Bittersweet

     Am plecat!Privesc prin parbriz si pielea imi arde de fiecare data cand lumina ma atinge delicat.M-as ascunde in intuneric la nesfarsit doar ca mintea sa nu imi fie cutreierata de ganduri .Sunt atat de plictisita incat nici nu imi dau seama ca as fi putut muri in acele momente.Privesc nepasatoare cum o pasare se izbeste de parbrizul masinii,cum totul se ineaca in intuneric si ceata, cum mii de picaturi de ploaie imi distrug sufletul si il opreste la mijlocul drumului,cum un inger cade si o melodie ce lasa o pata amaruie asupra trupului meu...vad o lume diferita atunci cand voi reveni acasa.Tot ce pot indura sunt luminitele ce se zaresc prin geamul fumuriu printre scoarte copaciilor dintr-o padure.Ma zdruncina urletul tacut al neputintei...salveaza-ma,daruieste-mi o aripa de inger si elibereaza-ma.Tremur...
    Intelegi tu ce inseamna sa nu mai poti fi ceea ce ai fost ? Atatea ganduri ce ma omoara pur si simplu fara macar sa lupt.Constat ca odata iesita de pe acest drum vor fi tensiuni diferite.Ma doare atat de tare sa stiu ca sunt vie.E prea tarziu si trec pe langa lucrurile importante in fuga lasand in urma haos. Sunt muta! Atat de muta incat ecoul bataiilor inimii mele imi sparg timpanele.Nu suport gandul ca pentru un moment sunt la pamant.Dar ce imi pasa mie?De ce mi-ar pasa mie ca soarele a apus pentru a mia oara? Incetul cu incetul devin transparenta.De atatea ori imi citesti gandurile si reusesti cu usurinta sa patrunzi in spatele ochiilor mei caprui.Atat de usor imi iei capul in mainiile tale ,ma saruti pe frunte si in urmatoarea clipa stii tot.Stii ca este a mia ora cand strabat straziile astea pusti,dar nu ma intorc pentru ca nu am tupeu sa te privesc in fata si sa imi ascund emotiile.Stii absolut tot insa taci si ti doar pentru tine de teama ca ma voi speria si voi fugi.Dar am facut'o deja,dar ma voi intoarce!Promit!
   Fuck the distance!Am devenit propria mea doza de cafea amaruie!Dar in cateva minute voi fi acasa si voi uita de tot ce a insemnat doua zile inapoi in trecut!