luni, 29 august 2011

Nu vreau ...dar o fac!

    Cine esti cu adevarat?De ce te ascunzi in spatele acestor doi ochi albastrii patrunzatori?De ce fugi mereu cand incerc sa aflu ce gandesti?De ce am devenit o ucigasa doar in urma unor zambete false,provocari si intuitie?Te aveam in vise,te iubeam...acum iubesc sa te omor.Sa omor aceea fiinta care poate este singura care m-a avut si ma va avea cu adevarat vreodata,drogul perfect pe care il iau cand ma simt incorecta si indragostita.
Am ajuns sa omor paranormalul din propiile mele vise...Am ajuns atat de departe...Sa infig cutitul in ranile tale adanci,sa fac ca inima ta sa bata din ce in ce mai tare cand te ating si intr-un final sa se opreasca.Cu toate astea  te atasezi tot mai mult de sufletul meu insagerat, simti cum lumea se invarte in jurul tau si apoi doare ca te-ai pierdut inauntrul meu...Pana si eu m-am saturat sa retraiesc mereu aceasi vise,cand iti simt ultima rasuflare si apoi sa ma trezesc intr-o lume in care joc rolul fetitei ce se afla in centrul atentiei tale.
    Suferi...dar continui sa te prefaci ca nu iti pasa lasandu-te prada fiarei care savureaza din plin fiecare picatura de sange de pe trupul tau.E o prostie cand spui:,,Nu o vei face!Nu poti.''Nu ma razbun doar iubesc in felul meu.Sunt schimbari ce incetul cu incetul m-au ajuns din urma desi fug de mult timp incercand sa ma eliberez de captivitate.Da,ai dreptate.Mor de neliniste...desi sunt sadica simt pe pielea mea tot ce eu iti fac...dar nu cedez!Este nefiresc gresind,facandu-te sa suferi ...dar acum mie teama ca l-as putea pierde pe baiatul din visele mele.Procedez gresit, o stiu!
   Sper doar sa poti iubi iara ...Nu intreba nimic doar multumeste-te cu faptul ca am mers mai departe!
Nu vreau sa fac toate astea...dar continui sa o fac !
Teribil!Iubesc...sa te omor!

10 comentarii:

  1. Foarte frumos post, dar e păcat când se ajunge la astfel de sentimente, când, din iubire profundă se ajunge la ură letală. Am experimentat și eu așa ceva, e plăcut, dar sentimentul de vinovăție își face tot timpul simțită prezența :)


    P.S. ai putea să-mi dai și mie linkul de afiliere să-l pun pe blogul meu? e multă lume care sigur ar fi interesată să-ți citească blogul :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Intrebari fara raspuns..."de ce?,de ce?,de ce?".
    poate odata o sa aflam raspunsul la toate intrebari,trebuie sa ai doar rabdare.
    Have a nice day!

    RăspundețiȘtergere
  3. " Sper doar sa poti iubi iara ...Nu intreba nimic doar multumeste-te cu faptul ca am mers mai departe!
    Nu vreau sa fac toate astea...dar continui sa o fac !"

    Poate uneori trecem mai departe dar continuam sa iubim ceva la care am tinut atat de mult candva. Dragutz post :o3

    RăspundețiȘtergere
  4. Uneori persoanele dragi se transforma in cele mai mari cosmarurui ale vietii noastre.Ura si iubirea sunt legate de un fir de ata si sunt sentimente difertie..dar totusi unite.

    RăspundețiȘtergere
  5. *Lamaitza:Nu cred ca este neaparat ura...Ci mai degraba resentimente care tot imi vin in minte.Nu am reusit sa fac sa dispara toate sentimentele ,oricat de mult mi-am dorit.
    *Denisaaa:Da...dar uneori trec ore,zile si poate chiar ani pana sa aflam acele raspunsuri,daca intradevar ele exista:)
    *[*¤* ζæฬ`яღ җ α...•.★*.):Multumesc:)Dar...voi trece mai departe!:*
    *Raisa:Da!Ai dreptate!Poate simt si putina gelozie:DCeea ce este normal:))Si stiu ca toate astea imi fac rau...:(

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte frumos, imi place mult.
    Ador felul in care scrii:x
    De ce? O intrebare fara raspuns:)

    RăspundețiȘtergere
  7. *Kyky :de asemenea si mie imi place cum scri:)Na...sentiment reciproc:))Si da este o intrebare fara raspuns;)

    RăspundețiȘtergere
  8. Hey...ai scris foarte frumos si sincer...imi place finalul "Teribil!Iubesc...sa te omor!". Imi place cum ai combinat imaginatia cu realitatea...dak sti la ce ma refer. Esti o talentata cand vine vorba de scris.
    Te pwp :*

    RăspundețiȘtergere
  9. *Gabriela:Draguta ca intotdeauna;;):*Te pup!>:D<

    RăspundețiȘtergere
  10. Atat de profund si de trist. Cum putem face fata acestor ganduri care dau navala in mintea noastra fara sa dorim sa ucidem gandurile si visele ce ne leaga de cel care ne-a fost suflet pereche la un moment dat? Si pentru ca nu stim raspunsul, ucidem. Ar trebui sa invatam ca in viata nimic nu ne apartine in totalitate si daca cineva alege sa nu fie alaturi de noi este mai bine sa-l lasam sa plece fara regrete decat sa pastram langa noi un suflet gol.

    RăspundețiȘtergere

How do you run away from the things that are in your head?

Persoane interesate