vineri, 30 septembrie 2011

Pure Morning

    Ma trezesti ranjuind pe sub mustatile tale arse si atat de lungi incat ma gadila la ureche.Inchid ochii si ma ascund printre atatea tentatii pentru ca imi doresc ca dimineata asta sa para vesnica.Sa lenevesc in patul asta ravasit alaturi de acest ,,Geniu'' in calduri.Ii simt mana pe spatele meu rosu inflacarat de atata soare.Ii simt mana ce trece prin parul meu incurcat si lung.Il simt cand se ridica din pat si trage draperiile astfel lumina invadandu-ne intimitatea.Miroase a fum de tigare ,iar el imi clipeste printre aceleasi gene lungi.Ma trage din pat si ma inrosesc la fata .Il vad atat de vioi incat fiecare pas al lui se pierde prin locuri...Cu parul rebel paseste cuminte spre fundalul ce miroase macabru.Imi inchide ochii si ma cuprinde de mijlocul meu subtire.Cand tot ce ma inconjoara este un trup ce arde mi se pare ca urmele de fiori se izbesc de geamul ferestrei.Si visam cum tot ce ne sustine este un stalp la care o luminita dabea palpaie.In visul nostru iubirea poate fi oricine:o petala de trandafir,o atingere si chiar o lume intreaga.
   In dimineata ai privit pentru prima oara cu adevarat in ochii mei.In dimineata asta nu am fost falsa si am gustat din dragostea ta sub atatea atingeri.Tu stii ca ma simti mai aproape,suntem noi doi fara sa stam pe ganduri daca astea se vor termina.Felul in care ma privesti ma face sa imi dau seama ca te-am surprins in momentele in care iti este teama ca te-as putea intreba ce simti pentru mine.Nu te feri!Nu ai de ce!Nu voi fi eu cea care va strica momentele astea rupte dintr-o dimineata atat de pura.Imi place cum fara sa vrei te ascunzi dupa mine de soarele ce te invarte printre atatea ganduri.Sunt aici!Alaturi de copilul ce ma cuprinde in brate atunci cand totul se imparte.Sunt momente ca astea cand imi atingi usor talpa piciorului alintandu-ma si trezindu-ma brusc cu mii de sarutari pe frunte.De data asta nu vreau decat sa imi pun pilota in cap ,iar chipul tau sa dispara.Peste toate astea te-as vrea din ce in ce mai aproape.Si esti aproape zmucind pilota de pe trupul meu firav si admirandu-mi fiecare particica din mine ,prin felul tau de a-mi calca din nou aripile in picioare.
      Nu iti este frica ca vocea mea iti va tipa in capul tau maine?Nu iti este frica ca ti-as putea fura fanteziile si le voi inscriptiona in diminetiile pure? Nu iti este frica?

miercuri, 28 septembrie 2011

Connection

      Trezeste-te!Tu chiar nu realizezi?Cauti paradisul printre nori de fum si buzele tale arse se topesc pana cand te pierzi printre pastile si ganduri sinucigase.Inceteaza!Pe bune,inceteaza!In ritmul asta te vei transforma in scrumul pe care eu il voi arunca intr-o mare involburata.Luptate cu mine ,dar spune-mi ca sti sa inotii printre atata fum si persoane fara oxigen.Lasa-te prins din urma de mine si te voi prinde de mana.Ne vom conecta la soarele ce in curand va apune.Ne vom baga castiile in urechi si ne vom pierde printre stropii de ploaie.Conecteaza-te la fiecare pata de culoare din obrajii mei.Spune-mi ...chiar o vei face?Ce vei simti atunci cand conexiunea nu iti va fi permisa?Vei renunta?Sau vei tipa tare pana cand eu voi ramane singura pe trotuar si tu te vei teleporta printre norii de catifea?
   Roaga'ma sa te fac sa tremuri doar in momentul in care ma vei mirosii.Te astept sa te scuzi pentru neputinta ta de a stinge lumina oribitoare .Te joci cu mine ,nu vrei sa te oprestii si te caut...Oare iti mai amintesti cum ma conectam in fiecare zi de acelasi chip placut?!Plangi...Nu privi in ochii mei inlacrimati si rosii.Nu goni linistea peste care s-au asezat atatea dorinte.Nu iubi fiinta ce iti vrea binele.Nu mintii ,candva te vei conecta!Nu veni langa mine sub aceeasi umbrela.Nu spune ,,Nu pot''.In timp ce te zbati energia mea devine o stafie vesnica.
Si tu vorbesti ...iar eu timida imi inghit limba.Ranesti si ma ascund printre pietricelele de pe asfaltul incins.Te opresti ,iar eu ma multumesc prinvind in gol. 
   Cu un simplu zambet sunt conectata la cuvinte adormite si pas cu pas un vis devine adevarat.Dar nu ai fost tu...A fost doar gandul tau ce s-a conectat de o reflectie de a mea sumbra.O reflectie ce va pune stapanire asupra umbrei si diminetii tale.
   Conecteaza-te la clipitul unei ploape! 

marți, 27 septembrie 2011

In The Cold Night

    In noaptea rece! Sub o cripta neagra intr-un cimitir parea ca un inger trece printr-un infern. Ii aud urletul in noapte si inghet de teama.M- ar putea mirosi si eu as deveni hrana lui.Ii este atat de greu incat se lasa in voia sortii.Se lasa sculptat si se aseaza pe o piatra.Mii de creaturi ciudate zbora deasupra lui si ii smulg bucatii din trupul lui rece.Inhaleaza spaima si scripiriile din ochi il seaca.Ii se crapa buzele si orazul ii ingheata.Se ridica de pe pamant si inima ii zvacneste puternic.Isi ridica privirea si ma priveste fara ca macar sa spuna un cuvant.Imi zambeste si se apropie de fereastra la care stau neclintita.Imi este teama sa respir ,insa ma hipnotizeaza ,ma strange puternic cu bratele lui reci...si ma saruta suav.Inca simt cum ghearele lui fioroase imi patrunde carnea si cum ma musca de buzele mele rosii neexperimentat.Ma priveste atat de aproape incat vad cum ochii lui isi schimba culoare si ii ies din orbite.Coada lui lunga se incolaceste usor in jurul gatului meu si ma aseaza pe pieptul lui.Pe gatul meu gol simt un lung sarut de gheata apoi un junghi puternic il lasa fara viata.Curg picaturi de sange  pe rochita mea alba si ma albesc la fata.Se pravaleste la pamant si revine din nou .Ne cuprinde un mister total , se arunca intre doua usi de piatra si ramane acolo pe veci stiind ca o fiinta ca mine a lasat bestia din el sa se simta umana pentru cateva clipe.
   In noaptea rece...

