marți, 9 octombrie 2012

Confesiuni atemporale


   Nesuferitule,nici acum nu stiu daca te mai iubesc sau nu.Daca nu,nu stiu de ce ma tot impacatanez sa continui de fiecare data cu tine…nu stiu de ce inca ma mai gandesc la tine ,fie si in treacat,de ce sunt geloasa pe fiecare fata ce se apropie de tine.Cert este ca amintirea ta reuseste sa-mi provoace sentimente de vinovatie..Da,exact.Ma simt vinovata ca nu am facut eu primul pas. Ca intotdeauna m-am ferit sa-ti arat ce simt cu adevarat,ca mi-a fost teama ca tu la un moment dat ma vei lasa pentru alta mai buna.Ai tot dreptul sa ma consideri vinovata ca niciodata noi doi nu am fost impreuna,desi este gresit,noi doi ne comportam ca si cum am fi fost impreuna,doar ca ,cred ca aveai dreptate… este de ajuns sa stim doar noi ! Si stiu,mi-au spus multi ca de fapt as putea fi doar cineva cu care-ti petreci timpul..dar ce stiu ei ? 

  Imi amintesc ca pe vremea cand am inceput sa te privesc cu alti ochi eram inca doi copii.De fapt,eu te credeam un copil care habar nu are de iubire si chestii din astea. Ei bine,aparentele inseala.Si eu m-am inselat.De parca acum am fi mai mari..nu,blegule.Suntem aceiasi.Dar ,vezi tu,am crescut si ne-am dat seama cum stau lucrurile.Eu eram mai mare ca tine cu 3 ani,eram fata,care obisnuia sa viseze,partea naiva si gingasa,preocupata sa fie bine pentru amundoi.Numai eu aveam nevoie sa fiu o plangacioasa,sa spun ce simt,tu trebuia sa fi doar nepasator,desi nu erai deloc asa.

Si a mai trecut un timp..timp in care ne-am ranit reciproc.Timp in care amandoi ne faceam in ciuda ,tachinandu-ne si facandu-ne gelosi afisandu-ne cu diferite relatii.Timp in care am schimbat rolurile intre noi: eu aveam puterea de a decide,de a darama .Nu era vorba de faptul ca nu tineam la tine,ci doar totul tinea de faptul ca obosisem..Ar fi trebuit sa fiu cel putin mai matura decat tine ..

    In present nu suntem atat de departe pe cat credeam eu.M-am schimbat tare mult : dintr-o persoana calda si prietenoasa am devenit un ambalaj.Uneori,ma gandesc ca sunt asa din cauza ta.Dar,cred ca nu ar fi decat o alta scuza.Am incercat sa ne jucam cu dragostea si sa fugim la nesfarsit de un deznodamant,parca dorind sa prelungim agonia ce ne invaluise.Nu e vorba ca te vreau cu orice pret langa mine,insa as minti daca ti-as spune ca nu-mi lipsesti. 

18 comentarii:

  1. asa sunt toate relatiile, cu nabadai. daca ajung sa fie impreuna intr-un final inseamna ca amandoi chiar se iubeau, daca nu, nu ar trebui sa suferim pt pierderea lui...

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca simti ceva pentru cineva a trebui sa ii spui.Sa ii spui asta in fiecare zi,sa ii repeti tot timpul.Asta este parerea mea.Apoi,chiar daca vei fi stanjenita pentru ca el nu simte acelasi lucru pentru tine,te vei simti mai libera si vei sti ca ai facut tot ce ti-a stat in putinta.Te pup dulce,take care!>:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eh,pai am tot incercat..insa,sa zicem ca nu am incercat indeajuns:*

      Ștergere
  3. Daca el e jumatatea ta atunci stai linistata ca tot cu tine va ramane.Daca nu e atunci inseamna ca e doar una din numeroasele lectii pe care viata ni le da.:d

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu ai cum sa uiti totul asa usor,intamplarile alea ce s-au petrecut intre voi te pot schimba si nu te poti dezlipi de o persoana atat de simplu si mai mult daca inca o iubesti ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da..inainte obisnuiam sa ma mint spunandu-mi ca nu-mi pasa.Si ma inselam.

      Ștergere
  5. E al naibi de enervant ca nu putem spune fix ceea ce simtim persoanelor pentru care simtim acele lucruri. Adica putem, nu ne impiedica nimeni. Doar rusinea si frica de a nu cadea in ridicol.

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu cred ca gresesti, si totusi fara sa vrei. Si eu odata cu tine! :-<...
    Totul asa este menit sa se intample, alta explicatie nu am.

    RăspundețiȘtergere
  7. ...e greu să spui cuiva ce simţi din simplu fapt că uneori ţie teama să nu fi respins de persoana iubită -.-'

    RăspundețiȘtergere
  8. Amintirea iubirii naive si copilaroase care te facea sa zambesti si sa iti sara sufletul in sus de bucurie, nu o vei uita niciodata, fie ca vrei, fie ca nu. Acel el e o parte din tine, din sufletul tau, din inima ta, din fiecare celula din tine si fie ca te-a ranit involuntar sau cu buna stiinta, vei gasi mereu un pretext pe cat de absurd ptr altii, pe atat de plauzibil ptr tine ca sa-l ierti si sa-ti spui: "E ultima data. Promit."

    Doare sa iubesti ceva ce te face sa plangi, dar esti contienta ca pana nu demult, te-a facut sa razi..

    Sunt posomorata azi dani si fara vlaga, dar cititnd si amintindu-mi ghidusiile voastre dulci, am reusit sa ma binedispun oarecum. Te pup >:d<

    RăspundețiȘtergere

How do you run away from the things that are in your head?

Persoane interesate