Niste simple hartii

    Nimic din toate astea nu ar exista daca eu nu mi-as inchide visele intr-o casa din sticla.Daca eu nu as incerca sa ma complic.Sunt simple lucruri care ma fac sa zambesc fara sa vreau,intamplari banale pe care cu trecerea timpului am ajuns sa le iubesc si sa le vreau inapoi acolo unde candva le era locul...Prea multe clipe se repeta... clipe cand stau langa geam cu caietul sperantelor in mana,hartii din care reies o alta ,,eu''.Niste simple hartii care imi plac,care devin piedici atunci cand vreau sa fug,care ma opresc atunci cand nu pot sa tac.
   M-as implica in multe dar mintea imi zboara catre necunoscut ,iar toate astea vor deveni randuri scrise de plictiseala sau doar in momente tampite.Aceleasi replici mereu...sa fiu tare pentru mine,sa fiu tare pentru ei ca viata nu va fi niciodata asa cum eu vreau...asa cum ei ma faceau sa o vad.
   Hartii simple ,randuri lungii in care ma regasesc si ma fac pe mine unita,sa ma bucur de ce am si sa nu cer nimic in plus.Imi lipsesc ideiile alea fixe ce ma bucuram de soare,de lucrurile marunte ,de diminetiile in care eram moracanoasa,de lucrurile pe care le arunc pe unde am chef,de cafeaua pe care o beau si de amintirile care imi readuc un zambet inocent pe chip...fara sa vreau dar pe care il ador.
  Un zambet,o lacrima...atat de simplu.Mereu atenta la ceas,la secundele ce trec gandindu-ma la lucrurile ce par complicate dar atat de simple. Atenta la fiecare pas pe care il fac apropiindu-ma de fantezii fara sens.Prea atenta la fiecare cuvant si comportament care imi da posibilitatea de a alege...nu,nu vreau in lumea mea,unde nimeni nu ma poate opri sa visez.
   Vreau ca toate aceste hartii simple sa se transforme in realitate,intr-un zambet mare,ascultand refrenul piesei mele de copilarie,sa aud cuvinte nerostite...iar inima doar sa le poata simti.
   Vor ramane doar niste simple hartii ...