luni, 26 septembrie 2011

Bittersweet

     Am plecat!Privesc prin parbriz si pielea imi arde de fiecare data cand lumina ma atinge delicat.M-as ascunde in intuneric la nesfarsit doar ca mintea sa nu imi fie cutreierata de ganduri .Sunt atat de plictisita incat nici nu imi dau seama ca as fi putut muri in acele momente.Privesc nepasatoare cum o pasare se izbeste de parbrizul masinii,cum totul se ineaca in intuneric si ceata, cum mii de picaturi de ploaie imi distrug sufletul si il opreste la mijlocul drumului,cum un inger cade si o melodie ce lasa o pata amaruie asupra trupului meu...vad o lume diferita atunci cand voi reveni acasa.Tot ce pot indura sunt luminitele ce se zaresc prin geamul fumuriu printre scoarte copaciilor dintr-o padure.Ma zdruncina urletul tacut al neputintei...salveaza-ma,daruieste-mi o aripa de inger si elibereaza-ma.Tremur...
    Intelegi tu ce inseamna sa nu mai poti fi ceea ce ai fost ? Atatea ganduri ce ma omoara pur si simplu fara macar sa lupt.Constat ca odata iesita de pe acest drum vor fi tensiuni diferite.Ma doare atat de tare sa stiu ca sunt vie.E prea tarziu si trec pe langa lucrurile importante in fuga lasand in urma haos. Sunt muta! Atat de muta incat ecoul bataiilor inimii mele imi sparg timpanele.Nu suport gandul ca pentru un moment sunt la pamant.Dar ce imi pasa mie?De ce mi-ar pasa mie ca soarele a apus pentru a mia oara? Incetul cu incetul devin transparenta.De atatea ori imi citesti gandurile si reusesti cu usurinta sa patrunzi in spatele ochiilor mei caprui.Atat de usor imi iei capul in mainiile tale ,ma saruti pe frunte si in urmatoarea clipa stii tot.Stii ca este a mia ora cand strabat straziile astea pusti,dar nu ma intorc pentru ca nu am tupeu sa te privesc in fata si sa imi ascund emotiile.Stii absolut tot insa taci si ti doar pentru tine de teama ca ma voi speria si voi fugi.Dar am facut'o deja,dar ma voi intoarce!Promit!
   Fuck the distance!Am devenit propria mea doza de cafea amaruie!Dar in cateva minute voi fi acasa si voi uita de tot ce a insemnat doua zile inapoi in trecut!

joi, 22 septembrie 2011

Game

     Dac-ai sti ce simt acum probabil ai intelege.Crede-ma ,vreau sa ma invart in aer la infinit,doar sa nu ametesc din nou.Cum te totul poate fi asa de frumos?Cum de norii pufosi imi fac din nou cu ochiul?Cum de fiecare floare ce se afla in jurul meu imi smulge din palme spini dupa spini?!Nu,nu.nu...toate astea nu ma pot inmuia.Eu nu pot deveni iar ,,sentimentalista''.Si oare de ce inca ma aflu aici?De ce petalele unui trandafir imi ating delicat obrazul ,de ce parul imi fuge in toate directiile desi vantul este calm...De ce oare universul meu depinde doar de un simplu gand? 
    Simt cum ceva imi rupe rochia de pe mine,cum pieptul mi se despica in doua,iar fiecare muschi explodeaza.Prind printre degetele mele firave un zambet si il gust cu pofta.Privesc in sus si o frunza calatoare suflata de vant se lasa zdrobita in poala mea.Vorbesc liber si pentru cateva clipe nimeni si nimic nu ma contrazic.Imi ingheata sangele doar cand inchid ochii si locul unde stau eu se surpa brusc.Deschid ochii si ma mentin pe linie dreapta.Ma ridic si fug printre orizonturi si sanse noi.Ma bucur de fiecare atingere pe care firicele de iarba isi permit sa o faca.Ma simt renascuta si ma bucur ca si cum asta este usita mea spre a o lua de la capat.Ating fericirea precum razele soarelui imi ating trupul dezgolit.Ma opresc in mijloc si  ma autoranesc.Imi sorb si ultima picatura de sange cu gura mea plina de venin.Scuip  si tot sangele se imprastie.Creez confuzii si sunt singura fata pierduta printre iluzii.Prea tanara,prea dura si prea blanda ma arunc intr-o mare de lumini vii.Smulg petalele unei florii gasind raspunsurii.
   Pacat ca toate astea au facut parte dintr-un joc.Un joc in care undeva departe nimic nu ma va lovi.Un joc in care esentialul era ca un copil rebel sa se bucure de ultimele lui ore de libertate inainte ca totul sa revina la normal.Un joc in care ochii mei cheama halucinante creaturi...E singurul joc in care iubirea din inima mea nu a fost dependenta de o persoana anume sau de alte prostii.
   Sunt singura care poate intr-o zi va face din acest joc un suflet real ce da fiori! 
     

miercuri, 21 septembrie 2011

Take my breath


   Strainule,nu imi pasa!Nu imi pasa ca te cunosc de 3 zile.Nu imi pasa ca ai putea profita de naivitatea mea.Nu imi pasa ca nu te cunosc indeajuns.Ma predau!M-am saturat sa ma gandesc de doua ori inainte de a face ceva ce vreau de mult.Acolo nu pot simti ce tu fara sa vrei ma faci sa simt.Nu este scapare...Ma predau!
   Ia-mi respiratia si nu ma parasi...Stai langa capul meu si stinge focul care imi naruie sansele la viata.Doar stai intr-un colt si priveste-ma...pentru ca imi place modul in care doare...in care eu pot respira prin tine.E ca si cum as zbura.Atata timp cat ce este rau pare sa fie bine.Resuciteaza-ma si esti la fel ca mine.Poti simti cum este prima noapte in care respir cu adevarat,cum o simpla mangaiere te poate face sa te simti atat de special.Ia-ma in brate si treci peste limite.Du-ma in mijlocul marii si da-mi drumul.Vreau sa ma las purtata de linistea noptii.Vreau sa ma scufund si sa privesc incetosat din adancuri luna palida.Prinde-ma de mana si du-ma cat mai jos...Vreau sa inchid ochii iar toate sa dispara.Vreau ca tu sa te ridici usor...Pentru cateva clipe vreau ca apa involburata sa imi stearga memoria.Dupa atatea vreau sa fiu purtata de valuri catre stanci...Vreau sa ma izbesc si sa raman blocata intre ele.Vreau sa imi iei respiratia si sa fac parte dintr-un cadru imperfect.Si voi astepta zacand pana la ultima suflare.Ma vei gasi si vei striga din tot sufletul tau.Ma voi ridica cand iti voi auzi vocea.Ma vei privi in ochii si imi vei spune ca esti cel pe care l-am visat.Voi simtii cum norii cenusii imi va reda energia pierduta dupa atatea lupte crunte.Voi sterge orice urma de moarte si vom scrie o poveste fara nume si autor.
  Te voi simti printre parful de stele vii!Ia-mi respiratia si lasa-ma fara trecut ,strainule!

