Tata,esti un bou !

  As vrea sa-ti spun cat de mult te urasc,dar probabil chiar si aceste cuvinte sunt prea frumoase in comparatie cu existenta ta.Nu stii sa iubesti si niciodata nu ai facut-o.Esti inutil si meriti mai mult decat niste jigniri.Nici pe mine nu m-ai iubit niciodata.Nu,nu ai facut-o.Daca ar fi fost asa mi-ai fi fost alaturi,m-ai fi ajutat sa imi indeplinesc visurile si ai fi fost acum aici.Poate ca nu ti-am dus dorul,dar intr-un fel sau altul sunt invidioasa pe acele familii fericite..al naibii de fericite..N-ai facut altceva decat sa lasi in urma ta cicatrici adanci si vieti distruse de propriile tale maini,criminalule !N-ai facut altceva decat sa-mi distrugi copilaria si sa-mi poluezi viata.Si stii ? Nu ai niciun drept !Nu ai facut altceva decat sa ma otravesti cu cuvintele tale jegoase si imputite.Si de parca nu ar fi fost de ajuns..toti cei care ma privesc imi spun ca semanam atat de mult fizic..Inca un motiv sa-mi fie greata .Ai alimentat tot ce era mai rau in mine,a ajuns sa-mi fie sila ca mai pot tanji dupa o asemenea persoana si sa-mi para rau ca existi si ca te-am cunoscut..Din cauza ta dispretuiesc oamenii si chiar ma urasc pe mine ,ai omorat pana si unica farama de inocenta si puritate,lasule !
Ai omorat totul..

Te-am gasit tot intr-un colt intunecat al mintii mele..Am sapat ani la rand in cautare de motive pentru care m-ai parasit..si ce crezi ? Nici acum nu am dat de ele.Ura si dispretul au crescut in mine de-a lungul anilor pentru ca la inceput nu te-am urat..Eram doar nervoasa,insa vezi tu,am crescut..si odata cu mine a crescut si ura pentru tine.Am invatat sa te urasc cu adevarat si sa fac in asa fel incat sa te ignor,oricum nu ai facut parte din viata mea.Am realizat ca acea parte care te dispretuieste nu poate fi ascunsa si poate nici nu trebuie.Trebuia sa existe si o persoana care uraste specia umana,nu?

Tu stii ca niciodata nu am avut ocazia sa-ti spun ""te iubesc?"..Stai..nu ma intelege gresit.Mi-am dorit  sa spun asta,insa nu am avut cui.Imi amintesc ca plangeam de fiecare data cand te certai cu mama..si toate ranile si vanataile ei..sunt inca acolo..chiar daca nu se mai vad.Cred ca ei ii pare rau pentru tine,insa toate astea au trecut..

...imi place sa urasc pentru ca e singurul lucru pe care-l mai pot face ..

“Da,cum vrei.”

     Vreau sa asculti si tu lipsa rasului meu.De fapt ,cred ca este prea devreme sa-mi simti lipsa..Pentru tine este bine asa ,nu?Da,da,si pentru mine..Cred !Si daca nu ar fi asa ,ce ?!Stiu ca probabil ma faci raspunzatoare de felul in care relatia noastra s-a terminat,dar cu ce schimba asta ?Nu va schimba cu nimic noaptea trecuta nedormita,nu va schimba cu nimic tremuratul si lacrimile mele din momentul in care mi-ai spus “da ,cum vrei.”Si de fapt cuvintele astea fac diferenta,iar cuvintele mele de cele mai multe ori au mai mult de doua intelesuri atunci cand ai fost prin preajma.Ai sa negi ca de fapt “m-ai rugat ”sa ne despartim?M-ai rugat prin nepasarea,prin certuri si prin faptul ca faceai tot ce puteai ca sa ma faci sa ma simt in plus in viata ta.Ai sa minti spunandu-mi ca nu te machina ca acum,dupa despartirea noastra,mai mult ca probabil voi trece peste ?Ai sa negi ca simti frustrare,poate chiar si resentiment ca totul nu a fost asa cum am vrut noi pentru ca am trait o aparenta minciuna?Ai sa negi pentru ca de fapt ma judeci ca am orgoliul la fel de mare ca tine?Poti sa-mi spui ca nu simti nici macar placere si satisfacere ca si tu m-ai facut sa sufar ,desi ai promis ca nu o vei face ?Poate gresesc..poate sunt aspra cu tine tocmai pentru ca acum sunt nervoasa si trista.

   Ce neg eu ?Neg ca am putut crede ca totul va fi de durata.Neg ca incepusem sa ma atasez de tine si ca as fi fost hotarata sa renuntat la cap-mare pentru tine.Refuz sa cred asta.Ti-am infirmat si tie asta.Si ,Doamne,totusi iti scriu atat de mult ,desi nu meriti.O fac poate pentru ca in 2 luni de zile nu am scris despre tine,poate pentru ca sunt plictisita si somnoroasa,pentru ca mi-ar face placere  sa scriu si despre partile tale bune,insa acum ma rezum prin a-ti spune ca m-ai dezamagit..si cand te gandesti ca acum 2 zile imi lipseai atat de tare..

