Traces

  M-ai intrebat adesea daca iertarea e cel mai bun aliat al iubirii..si mi-am dat seama ca ce am facut in tot acest   timp a fost sa ma alimentez cu neajunsuri.Am uitat dureri inabusite cu ani in urma,dar am uitat oare cine a provocat toate astea?Am uitat,cand ,unde ,cum,dar am uitat vreodata de ce?M-am trezit dupa atata timp ,imediat ce mi-am amintit de vremurile trecute,cu acelasi gust amar...Credeam ca mi-a iesit din minte imaginea ta facandu-ma sa ma ascund printre cearceafurile tale mototolite.Credeam ca am uitat privirea si picaturile primavaratice ale ploii ce imi aduce mereu acea senzatie de incredere...Glasul tremurat al unui telefon eronat si mai ales gustul unei lacrimi stinse de mainile tale reci.Ne prefaceam ca uitam,ca aruncam in sertare uitate de timp dureri si amintiri,ca timpul le rezolva pe toate ,si chiar ca o alta iubire ne schimba atat de mult incat vom uita.Si totusi,de fiecare data cand ne amintim iubirea noastra,nu putem spune ca am iertat....Dincolo de ganduri si cei ce mi-au fost aproape ,mi-a fost cel mai greu sa iert,nu persoana ta nesuferita,ci acel ceva ,netrait ,ce s-a pierdut pe parcurs.De fiecare data cand vantul imi zboara pagini din viata ,imi aduc aminte de ce n-am iertat si poate doar am incercat sa uit.Si intre atat de multe cuvinte pierdute ,mi-e frica adesea ca uitam sa iubim.