vineri, 9 septembrie 2011

The truth

    Minte-ma in fata!Scuipa pe o bucata de asfalt minciuni,orgoliu si gandurile tale nenorocite...Pastreaza pentru tine adevarul de care m-ai tinut departe in tot acest timp.Am nevoie cu disperare sa stiu ca totul este spontan.Ca este ok sa plang,ca emotiile si sentimentele pentru mine vor fi mereu o prioritate in fata a multor alte lucruri banale.Pentru ca m-am saturat sa fiu responsabila pentru tot ce as putea face,sa mint la randul meu ca nu eu am fost in spatele perdelei dupa care ma ascundeam cu nerusinare.Vreau sa stiu realitatea asta a dracu de dura si tragica.Acum sunt fericita,insa in secunda urmatoare mi-as putea plange de mila.M-as putea preface ca telefonul meu nu a sunat?M-as putea preface ca totul a fost un vis?Gata cu minciuniile...gata cu inimiile frante pe zi ce trece.Gata cu usiile pe care le inchid in nas celor care ascult totul in nestire...pentru ca stii ceva din mine vorbeste si tot vorbeste.Ma tradeaza pe mine.Pe cea care candva avea nevoie de o alta minciuna pentru a gasi refugiu in alinari.
   Tot o minciuna era colacul meu de salvare.Cand ma inecam intr-o mare de lacrimi...doar in felul asta mai aveam o sansa de scapare.Adevarul incepe sa doara din ce in ce mai tare.Pura curiozitate m-a facut sa nu inteleg de ce sunt tot ceea ce sunt doar in urma unor nimicuri.Am obosit sa spun ca nu doare,sa ascund probleme ce ma invaluiesc .Chiar mi-e greata de tot ce am facut odata.Dar faptele raman...Raman in albumul care si-a zgariat amintirile pe inima mea.Poti privi cum toate s-au intors din trecut.Dupa cate am pierdut as vrea doar  un nou inceput.Un inceput care se repeta in fiecare saptamana.
   Desii doare...adevarul este ca nu esti ceea ce pari a fi!

12 comentarii:

  1. Ah, am înțeles acum. E păcat așa, să trăiești în fiecare zi și să zâmbești de parcă nimic nu te doare. Îmi pare rău să aud asta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt obisnuita sa fac asta zilnic...

    RăspundețiȘtergere
  3. Minciunile te salvau,ele te faceau fericita si tu stateai departe de adevar.Ai dreptate acolo cand spui ca desi doare adevarul nu este ceea ce pare a fi:).

    RăspundețiȘtergere
  4. "Tot o minciuna era colacul meu de salvare.Cand ma inecam intr-o mare de lacrimi..." Superb. Îmi pare rău că sentimentele tale se pierd şi plutesc în derizoriu pentru anumite persoane, dar nu te mai minţii singură, încearcă să lupţi cu propriile sentimente. Te îmbrăţişez.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Raisa:Da!Ma faceau fericita acele minciuni,dara cum este doar durere .Ma doare ca am trait doar in urma unor capricii de copil.
    @MiiutaChan:Asta incerc sa fac!:)Sentimentele mele pentru acele persoane vor ramane...nu sunt la fel de intense dar ele exista:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Inteleg. Si eu am incercat sa ma mint sa zambesc pe dinafara in timp ce interiorul meu plangea cu lacrimi de crocodil si mi-as fi dorit ca nimeni sa nu-mi vada adevarata fata, pana ce dintrodata, prea multe minciuni m-au tradat si a trebuit sa sufar si pe dinafara. Arata lumii cine esti si aratati adevarata fata, caci e greu s-o ascunzi printr-un zambet inselator.
    Foarte frumoasa postarea, dar sa ai grija si gandestete ca poate maine va fi mai bine;)
    Te pwp:*

    RăspundețiȘtergere
  7. @fatacareaduceploaia:Sper..
    @Gabriela:Ce m-as face fara tine??:O
    Iti multumesc din suflet...Si imi pare rau ca si tu ai trecut prin asta.Dar vom fi bine ,nu?:)

    RăspundețiȘtergere
  8. "zambetul celui care sufera e mai trist ca lacrimele celui care plange"...deci sus,totul va fi bine:*

    RăspundețiȘtergere

How do you run away from the things that are in your head?

Persoane interesate