luni, 19 septembrie 2011

Fragile...

     Atat de fragila incat am crezut  pentru o secunda  cum chipul mi se va crapa si se va sparge in mii de bucatii de carne vie.Si m-a durut cat de dulce ai spus acele cuvinte...cum te-am felicitat desi inca nu constientizam ce ai spus de fapt.Doare al dracului de tare sa stiu ca acum nu mai inventez nimic.Ca pur si simplu asta nu este un sentiment inventat de mine doar pentru a crea farmec.Simplu:Fragila!
   Lamaitza...Multumesc din suflet!:)Mi-ai fost alaturi mereu...Esti o prietena adevarata in ciuda faptului ca ne despart atatia kilometrii distanta.Ai fost aici cand aveam nevoie de un sprijin...ai fost aici cand mi-a curs lacrimile una cate una...M-ai invatat sa zambesc...M-ai invatat ca toate astea sunt normale...ca fac parte din viata!Te ador visatoare'o!!!
   Mihaela...Te-am subestimat!Si imi cer mii de scuze pentru tot.Pentru toate certurile pe care le-am avut cu tine din cauza unor lucruri banale.Te-ai speriat atat de tare incat ai fost singura care mi-a spus un banc atunci cand plangeam.M-ai facut sa rad de aberatiile tale pe care eu le ador.Un simplu mesaj de la tine si m-am trezit la realitate.Asta este!Ai dreptate!Te iubesc !
   George...Ma cunostii de 3 zile si ai fost singurul care m-a stresat cu telefoanele ca nu cumva sa fac vreo nebunie!Ma intristez sa stiu ca si tu suferi cu mine...Sufar cand vad ca ti-am sters zambetul de pe buze...,,Va veni si vremea in care il vei uita si vei iubi din nou...Vei fi fericita!Dar te rog linisteste-te!Iti faci rau singura!Nu mai plange!Sunt alaturi de tine!''.Ai reusit sa ma emotionezi.Esti un necunoscut fata de mine...stii atat de putine dar ai facut ceva ce ceilalti asa zisi prieteni ai mei nu au facut'o!Te tin aproape!
    Petale de trandafir...Draga mea,mi-ai oferit sprijinul tau si asta conteaza cel mai mult.Pun pariu ca prietenii tai sunt norocosi sa te aibe prin preajma lor.Multumesc ca imi esti aproape!Si ca ma sustii si o vei face in continuare!Sunt fericita ca te-am cunoscut ...:)Tu ai fost cea care imi citeai gandurile si presimteai cand ma simteam rau.Nu este prima oara cand imi esti alaturi...!Ma intelegi pentru ca stii cum este sa suferi! 
    

    Sunteti ai mei>:D<Va multumesc !
Cat despre tine...Mister...felicitari inca o data!Sper ca ea sa te poata face fericit...Ramai cu bine!Si nu uita...te poti baza pe mine pentru orice la orice ora!
Psss:Va multumesc si voua cei ce imi urmariti blogul:)M-ati ajutat mult cu faptul ca ma vizualizatii si imi lasati sfaturi pe blog>:D< 

duminică, 18 septembrie 2011

,,Am i not good enough for you?''

    Te rog,inceteaza!Nu vreau sa mai aud nimic.De ce nu incerci ,sa ma intelegi?Macar asculta-ma ...nu vreau sa pleci.Inceteaza sa te mai simti vinovat pentru faptele mele.Tu doar nu privi in urma si fi tu cel care ma inalta spre cer.Sunt stinsa si inecata in lacrimi pentru ca nu ma pot opri .Realizez ca totul are un motiv.Ca atunci cand m-ai intrebat de ce nu lupt pentru ce iubesc eu am plecat fara sa spun nimic.Sufar si eu odata cu tine.Privesc in sfarsit cum toate se leaga intre ele,cum am raspuns pentru fiecare nedumerire de a ta ,dar...dar eu nu am tupeu sa ma intorc si sa te privesc in fata.Vine o vreme cand si ingerii cad,o vreme in care soarele nu va mai apune.Dar da...esti  suficient de bun pentru mine.Nu este vina ta si de ajuns cu scuzele.Tu chiar nu ai nicio vina.
   Lasa-ma sa tip in perna mea ...urland si smulgand fiecare injuratura ce imi lasa cicatrici pe limba.Imi urasc atat de mult defectele incat tu le accepti fara regrete. Nimeni nu stie cum e sa simti aceste sentimente,asa cum doar eu o fac,si sa te invinovatesc pe tine.Nimeni nu ma loveste mai tare decat eu singura o fac.In spatele acestui chip angelic,in spatele acestor doi ochii caprui nu este nimic din ce nu ai putea vedea.Sunt atat de transparenta incat ai putea retrai exact ce eu simt sau ce am simtit.Stii ca este a mia ora cand umblu desculta pe strazii pusti,dar nu ma intorc pentru ca nu am tupeu sa te privesc in fata si sa imi ascund emotiile.Nu pot sa ma intorc si sa ma las purtata de val,sa te sarut si sa imi inapoiezi ce imi apartine.Esti rece cu mine pentru ca stii tot...absolut tot...Stii ca in ciuda promisiunii pe care am facut-o spunand ca ma voi schimba,am mintit.Stii gandu ca ai putea pleca ma inspaimanta si ma lasa fara vlaga.Nu de data asta si nu acum.Adevarul este in mine.Fierbe in sangele meu ,iar fiecare cuvant in zgarie limba .Aici este ceva ce s-ar putea sa ma omoare.Imi poate inchide ochii unul cate unul,ma va paraliza de frica si va stinge lumina. Si doare mai tare sa stiu ca tu poti vedea vremuriile bune in urma esecurilor.Stii cat de tragic este cand oamenii trec pe langa mine si situatia se schimba.Ma vezi ,insa nici tu nu ai habar ca nu ma cunostii.TPoate insemn ceva mai mult pentru tine ...dar intr-o zi vei putea schimba tot.
   Esti mult prea bun pentru mine...Lasa-ma sa suspin! 

