The truth

    Minte-ma in fata!Scuipa pe o bucata de asfalt minciuni,orgoliu si gandurile tale nenorocite...Pastreaza pentru tine adevarul de care m-ai tinut departe in tot acest timp.Am nevoie cu disperare sa stiu ca totul este spontan.Ca este ok sa plang,ca emotiile si sentimentele pentru mine vor fi mereu o prioritate in fata a multor alte lucruri banale.Pentru ca m-am saturat sa fiu responsabila pentru tot ce as putea face,sa mint la randul meu ca nu eu am fost in spatele perdelei dupa care ma ascundeam cu nerusinare.Vreau sa stiu realitatea asta a dracu de dura si tragica.Acum sunt fericita,insa in secunda urmatoare mi-as putea plange de mila.M-as putea preface ca telefonul meu nu a sunat?M-as putea preface ca totul a fost un vis?Gata cu minciuniile...gata cu inimiile frante pe zi ce trece.Gata cu usiile pe care le inchid in nas celor care ascult totul in nestire...pentru ca stii ceva din mine vorbeste si tot vorbeste.Ma tradeaza pe mine.Pe cea care candva avea nevoie de o alta minciuna pentru a gasi refugiu in alinari.

   Tot o minciuna era colacul meu de salvare.Cand ma inecam intr-o mare de lacrimi...doar in felul asta mai aveam o sansa de scapare.Adevarul incepe sa doara din ce in ce mai tare.Pura curiozitate m-a facut sa nu inteleg de ce sunt tot ceea ce sunt doar in urma unor nimicuri.Am obosit sa spun ca nu doare,sa ascund probleme ce ma invaluiesc .Chiar mi-e greata de tot ce am facut odata.Dar faptele raman...Raman in albumul care si-a zgariat amintirile pe inima mea.Poti privi cum toate s-au intors din trecut.Dupa cate am pierdut as vrea doar  un nou inceput.Un inceput care se repeta in fiecare saptamana.
   Desii doare...adevarul este ca nu esti ceea ce pari a fi!