  Si sti ce mai neg ?Neg sa cred ca zilele trecute erai sincer.De ce ?Adica..Stim amundoi ca scoala ne-a ocupat cam tot timpul..timp in care nu ne-am putut vedea,timp in care am simtit cum totul se raceste.Probabil ca trebuie sa cred ca ,acolo,undeva,m-ai placut si ca ai fost topit dupa mine.Dar,nu..cred ca m-ai placut,insa nu cred ca tineai cu adevarat la mine.Sper ca acum ,vei putea face pe omul fericit,daca intr-adevar te face asta mai fericit,mai linistit ..Sau poate nici tu nu sti ce ai simtit cu adevarat.


Pentru ca vezi tu,Octavian?Daca as incerca sa spun ceva..as incepe sa plang..

-Ce vrei sa fii cand vei creste mare ? - Iubita !

-Stii ca asta este ultima oara cand ne vedem.

Pentru prima data nu a simtit vantul ce-i suiera printre urechi ,nu si-a simtit degetele inghetate si nici buzele crapate.El o imbratisa lasandu-si capul pe umarul ei.O imbratisa ca si cum realiza ca o va pierde,ca si cum tot ce au construit impreuna se va darama intr-o clipita.Si-a ascuns chipul printre suvitele ei moi de par apoi a inspirat adanc.

-Da,stiu bleago,sopti el .


O cuprinse in brate si mai puternic,ea strangandu-l usor de mana.Ii privi pentru ultima oara ochii albastrii si genele lungi,si-a plimbat degetele printre suvitele lui blonde,ii zambi si il saruta scurt.

-Multumesc pentru amintiri.Multumesc pentru ca desi am zambit pentru toti,zambetul meu ti-a apartinut tie..si iti multumesc pentru in cele din urma voi purta intotdeauna o parte din tine.Si stii ? Nu fi trist..Azi nu ne ramane decat sa ne privim.Am promis ca voi fi intotdeauna acolo pentru tine.Ei bine,voi fi intotdeauna.Multumesc .

Pentru ca le-au ramas amintirile..vor ramane ale ei pentru totdeauna.Il stranse puternic in brate asteptand momentul potrivit ca apoi sa-i dea drumul..insa ,niciodata nu va fi un moment potrivit pentru a-ti lasa "propria lumea" in urma..

Si cum te iubeam..

-Nu-ti amintesti ? Cum a fost ?

A privit pentru cateva clipe nedumerita tavanul ,apoi ,dandu-si o suvita de par din ochi lua prima scrisoare cu inima tremurand si gandurile imprastiate aiurea,la fel ca si emotiile sale.

-Dar cum te iubeam..chiar daca am avut sentimentul ca mi-a fost aruncata inima la cosul de gunoi.Ma apasa moral.Ma zdrobea un gol imens.Contrar asteptarilor mele,rana nu s-a vindecat..dimpotriva..s-a extins cu fiecare greseala,lacrima si revedere.Dar am iertat .Am iertat pentru ca asa am simtit.Fara sa pun in balanta daca ar trebui sau nu ar trebui ,ar merita sau nu ar merita.Doar am iertat.Si nu.Nu e bine sa ierti.Nu pe oricine si oricand.Nu e bine sa speri in oameni.


Ii privi ochii albastrii si chipul palid,analizandu-i trasaturile si zambetul de pe buze.Se rezema cu capul de umerii lui si sopti incet:

-A fost greu,stii?A fost greu si va fi..E viata mea.Si sunt mai mult ca sigura ca ma intelegi ,oricat de putin ai faceo..Am invatat sa le accept si sa le traiesc exact asa cum sunt ele.Ma rezum la a duce dorul vechiului "eu si el",a-l accepta pe cel din prezent si a spera ca viitorul tau va avea ceva din ce avea cand ne-am cunoscut..Ah !As putea zice multe.Dar ma rezum la a zice ca ma simt singura .

Cu bratele petrecute peste umerii lui,ii fusese usor sa creada ca totul va fi altfel si ca poate schimba lumea.

-Si intr-o buna zi trecem peste,dar asta nu schimba cu nimic ca am fi putut avea totul.spuse ea ,calma.

Lost (1)

N-am stiut  sa opresc momentele importante din viata si sa intiparesc ceea ce conteaza ..Nu m-a invatat nimeni. 