joi, 15 septembrie 2011

Empty space

    Am ajuns aici din spatiul cosmic fara sa vreau sau sa imi doresc...Mi se pare mie sau toti ma dezbraca din priviri?Am capul gol desi e plin de foarte multe vise.Sunt inghesuita de timp pe planeta asta unde toti sunt atat de ciudati,unde nici macar unul nu seamana cu o creatura ca mine.Totul pare atat de ireal...Simt frigul si fiecare persoana care se izbeste de mine ca si cum le-as sta in cale.Nimic nu mi se pare usor atata timp cat nimic nu este cum era.De unde sa incep?Unde voi ajunge?
   Ma asez pe o banca si astept...Singuratatea mea dezvelita este imbratisata de doi ochii albastrii si niste gene lungii...Un chip atat de bland care face ca pielea sa ma arda si sa nu imi gasesc locul.Priveste din departare si lasa capul in pamant.Intr-o fractiune de moment ii simt respiratia in ceafa.Ma mangaie usor si simt ca inebunesc.Totul la el ma face sa privesc in gol...ii ador sufletul de copil ce ma tine in siguranta.Stau cu sufletul la gura ,te strig si ma agit sa explic ca nu pot oprii sentimentul de teama.Ma i-a in brate si ma saruta pe frunte asa cum nimeni nu a mai facut'o vreodata.Ma inveleste cu gesturi necontrolate si stropi de iubire curg peste noi.Privesc in prezent si totul pare doar o simpla poveste!M-ai calmat prin cuvinte si rabdare ,insa ai plecat atunci cand ai crezut ca voi fi pregatita sa dau piept cu lacrimile si melancolia.Te-am iubit fara sa vreau!Te-am iubit in doar cateva secunde!Prefer sa ma alin cu gandul ca mereu ma voi regasi in tine.Poate ca orice as face tie nu ti-ar pasa...dar gandul ca asta nu este lumea in care vreau sa traiesc ma stinge incetul cu incetul din viata!Mi-as dori  sa cred ca acolo undeva,intr-o zi ne vom reintalni.Vreau sa fiu eu cea care te va strange de mana si sa fugim deasupra norilor.Sa fiu eu creatura ce te va calma dimineata.Vreau sa fiu eu cea care sa astearna litere intr-un jurnal al sentimentelor.Vreau sa fiu eu creatura de care nu iti va fi teama.
   Intr-un spatiu gol am fost muscata ,iar veninul unei iubiri de 5 minute curge usor prin venele mele...,,Mister'' am nevoie de doza ta de incurajari...Dezgroapa-ma si scrie-mi pe piept un simplu cuvant:dor! Lasa-ma sa ma incolacesc sub pielea ta,lasa-ma sa trag aer in piept de teama ca voi ametii...intr-un spatiu gol!

miercuri, 14 septembrie 2011

Prisoner of love

   Poti sa o faci acum...Poti sa ma transformi in prozioniera iubirii.Poti sa vi pe neasteptate in camera mea si sa bei tot sangele din mine.Poti sa ma lasi zacand in agonie pe un covor de frunze.Poti sa o faci acum..
   Mi-e dor...Mi-e dor de planurile pe care ni le faceam,de toate acele senzatii pe care trupul meu le dorea asa de mult.Vreau sa ma simt prizoniera in mainiile tale.Stiu ca tu esti cel mai potrivit pentru a face asta.Ia-ma departe si arunca-ma intre patru pereti negrii.Lasa-ma sa privesc in urma...Imi va fi dor.
   Ia-ma de mana si da'i drumul.Pune-mi o esarfa la ochii si lasa frica sa ma stranga de gat.Ma arde flacara intensa a iubirii tale.Un chip aflata in centru,se joaca si pica fara motiv.Se ridica si se stinge odata cu ochii inlacrimatii.Simt cum becul de deasupra ma frige incetul cu incetul pana ma evaporez.Sunt doar eu si o parte din mine.
  E greu sa mai visezi inca la ceva ce de mult este pierdut...Dar nu simt durere.Doar teama.Teama ca aici imi va place,ca ma voi simti ocrotita.Ma sperie vociile ce le aud...voci sadice si lipsite de caldura .Mi-am pierdut mintiile iar becul se stinge usor...inca mai palpaie dar intr-un sfarsit moare.O lumina imi strafulgera privirea si ma trezesc.Ma ating...sunt inca vie.Fug in baie si ma privesc in oghinda.O lacrima curge usor insa o ezit.Ma spal pe fata si fug la usa.Ma simt prizoniera in propiile mele mainii.Esti dincolo de acea usa misterioasa.,,Mister'' de ce trebuie sa simtii tu ce simt eu acum?De ce eu iti fac rau cand de fapt simt contrariul?Oare cand ma voi ineca intr-o mare de fum?

marți, 13 septembrie 2011

Run away..

