Dumb

    Si daca am fost doar o momeala in tot acest timp?Daca am ucis si singura speranta ce se afla inauntrul lui?Daca lupta asta muta se va termina candva?De ce toti imi reprosati ca sunt schimbata acum?De ce nu m'ati intrebat de ce am ajuns asa?De ce toate instinctele mele sunt mute?
    Stiu ca scuzele mele nu isi mai au rostul in viata voastra ,dar cu toate astea imi cer scuze mie insumi.Mi'am pierdut firea si pentru cateva clipe am fost pierduta ,vazand doar ceata si multe voci reprosandu-mi niste...da nimicuri.Inima mea rece incearca sa treaca peste toate astea.E ca si cum mi'as aprinde o tigare ,iar tot fumul imi distruge semnalele vitale.De ce nu ma lasi in pace?Doar lasa'ma in pace!Asta ar trebui sa fie o moarte singura pe care ar trebui sa o parcurg insa toate astea duc intr-un singur loc:inapoi la voi...la tine! Ma duc inapoi in coltul strazii unde pentru prima oara ti'am vazut chipul atat de angelic.Ma voi aseza repetabil pe acelasi gard asteptand ...numai conteaza nu are sens .Trezeste'te cand iti va fi dor de mine.Poate vei stii cand vei ajunge aici cat de mult pot insemna niste nimicuri insa voi fi persoana care va fi muta.
Tradu'mi viata .Inscriptioneaz'o pe scoarta unui copac .Firea mea tacuta si gandul meu nebun mor precum soaptele triste pe buze ce nu le simt.Si nu voi veni la usa ci iti voi bate in geam precum picaturile de ploaie ce se scurg siroaie peste geamul aburit.Ma pot simti acolo.Si pot face asta atat de usor.Final!In mod stupid privirile si trupul meu mut spun tot ce ar trebui ca tu sa stii!
   M'as ridica spre cer sa ma pot prezenta ca fiind ceea ce sunt,dar ce pacat...creez dependenta instant.Atatea noptii de foc ,m'ai trag un fum si intalnesc senzatii de moment.Asta este piesa mea iar asta ritmul tau.Danseaza si viseaza asa cum o faceam odata.Am nevoie sa ma pierd in pielea ta si sa descopar ca aceasta magie nu o inteleg.Lasa'ma sa ma simt mai presus de toate.Si'mi curg picaturi in palma,franturi de camasi rupte din mine .Desfac din infinitate sculptand din ceara doua trupuri lasandu'se purtate de val.Flacara din ploapele mele se stinge deodata si obsedata acum de liniste ma recuperez din umbre goale.

    Nu ti-am gasit chemarea sumbra ce mereu se aseza pe o geana de a mea.Cearceafurile de noapte nu au fost transformate inca o data in foii mototolite dintr-o agenta uitata prin geanta.Imi esti iluzia ce se stramba in oglinda mea ,esti becul ce se aprinde tremurator in obrajii mei fragili.Ma las purtata de bluze goale si notele ce  ma las sa strabat pasi marunti printr-un singur cuvant:love!Sunt inumana la singura floare prinsa in buclele mele satene.
   E ultima picatura din toate...Si muta ti-as putea aduna visele ?Ti'ar creste aripi printre ele?