Ar fi prea simplu,dar nu e !

   Pretind ca o sa uit,ca nu voi mai reciti conversatiile vechi,ca voi sterge toate pozele cu el,ca ii voi sterge numarul din telefon,ca  ii voi respinge apelurile ,mesajele si revederile.Spun ca nu-mi pasa,ca am obosit si ca m-am plictisit sa astept..ca-l detest,ca ma face sa sufar,ca orice ar face nu ma intereseaza si nu-l voi mai astepta cu bratele deschise nicicand.Dar,adevarul e ca inima o ia razna cand ii pronunt numele.Ca mi se inlacrimeaza ochii doar auzandu-i pe altii povestindu-si trairile ,stiind ca vorbele lor imi aduc aminte de el,ca oricat as vrea sa pot povesti si eu,nu-mi permit,ca ma fortez sa nu deschid gura stiind ca amintirile cu el,nu aduc doar fericire ,ci si durere.Adevarul e ca oricat as incerca sa trec peste el,imi bantuie amintirile si creierul. Ca-l port in minte si-n inima.Adevarul e ca oricate barfe as auzi despre el,fie ele zvonuri sau nu,refuz sa le cred. Refuz sa cred ca el este asa.
Dar ,iubirea nu trece intr-o secunda.Nu putem pune capul pe perna sperand ca a doua zi "ne va trece".Nu ne putem ineca in bautura.Nu putem sa ne facem o baie fierbinte si sa bem un ceai,de parca totul ar fi o boala.Nu este o raceala si nu trece cu antibiotice.Nu pocnim din degete si uitam.Ar fi prea simplu sa fie asa.