     Sau vom fugi departe?Vei incerca sa ma faci sa ma simt mai bine?Imi vei spune ca totul este ok?Imi vei spune ca am putea fugi,undeva departe de casa?O vei face?Lasa-ma sa stiu daca dupa lungiile mele drumuri alergand dupa tine te vei opri in drum si imi vei lua chipul in mainile tale si ma vei saruta pe frunte.Lasa-ma sa te simt aproape ,iar respiratia sa mi se opreasca nestiutoare.Vom fugi departe daca trebuie.Ei nu stiu...Ei nu te cunosc...Ei nu o vor face niciodata.Este un lucru pe care ei niciodata nu il vor atinge...toate astea sunt despre noi.
M-am saturat sa mi se stearga lacrima de pe obrazul trist...M-am saturat sa ni se spuna ca intr-o zi vom intelege tot si ca vom uita atatea.Avem nevoie de tine pentru a smulge cutitele din piele ce patrund cat mai adanc.
   Vom fugi departe pe drumuri pustii pastrand totul simplu.Ne vom pierde noptiile numarand stele,vom fugii printre copacii uitati de timp,vom rade ,ne vom lasa purtatii dincolo de nori.Nu ne vom intoarce in acelasi infern.Nimic altceva numai conteaza.Ingroapa toate greseliile in pielea mea.Apasa cu durere litere pe spatele mele.Arunca secretele in ranile mele.Pretuieste fiecare particica din mine si salveaza-mi inocenta buzelor.Respira prin mine impotriva aerului sufocant.Nu poti uri suficient ce iubesti.Nu rupe toate si continua sa speri.Spera ca noi vom fi mai bine undeva departe de casa.Vreau sa uitam ca inca ceva ne omoara pe dinauntru...sa uitam ca ne-am luptat intr o batalie,dar nimeni nu a castigat.Sari ,fugi,uita de tot ce iti sta in cale.Nu vreau sa tac,sa uit,sa mint si sa spun ca totul este perfect.Nu am nevoie de nimic pentru ca sub masca se-ascund doar vise si trairi.Poate vom zbura departe fara sa ne uitam inapoi si fiecare regret sa puna stapanire pe noi,poate sunt multe de spus,poate ne putem simti reali.
   Am putea fugi, undeva departe de casa ..:) 

duminică, 11 septembrie 2011

Just For A Moment

      Bun venit in inima mea stupida!Dupa atatea miscari gresite esti aici...chiar daca doar pentru o clipa.Esti inca in joc,desi este al naibii de perfect pentru tine.Atat de complicat cand singurul lucru ce ar trebui facut este sa devastez acest loc.Sa ma distrug odata cu tine inauntrul meu.Este de ajuns sa vad cum toti demonii mei se napustesc asupra ta ...Este okay sa plangi!Este okay sa ingheti de frica si sa te intrebi de ce inima mea stupida face asta.Esti doar un intrus ce a crezut pentru o clipa ca vreodata vei simti caldura unui suflet inocent...al unei visatoare.Zdrobeste direct in tine toate zilele proaste si greseli.Te ineci in cea mai adanca mare...te zbati din rasputeri ca lucrurile sa se schimbe exact cum tu gandesti.Simti cum esti amortit in propiile tale incercari,cum te lasi la fund si nimeni nu este acolo cu tine.Si de data asta singura ta iluzie in care crezi te salveaza.Te prinde de mana si iti vindeca toate ranile,soarbe usor sangele ce se scurge lin pe pieptul tau,te incalzeste cu propiul ei trup si dispare cand iti revi.Poate ca te doare cand refuzi sa crezi ca totul este pierdut.Ca nenorocita mea de inima te-ar ucide cu atata satisfactie dupa ce mereu si mereu iluzia ta te readuce la viata.Nimic nu o sa schimbe lucrurile pe care tu le spui cu atat usurinta.Imi pare rau dar ea nu poate fi perfecta.Ea nu este slaba incat sa fie secata de puteri la fiecare atingere de a ta .Nu poate crede in cuvinte cand nu exista fapte.Nu plange pentru ca tot ce ea poate face este sa iti intoarca spatele.Nu spune ,,Stop'' pentru ca nu ii pasa.Nu poate fi perfecta pentru ca ea priveste lucrurile de departe.
  Si desi incerc sa o fac din rasputeri sa te accepte ea ma loveste cumplit!Nu te vrea pentru simplu fapt ca tu o faci sa devina perfecta.Cine esti, ea niciodata nu va sti.Te ascunzi prea bine pentru a  ne continua nebunia amundoi.
  Totul se intampla pentru un motiv... 
    

sâmbătă, 10 septembrie 2011

One night

   Cred ca a fost o ultima noapte ce nu va veni inapoi niciodata.Inca tremur,iubitule!Tresar la fiecare vibratie a telefonului,traiesc in suspans si sunt agitata, desi stiu ca asta a fost sfarsitul.Noi am vrut asta,iar totul acum chiar are un sfarsit.,,De ce nu vrei sa-mi raspunzi?Acum vad lucrurile mai clar...Mult mai clar!Ma uit la tine si parca te vad pentru prima oara,desi ne stim de atat timp.Vreau sa ne dam o sansa.Nu o sansa daia pentru a o lua de la inceput...doar o sansa ca totul sa aibe un happy end.O singura noapte pentru ca totul sa se termine asa cum noi am visat.Ramanem cei mai buni prieteni...sti asta.Fara tine ...eu...eu nu pot.Vreau sa vi inapoi doar pentru cateva ore.Vei fi aici?''
  M-a rascolit atat de mult mesajul ala incat am stat doar prinsa in acele cuvinte.Gandindu-ma daca chiar vreau sa ating cu varful degetelor mele firave trupul tau .Daca m-ai fi lasat sa spun de la inceput ce vreau...acum eram acolo.Nu stiu daca decizia este corecta,dar vreau ca singura noapte in semn de ramas bun al doua suflete pereche sa fie magica.Ma imbrac fara sa stau pe ganduri.Ma opresc in fata usii si iti simt parfumul.Cad intr-o transa adanca si suspin .Las capul in jos si privesc in pamant.Eram atat de amortita incat nici macar usa de la intrare nu am auzit-o deschizandu-se.Ma privea atat de cuminte si inofensiv.Ochii lui mari si caprui imi spuneau prea multe chestii ...Te stang atat de tare in brate .Chiar esti fericit.Suntem fericiti.Ma iei de mana si as mai face'o odata...Saruturile tale ma deconecteaza de stres si amintiri.Radem,glumim si intr-un sfarsit ne aducem aminte de cele mai haslii momente petrecute amundoi.Visam mai departe pentru ca putem.Ma strangi la piept,lumina se stinge si intr-un sfarsit adorm cu capul pe tine .
  Noaptea a trecut prea repede pentru a iti putea spune ca Mi-as fi dorit sa dureze la nesfarsit,dar timpul nu sta in loc.Ma retrag.Te sarut pe frunte si incetul cu incetul ma indepartez.Atat de usor incat pentru prima oara usa nu a scartait.Adio!