   Am pierdut atatia.I-am pierdut sperand la ceva mai bun,nerealizand la timp ca probabil ei erau cele mai bune lucruri din viata mea la momentele oportune.I-am pierdut pentru ca de cele mai multe ori preferau sa-mi spuna adevarul,decat sa ma minta si i-am pierdut pentru ca sunt incapatanata si naiva,pentru ca nu mi-am putut calca orgoliul in picioare si nu am renuntat la cine trebuia,si cand trebuia.I-am pierdut si nu mi-am dat seama,ca odata cu plecarea lor voi ramane singura .Si imi lipsesc.N-am stiut sa-I apreciez .De fapt,niciodata nu am stiut cum este sa pierzi ceva si sa-l apreciezi d`abea atunci cand el nu mai este.N-am stiut sa le vorbesc despre sentimentele mele si sa le spun cat de mult ii iubesc.Pe altii i-am pierdut pentru ca asta era ceea ce imi doream cu adevarat.Nu m-am razbunat pe ei desi poate o meritau,desi poate era randul lor sa sufere pentru ca mai mult ca sigur as fi suferit si eu in acelasi timp cu ei.Tot timpul eram de parere ca nu trebuie sa-mi pese ,ca poate nu este nimic gresit in a fi eu cea care le macelareste sentimentele .Am vrut sa-i amagesc si sa le demonstrez ca sunt mai buna decat credeau ei..ca sunt niste fraieri si ca nu au stiut sa ma faca sa-mi deschid sufletul.Pe unii i-am pierdut din lipsa de timp sau pentru ca unul dintre noi nu si-a mai dorit sa tinem legatura,la urma urmei nu poti fi prezent in viata unei persoane cu forta..Pe unii ii vreau inapoi,pentru ca am fost prea mult timp egosita.Ii vreau inapoi ca sa imi pot recastiga un loc ,oricat de mic ar fi acela in inimiile lor.Pe de alta parte sunt fericita ca nu imi mai pierd timpul cu niste oameni care nu ma merita,desi recunosc ca m-ar face si mai fericita macar sa ma recunoasca pe strada.Mi-e dor de sfaturile unora -de sfaturile acelea venite din inima ,de cuvinte sincere.In acelasi timp ma pot lipsi de cele ale oamenilor nepasatori.

Fraiere !

"Deja ma gandesc prea mult la tine"

Ma enervezi ,sti?

  Ai intrat in viata mea cu toate ca aveam prieten (despre care nu am vorbit niciodata,nici nu te-ai obosit prea tare sa deschizi subiectul asta si despre care eu n-aveam de gand sa-ti vorbesc oricum)si m-am indragostit de tine.

   Stiu ca sunt nesuferita si enervanta.Sunt timida si fricoasa.N-ai de ce sa ma placi.Cu toate astea m-am straduit intotdeauna ca tu sa ma placi.De fapt,ma placeai oricum,insa eram de parere ca nu sunt indeajuns de buna pentru tine.Pentru ca am senzatia ca sti deja asta si ca ma intelegi.Vezi tu,de fiecare data cand incerc sa ma apropi de tine tu ma indepartezi mai tare.Si esti un fraier.Esti un fraier pentru ca te-ai indragostit de mine si niciodata nu mi-ai spus-o.Ne-am sarutat,ne-am imbratisat,dar acele cuvinte pe care le asteptam eu au intarziat sa apara.Mi-as dori sa ne vedem in fiecare zi.Sa mergem oriunde numai sa fim impreuna.Dupa imi revin la realitate.Asa cum s-a intamplat si ieri.M-ai strans in brate,m-ai sarutat,te-am privit indelung jucandu-ma cu parul tau,enervandu-te,apoi la plecare te-am privit zambind indepartandu-te.Si esti schimbat.Nu stiu daca acum ti-ai dat seama ca esti pe punctul de a ma pierde sau daca vrei sa imi fac iar sperante.Inafara de asta stiu ca ai problemele tale si rareori ai timp de mine.

   De ce dintr-o data iti doresti sa ne vedem din ce in ce mai des ? Ce sunt eu pentru tine? Pentru ca uneori ma intreb ce suntem noi.Mi-as dori sa-mi fi spus,sau cel putin eu sa incerc sa-ti spun.Ah!Si cateodata imi sta pe limba sa te intreb,dar tac.Tac pentru ca decat sa stric lucrurile ma multumesc cu ce am .Iar eu te am pe tine.Si sunt al naibii de geloasa pe toate prietenele tale..Ma multumesc sa sper ca poate la urmatoarea noastra “intalnire” vei face pe istericul intrebandu-ma de ce ies cu Y si cu X.Si da..nu sunt atat de obosita pe cat par si n-am o viata foarte palpitanta.Oricum,nu stiu cum a fost pentru tine ziua de ieri,dar eu m-am indragostit..dar de fiecare data m-am indragostit de tine.Cred ca a fost in momentul ala cand m-ai luat de mana si m-ai imbratisat atat de tare ca nu cumva sa fug.Cred ca atunci mi-ai inmuiat inima.E asa aiurea ,dar ai reusit sa-mi faci sa-mi bata inima mai tare..

   Inca n-ai disparut.Inca ma gandesc la ce mi-ai spus azi dimineata..daca vreau sa iesim diseara.Poate ca daca te-as refuza ,m-as simti vinovata..dar ,daca as accepta.este posibil ca apoi sa dispari iar.Nu este vorba ca nu-mi placi ,doar ca am avut prea multe asteptari de la tine si intr-un fel sau altul m-ai dezamagit.

   

  Cred ca este de ajuns pentru azi,desi mai am sa-ti spun multe.Deocamdata e destul.Ma simt mai bine acum,insa ce ma voi face diseara?