Am invatat ca acasa e in bratele lui, oriunde ar fi ele!

    Pentru ca mi-e cam dor de tine,suflete.Pentru ca a devenit o obisnuinta sa strabat drumurile nostre de prea multe ori intr-o singura noapte.Pentru ca privesc in fiecare statie cu ochii goi si dezorientati .Du-ma acasa,imi este frig si am obosit..

 Erai frumos si desi,parea ca nu ai habar de nimic,intotdeauna reuseai sa ma surprinzi.Erai vesel tot timpul si cred ca si asta mi-a placut la tine : felul prin care reuseai mereu sa treci peste toate.Aveam momente cand credeam ca nu te cunosc deloc,insa de fapt nimeni nu te stia mai bine ca mine !

   Erai al meu,dar am fost fraiera pentru ca ma temeam tot timpul.In cele din urma m-ai lasat singura.Unde e copilul ala blond cu ochii albastrii si imatur cu rasul zgomotos ? care radea de fiecare data de mine cand ma rataceam.Caruia nu i-a pasat niciodata de momentele in care incercam sa-l fac vinovat de ce se intampla si care imi pune piedica la tot pasul ?Unde e fetita aia micuta care isi inghitea cuvintele cand incerca sa-ti vorbeasca ?

  Amundoi ne-am schimbat. Timpul ne-a schimbat.Chiar si privindu-ma pe mine mi se pare ca nu sunt decat o umbra a celei cu care ai petrecut atata timp.Dar sclipirea ta din ochii aia pe care ii iubeam,care la inceput ii uram,dar ah,de cate ori ti-am zis ca eu ii iubesc ?Da,suflete.Te cert pentru ca m-ai lasat singura.Si scuza-ma pentru ca este vina mea .

Tu stiai de fiecare data cand eram trista,tu ma ascultai ,desi nu-mi dadeai niciun sfat ,uneori imi spuneai doar “nu stiu.”Tu radeai incet cand dramatizam prea mult.Chiar si asa nu ma judecai.Tie iti placea sa fi in centrul atentiei si tot tie iti placea sa ii cunosti pe toti.Nimeni nu te-a inteles,dar eu da.

Tu ma sunai sa-mi spui cat de “vai de capul meu”sunt.Tu mi-ai spus ca sunt timida si ca de fiecare data cand ma strangi in brate eu te tin de mana dreapta.Cred ca nici acum nu sti de ce faceam asta,dar ce conteaza ? Tu ai fost primul care m-a sarutat pe frunte si m-a facut sa iubesc stropii de ploaie.Tu oftai usor si dadeai ochii peste cap cand incercam sa te mint sau sa scap de intrebarile tale insistente.As fi putut sta in bratele tale o vesnicie,dar de fiecare data cand eram cu tine,timpul trecea mult prea repede.
Numai tu te trezeai in miezul noptii si ma sunai sa-mi spui cat de nesuferita sunt.Tu stiai sa iubesti oamenii,oricat de scarbosi ar fi ei.Tu credeai in ei pe cand eu ii dispretuiam.Tu stiai sa iubesti ,tu cu iubirea ta ciudata .Dar unde a disparut ?De ce iubesti o anumita persoana si apoi te stingi si tu ? Speram ca de data asta totul sa stea diferit.

Tu iubeai ploaia.Iti placea sa iesim afara si sa ne plimbam in ploaie.Iti placea sa fugi si sa te intorci plouat razand,chiar daca a doua zi raceai.Nu stiai multe despre tine si erai asa de naiv..cu toate astea esti puternic ..asa mic si fragil cum esti tu.

Unde esti tu,neatentule,cu amintirile unei dragoste nevinovate,mereu aceeasi ,mereu altfel?

Strada e goala fara tine acum,fraiere,si inca te astept sa te joci cu parul meu .Acum cand nu mai suntem,ne apreciem reciproc..Te-am strigat ,te strig mereu,si B.s-a dus si el.Unde sunteti ma?

Acum ,pe vremea asta te zaream din cand in cand in trecere.Dar acum,te-ai ascuns pe undeva..Te-am iubit mereu,micutule.Te-am iubit pe tine .

Am invatat ca acasa e in bratele tale, oriunde ar fi ele!

Sa-mi bag ceva in ele de dorinte !