 

vineri, 9 septembrie 2011

The truth

    Minte-ma in fata!Scuipa pe o bucata de asfalt minciuni,orgoliu si gandurile tale nenorocite...Pastreaza pentru tine adevarul de care m-ai tinut departe in tot acest timp.Am nevoie cu disperare sa stiu ca totul este spontan.Ca este ok sa plang,ca emotiile si sentimentele pentru mine vor fi mereu o prioritate in fata a multor alte lucruri banale.Pentru ca m-am saturat sa fiu responsabila pentru tot ce as putea face,sa mint la randul meu ca nu eu am fost in spatele perdelei dupa care ma ascundeam cu nerusinare.Vreau sa stiu realitatea asta a dracu de dura si tragica.Acum sunt fericita,insa in secunda urmatoare mi-as putea plange de mila.M-as putea preface ca telefonul meu nu a sunat?M-as putea preface ca totul a fost un vis?Gata cu minciuniile...gata cu inimiile frante pe zi ce trece.Gata cu usiile pe care le inchid in nas celor care ascult totul in nestire...pentru ca stii ceva din mine vorbeste si tot vorbeste.Ma tradeaza pe mine.Pe cea care candva avea nevoie de o alta minciuna pentru a gasi refugiu in alinari.
   Tot o minciuna era colacul meu de salvare.Cand ma inecam intr-o mare de lacrimi...doar in felul asta mai aveam o sansa de scapare.Adevarul incepe sa doara din ce in ce mai tare.Pura curiozitate m-a facut sa nu inteleg de ce sunt tot ceea ce sunt doar in urma unor nimicuri.Am obosit sa spun ca nu doare,sa ascund probleme ce ma invaluiesc .Chiar mi-e greata de tot ce am facut odata.Dar faptele raman...Raman in albumul care si-a zgariat amintirile pe inima mea.Poti privi cum toate s-au intors din trecut.Dupa cate am pierdut as vrea doar  un nou inceput.Un inceput care se repeta in fiecare saptamana.
   Desii doare...adevarul este ca nu esti ceea ce pari a fi!

joi, 8 septembrie 2011

Yes or no?

    Nu stiu sa joc la nesfarsit jocul de'a zambi prostesc.Inca nu stiu sa trisez timpul care trece pe masura ce astern fiecare cuvant pe o foaie...Nu imi pot controla sentimentele atunci cand ma sui pe cea mai mare stanca ce imi iese in cale.Nu imi pot controla emotiile si lacrimile ce se scurg pe obrazul meu uscat.Dincolo de intrebari si raspunsuri exista ceata deasa,vantul puternic,amintirile sterse ce ma impiedica sa ajung in varf.Pentru cati ca mine timpul trece lent?!Pentru cati ca el timpul inseamna doar graba?!Pentru cati ca ei speranta moare ultima?!Pentru cati ca noi visele inseamna ,,maine''?!Mi-e indiferent ca sunt mintita,ca nu voi gasi raspunsuri...doar lasa-ma ca de data asta eu sa castig!
   Dincolo de aparente,dincolo de ,,da'' sau ,,nu'',dincolo de toata lumea voi ramane intr-un anotimp uitat de timp...asa cum o foaie veche este uitata pe o masa,asa cum fiecare picatura de ploaie cade pe asfaltul incins de teama.Dar am nevoie de fapte,sa demonstrez ca indiferent de risc voi fi profund usoara precum un fulg.Desi am ajuns in varf inima mea cade intr-o prapastie adanca...atat de adanca incat imi este prea frica sa schimb ceva.Nu vad doar simt.Sunt pentru prima oara inspaimantata ca de aici nu voi putea zbura.Ca am uitat sa imi folosesc aripiile strapunse de un cutit.Imi este greu sa i-au o decizie...Un simplu ,,da'' si voi putea zbura...un simplu ,,nu'' si voi ceda.Si o sa vreau sa scap,dar maine imi va fi mult mai greu.Poate va fi ca tine.Totul prinde speranta cand incep sa cred.Inchid ochii,tac si ma desprind usor...intind aripiile si sunt copil iar si iar.Am reusit!Am reusit sa imi infrang temeriile.Pe zi ce trece zburand citesc in ochii mei raze si sclipiri.Pentru un timp vorbesc despre prezent pozitiv.Pot sa fac ce imi doresc.Numai eu am putut schimba pasele proaste,minciuniile ce cu timpul s-au inecat.
   Cu toate ca sunt sus...esti langa mine?Yes or no?


    

miercuri, 7 septembrie 2011

I'm sorry but I'm walking away

   Sa stii ca doare.Doare mai tare decat orice sa stiu ca regret.Imi pare rau dar am preferat sa merg pe jos.Sa infrunt fiecare palma ce ma lipeste la pamant de fiecare data cand incerc sa explic ca lururile stau altfel,sa ascult intrebari ce ma seaca,sa jur ca este ultima oara cand am crezut ca e normal sa imi para rau.Stiu ca desii m-auzi cum preting ca tu esti diferit,cand eu sunt fix ca restul nu faci decat sa speri ca voi ajunge acolo unde imi va fi bine.Vezi pe chipul meu cum drumul este anevoios,cum toate astea imi fac rau!Dar sufletul tau ramane gol ,desi stii ca nu ai fost acolo sa ma sustii,sa ma lasi sa imi pun capul pe umarul care imi dadea putere.Vreau timpul pe care tu nu il suporti,tigarea din care amundoi trageam,scara de bloc unde eram in largul meu ...vreau pana si eroriile ce imi invadau capul cu intrebari seci si fara rost.
  Sper macar ca in felul asta voi ajunge acasa.Ma voi arunca in patul meu pufos,voi imbratisa pilota si voi adormi in lacrimi.Sper sa uit ca am avut multe oportunitati ...ca as fi putut zbura printre nori..desi am ales sa merg pe jos ,maturizandu-ma prea repede.Ghici ce?Tin minte orice.Nu am uitat nicio vorba ,nicio fapta,nicio amintire,nimic!E tragic ca inaintand ma lovesc de promisiuni,de lumiinile reflectoarelor in mijlocul carora o lume nebuna era perfecta.Ok,mereu va exista o alta...o alta sansa,o alta inlocuitoare,dar mereu eu voi fii cea care iti va lipsi.In ciuda crizelor mele,a plecariilor si a tentatiilor.Am inteles fara sa privesc inapoi ca un simplu zambet poate schimba vieti.Fara sa spun un ,,Adio'' totul este ok.Presupun ca telefonul meu nu va mai suna.Nu voi primi apeluri ratate ,iar eu voi uita nume dar nu si povestii.
   Cand ingerii pleaca raman sperante in urma carora si cele mai negre pete prind culori.Ramane doar demonul ce promite ca va strange la piept un suflet ratacit.Se va naste pentru a doua oara.
Pasii mei ma duc departe de tine..nu vad ,ci raman doar umbre in drum.Incearca sa ma  pierzi din ochi si ma voi intoarce acasa. 

