..

    In present nu suntem atat de departe pe cat credeam eu.M-am schimbat tare mult : dintr-o persoana calda si prietenoasa am devenit un ambalaj.Uneori,ma gandesc ca sunt asa din cauza ta.Dar,cred ca nu ar fi decat o alta scuza.Am incercat sa ne jucam cu dragostea si sa fugim la nesfarsit de un deznodamant,parca dorind sa prelungim agonia ce ne invaluise.Nu e vorba ca te vreau cu orice pret langa mine,insa as minti daca ti-as spune ca nu-mi lipsesti. 

Doar cu mine.

   La inceput ne bateam cu picaturile reci ale ploii de toamna.Ma trezeam in miezul noptii,stiind ca tu erai acolo si te gandeai la mine.Ma intrebam daca stai treaz toata noaptea sau daca dormi vreodata.Nu te-am intrebat niciodata ,desi de fiecare data cand ne revedeam aveai cearcane si pareai ca duci o lupta cu tine ca pleoapele tale sa ramana deschise.Eram doar niste straini.

   Apoi,am inceput sa ne luam paturi groase si sa ne urcam pe terasa blocului pe care locuiesti.Era pe la inceputul iernii si ma inghesuiam in tine ca sa ma aperi de frig.Oricat de visatoare as fi,niciodata nu mi-am imaginat ca tu vei ajunge sa-mi fi o "soba portabila."Fulgii de nea ce se asezau pe chipul tau se topeau in cateva secunde,insa buzele tale se invineteau usor,dar ramaneai nemiscat,rezemat de obrazul meu.Ma trezeam si te gaseam pe aceeasi alee in care amundoi ne tachinam in mijlocul ploii.Nu ti-ai lasat niciodata pielea firava sa fie atinsa de zapada-asa erai tu..Iti placea, de asemeenea.sa o lasi sa se topeasca pe genele tale lungi ,apoi zambeai.

   Primavara ne vedeam din ce in ce mai des.Iti placea sa iesim numai noaptea tarziu pentru ca asa ti se parea tie mai romantic..atunci cand straziile erau pusti si noi eram feriti de ochii curiosilor.Iti placea acest anotimp ,dar te intristai de cate ori vedeai ca eu il urasc. O vedeam in ochii tai,dar nu ma puteam stapani de bucuria pe care mi-o transmitea.O data,am fost atat de suparata de frustarile tale,incat am smuls cateva frunze dintr-o copac ,aruncand in tine.Ai izbucnit in ras si ai urat si mai tare anotimpul.

   Vara aceea mi-am sters-o din memorie.De fapt ,nici eu nu cred cand spun asta..Nu mai conteaza acum.Am fost singura de-a lungul ei.Atat de singura incat nu are importannta ca m-am luptat atat cu mine insami sa ma cred,incat probabil daca m-as chinui o zi intreaga sa-mi amintesc n-as reusi.Am uitat datile in care asteptat apelul tau.Am uitat tot.M-ai renascut in picaturiile reci si priviri aruncate pe furis.

Iar apoi..am ramas din nou doar cu mine .