marți, 6 septembrie 2011

Complicated

    Mai poti privi in ochii mei si sa iti dai seama ca sunt sincera?Chiar mai poti spera ca vei aprecia chiar tot ce spun eu?Am incercat sa ingrop destule sentimente pentru a te putea uita.Am incercat sa invat din nou ca fericirea vine in cantitati ale naibii de mici.Si tot ce vei putea vedea pe chipul meu va fi surasul unui copil cu ura.Urand ca vreodata  a incercat sa te iubeasca candva...dar a fost atat de complicat!Ai vrut sa imi furi saruturi,sa schitezi pe fata ta ca iti lipsesc,ai vrut cu adevarat sa ma pierd printre ganduri,obosind si intr-un final acceptand gesturile tale doar pentru ca tu sa ma poti avea din nou.Chiar totul ti se pare simplu?Crezi ca un an de zile luptand cu umbra ta mi-a redat pofta de a te strange in brate,de a ma pierde in ochii tai albastrii?
   A fost complicat si va fi atata timp cat ascult melodia ce mi-ai dat-o sa o ascult atunci cand m-ai lasat sa cad intr-o groapa impreuna cu visele si sperantele noastre...pardon  visele si sperantele mele.Uneori chiar te inteleg.Eram naiva,ma puteai invarte pe degete...dar meritam toate astea?Meritam sa naufragiez in larg fara ca macar tu sa m-a fi adus la mal,fara sa depinzi orgoliul tau imens...dupa tot ce am facut pentru tine?
  Ok...nu esti usor de iubit,dar eu nu o voi mai face!Am terminat-o cu tine ...e complicat de simplu.Ma voi indeparta incetul cu incetul de mainile tale ,caci iubitule nu ai ramas decat o simpla amintire ce o voi pierde intentionat printre fluturii ce singurul baiat prezent acum in viata mea m-a facut sa ii simt.Ce simteam pentru tine nu era iubire...nu a fost niciodata asa.A fost un mod de a ma complica ...o simpla atractie... 
  Esti asa de complicat...Inima mea stie mai bine!Eu...eu doar vreau sa nu imi pese!

duminică, 4 septembrie 2011

A million miles away

    Devorez fara sa stau pe ganduri fiecare senzatie ce ma trimite la un milion de mile distanta de ecourile dulci si amare.Undeva departe unde buzele mele uscate vor fi atinse cu grija,unde un trup cald se va incolaci in jurul meu. Am asteptat momentul potrivit si ne-am desprins de tot ce insemna ,,captivitate''.Nici tu ,nici eu nu vom deschide fereastra catre normal.Doar inchide ochii pentru cateva clipe.Plimbati mana usor pe corpul meu fragil si vei simti cum sangele meu fierbe de emotie.Doar asculta-mi bataiile inimi .Intinde mainile iar eu te voi prinde cu aceasi pasiune ce isi face loc printre fiecare vibratie de necontrolat.Atinge iubire si priveste catre stele.Rataceste-te printe ele,lasa-te indurat de linistea lunii ce vrea sa iti vorbeasca.Trimite-mi privirile alea perverse ce cer mai mult decat o simpla atingere.Taci!Nu vreau sa imi soptesti cuvinte ...doar aseaza-te in fata mea !
 Dezbraca-ma de regrete,de sentimentalisme,de teama si de haine.Admira-ma in felul ala ciudat al tau.Priveste-ma in ochii si fa-o iar...Intreaba-ma ce simt .De ce tac malc si de ce nu reactionez.Lasa-ma sa imi plimb mana prin parul tau in timp ce tu m-a invalui in saruturi.Inveleste-ma cu aceasi mantie alba ,aici la un milion de mile distanta de casa.Da-mi voie sa iti musc buza de sus in felul meu..Uita-te atent in jur ,nu ceda doar du-ma pe culmile pasiunii.
  Si totusi la sfarsit lasa ca fiecare picatura de ploaie sa se prelinga pe trupurile noastre prinse intr-o mare de vise.Saruta-ma in timp ce stropii reci de ploaie ai toamnei imi sterge fardul de pe chip.
Iubeste-ma la un milion de mile distanta de normal! 

A girl like me

  Incredibil de stupid pentru voi sa realizati prea tarziu ca o fata ca mine poate avea si ceva special in ciuda faptului ca voi sunteti...la fel!Doare al dracului de tare sa stiu ca eu nu am gresit,ci doar ca as da orice ca in mintea mea haos-ul sa dispara pentru totdeauna.Si da...doare gandul ca un sentiment de razbunare zace aici in mine.Insa...il pastrez doar pentru mine...atunci cand eu sunt opusul vostru,cand voi vorbiti si eu sunt nepasatoare.Am vrut sa fac fericite persoane care pur si simplu nu imi meritau atentia, acea persoana care vrea sa il stranga in brate pe cel ce i-a gresit stiind ca el a iubit-o.Poate toate astea dau dovada ca sunt diferita.Dar se pare ca simt.Simt cum sunt conectata de persoane nepotrivite,iar atunci cand ele dispar cauta si cauta si cauta dispozitive noi.Tragic ,nu?!
   O fata ca mine vrea sa para diferita...sa isi smulga inima din piept doar pentru a se ridica si a merge mai departe.Niciodata nu se lupta doar a isi da seama ce a pierdut.Nu eram constienta cand spuneam ca voi incheia tot episodul asta in lacrimi.In continuare tin la voi desi trec pe langa voi si sunt rece.
   O fata ca mine ar putea fi alaturi de un baiat ca tine.Ciudat ,care sta si mediteaza in toiul noptii.Un baiat ca tine ce imi transforma visele in realitate.Aratandu-mi toate motivele pentru care ai putea fi cu o fata ca mine...exact ca mine.
   As vrea sa pot,as vrea sa stiu ...inchid ochii pentru ca imi este teama sa privesc.Lacrimile sunt limbajul mut a tot ceea ce simt acum...Am nevoie de cineva...am nevoie de voi care sa ma lase sa fiu o fata exact ca mine...Ceea ce sunt in interior.

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Plese remember !

    In ciudata tuturor cuvintelor urate pe care ti le-am spus...Please remember!
    Nu am fost prieteni ...ci doar doi amici straini din amintiri confuze ce acum danseaza.De ce era asa?Pentru simplu fapt ca sufletele pereche raman,iar chipurile dispar .Eram salvati de prezentul furat in saruturi si atingeri tandre.Aminteste-ti acele clipe cand hoinaream prin locuri de noi stiute,ce altadata pareau atat de calme.Cand eram adolescentii aia rebeli ce fugeam cu noptiile de acasa doar pentru a sta la inaltime,pe acel zgarie-nori unde priveam Rasaritul.Era timp pentru toate...Cand ma luai in brate si ne invarteam minute in sir,cazand unul peste altul si razand cu gura pana la urechi.Cand prefeream sa stam ascunsi intr-un loc singuri lasand dezamagiri in urma.Indiferent cat am gresit.Am realizat ca suntem prea mici pentru lumea asta.Ca traind din vise parea mult mai simplu.
   Si...Prima zi de vara ...impreuna cu mainile unite holbandu-ne unul in ochii ceilalti.Diminetiile cand ma trezeai doar pentru a-mi auzi vocea.Aminteste-ti de mine atunci cand vei zambi,cand vei iubi din nou,cand vei imbratisa,cand nu vei intelege ce se intampla in jurul tau,cand vei vedea patul gol,cand m-ai iertat.
  Aminteste-ti noptiile petrecute sub dus...cand dansam in ploi,cand as putea fi din nou iubirea ta.Vreau doar sa sti ca pentru 3 secunde am regretat.Ca am fost fericita cu adevarat desi ma grabeam sa fac lucrurile sa nu conteze pentru a evita o noua durere.
  Aminteste-ti ca toate astea vor fi sacre.Please Remember!
   

vineri, 2 septembrie 2011

Promise in the dark

    Nimic,acum nimic nu va mai conta...Nu imi pasa ca am revenit la vechiile mele obiceiuri,ca in continuare mint cand de fapt simt,ca am facut promisiuni pe care nu am vrut sa le respect.Pentru cateva ore ,intinsa pe iarba in mijlocul pustietatii mi-am gasit linistea.Paralela fata de ce se intampla in jurul meu ce l-am parasit pentru a colora noaptea si intunericul in culorile sentimentelor traite in bezna si liniste...asa cum faceam odata.
    Nu conteaza ca sunt incercuita de frunze moarte sau ca melancolia toamnei ma va prinde incetul cu incetul in  vrajiile ei.Nu conteaza ca cerul va lumina spunandu-mi ca nu sunt niciodata departe de el.Astept ca soaptele in intuneric sa ma gadile la ureche,ca lacrimile sa se transorme una cate una in stele .Inocenta din mine se ridica incet deasupra mea.Ii place sa danseze in intuneric ,sa-si gaseasca libertatea in muzica,sa fredoneze versuri pe care le adora.Atat de mult ma regasesc in ea.Dar de fapt eu sunt ea.Eu sunt cea care pentru o secunda ma aventurez ca o copila in lumi necunoscute.M-am recunoscut pe mine si am luat-o la fuga.Ceva ma impinge inapoi ...o raza de lumina ce se indeparteaza usor lasandu-ma in adancul intunericului.Nu imi este frica si o urmez oriunde ea s-ar indeparta.Cu cat ma apropii mai mult lumina de fapt este cineva cunoscut...Baiatul ce mereu imi sopteste in intuneric ,,Wake up,Visatoare'o!Mai devreme de cat pare ne intoarcem in locul in care eu priveam spre stele.Tot ce stiu este ca sunt pusa la pamant imbratisata de doua aripi uriase...ce imi promit ca ziua de azi inca nu a trecut.Refuz sa cred ca el apartine viselor mele de moment.Cand stau in intuneric te cred!Te cred cand imi spui ca in intuneric niciodata nu voi singura.Mereu cineva are grija de mine.
    Si atunci chiar am crezut ca vom fi doi ingeri pierduti in timp la infinit ...dar o stea cade !Am trait spectacolul atata timp cat cortina nu cazuse.
    Promise in the dark...Never be alone!

joi, 1 septembrie 2011

Suddenly

  Nu visez...doar am ochii larg deschisi in jocul asta orb si prostesc.Faceam juraminte,ma comportam ciudat...eram independenta.Acum iubesc sa scriu alte pagini,alte povesti .Asa cum am promis nu ma voi mai indragosti din nou.Fara sentimente,vise pline si despartiri in urma carora zambesc.Poate intr-o alta viata voi iubi din nou si nu voi uita prima iubire.Poate atunci vom fi destul de maturi sa  stim ca undeva, candva ne vom revedea.Ciudat!Totul i-a amploare cand esti prin preajma si brusc inteleg ca nu conteaza cine a gresit.De fapt inteleg ca aia nu era dragoste...ca de fapt nu am fost indragostita niciodata.
  Si dintr-o data stiu de ce sunt scrise toate romanele de dragoste,de ce amintirile sunt acolo unde sunt,de ce alerg pe un drum pe care am mai mers.Si ce mai conteaza acum?!Cuvintele ma ating printre alte soapte,sunt perfecte atata timp cat chestia din mine numita "libertate" a prins viata.Perfecte atata timp cat ,,El''este prin preajma.
  Stiu cat de ciudat este !Sunt indusa in eroare.Suntem dependenti unul de altul,alaturi de o ultima speranta in sfarsit libera.Noi am fost in tot acest timp.Acum este aici.Imi spune ca ma iubeste,ca la capatul drumului o luminita inca palpaie,ca va supravietui.Se simte asa bine ,iar eu nu ii naruii toate visele.Recunosc!M-am simtit atat de bine in prezenta ta incat imi este prea greu sa cred ca sunt acolo!Totul se misca prea repede in jur.Eram prinsa de o multime de chestii ...ma simteam diferita de mine.Dar tocmai mi-am spus ca nu o sa ma mai indragostesc din nou.
  El atunci,acolo m-a facut sa inteleg Ca defapt nu am mai fost niciodata indragostita inainte.Si da...Brusc mintea imi face feste.Ai putea fi aici,plimbandu-te prin fata mea,privindu-ma nerabdator,atingandu-ma iar eu inca o data iti arat ca esti singurul pentru care voi ceda.
   Brusc el este singurul ,pe bune!!

Persoane interesate