   A trecut o noapte groaznica.Stiu ca asteptarea n-ar fi putut fi mai dulce de atat..si intr-un final m-ai bagat in seama,insa nu este de ajuns.Nu m-a facut sa ma simt mai bine..Nu stiu ce am visat,nu stiu daca m-am intors pe o parte si pe alta in pat de 30 de mii de ori,nu stiu daca am vorbit in somn ,dar stiu ca m-am trezit plangand .Nu,nu au fost aceleasi vise,au fost altele,insa au fost mai puternice decat cele obisnuite.Sunt fara chef ..sii..sunt cred ca obosita.Dar nu cumva ti-am mai spus asta ?Sunt coplesita de sentimente si mi-e foarte greu.Ma simt ca o optiune..Ma simt ca un nimic care este acolo cand tu ai nevoie de el.Ma simt ca o proasta pentru ca nu permit nimanui sa se apropie de mine.Si stii ce este si mai trist ? Ca tu pari bine,sau cel putin asta vrei sa-mi dai de inteles.Un "tepup" nu ajuta la absolut nimic.Nu-mi poate scoate sila din corp si nici nu ma poate pune pe picioare.Am asteptat mai bine de jumatate de an ca lucrurile sa se schimbe inainte sa o facem noi.Nu incerc sa dau vina pe tine .Dar,ar trebui sa ma sprijini pentru ca ti-am oferit tot.Ti-am oferit timpul meu,intelegerea mea,dorintele mele ...m-am oferit eu in totalitate..Am trecut prin multe,dar cred ca au meritat oricum,nu?
Ar trebui sa stii ca ai un zambet de strengar,care m-a facut sa-l iubesc .Doamnee,si sunt o asa bleaga..Ar trebui sa fiu suparata pe tine,ar trebui sa ma gandesc la tot ce a trebuit sa indur,ar trebui sa te ciupesc si sa-ti fac "gauri in burta"asa cum obisnuiesti tu sa spui,ar trebui sa nu-ti raspund la mesaje dupa ce apari din senin,ar trebui ca macar o clipa sa-mi vars furia pe tine.Nu ca ar fi prima oara cand as incerca sa ma razbun sau sa te pleznesc,dar nu o fac totusi..si urasc momentul acela cand toata furia mea se transforma brusc in lacrimi..Esti asa copil..Ma intreb daca ar trebui sa o las balta.Stiu ca tu nu ai facut-o,dar esti fraier.As scrie n-shpe mii de randuri despre tine. Dar,azi nu pot..Astept sa primesc nenorocitul asta de mesaj si sa-mi spui : "atata capu`ai >:d<"

Ce vreau de la Mos Craciun?Nimic,dorintele-s facute sa iti macine creierul si sa-ti f**a visele !

Sentimente ? Am și eu..

    Si te-ai gandit vreodata daca nu cumva puteai sa repari ce ai stricat in loc sa-l strici si mai tare ?Te-ai gandit vreodata ca voi ajunge intr-un moment in care ma voi plictisi sa-mi pese ?Da,adevarat,este greu sa incerci.Si te-ai gandit vreodata ca in loc sa arunci vina asupra singurei persoane care ar fi dat totul pentru tine ,ca intr-un fel sau altul poate tu ai fost de vina ?Si poate ca daca ma iubesti atat de mult ,m-ai putea asculta .Poate ca daca ai gandi putin inainte sa faci diverse afirmatii ,ne-am putea rezolva problemele.Si daca intr-adevar iubesti cu adevarat pe cineva,accepti ca totul are un sfarsit in cele din urma.Accepti si te resemnezi ca ea poate fi fericita si fara tine.Poate ca te inteleg .Iti este teama sa nu ma pierzi pentru a 4 a oara..si mie mi-a fost teama sa nu te pierd.M-am temut ca viata mea fara tine nu va fi aceeasi,mi-a fost teama ca nu va exista o persoana pentru care sa fiu importanta cu adevarat.Vad in fiecare zi ca nu mai sunt aceeasi eu pe care o stiam.Ma intreb : oare cum ma poti iubi asa ?De ce te incapatanezi sa continui cu mine ,desi sti ca eu imi iubesc prostutul cu ochii albastrii?Imi amintesc ca de multe ori iti vorbeam minute in sir despre el,iar apoi ma opream.Eram atat de entuziasmata cand vorbeam despre el,incat aproape ca uitam ca tu nu ai reusit sa treci peste relatia noastra.Si,imi pare rau .Imi pare rau ca te-am iubit un an de zile,si toate visele noastre au fost spulberate,datorita tie !Nu te-am considerat niciodata “un ambalaj”pe care l-am aruncat dupa ce “mi-am facut treaba”.Daca tu asta crezi ca ai insemnat pentru mine nu ai decat sa crezi in continuare asta.De ce m-as obosi sa-ti demonstrez ca sunt aceeasi pe care tu o iubesti acum?Si nu sunt.Nu sunt aceeasi .Devin tot mai falsa,mai ascunsa,mai ganditoare,mai orgolioasa si infricosata.

     Stiu ca te astepti ca in urma a nenumaratelor noastre despartiri din ultima luna te astepti sa fiu cu El.Ei bine,nu .Il iubesc,asa-I,insa nu am pretentii de la mine. Imi amintesc ca tot tu mi-ai spus ca atunci cand doua persoane se despart ,si  revin tot una la alta,este iubire.Crezi ? Crezi tu asta ? Pentru ca eu nu. Vrei sa stii ce cred eu? Cred ca am fost confuza ,si in felul asta te-am ranit tot impacandu-ma cu tine,dar mi-a fost mila de tine.Stiu ca suna al naibii de aiurea,dar mi-a fost mila.Mi-a fost mila ca te vei distruge din cauza mea .Si ghici ce ?Am ajuns la concluzia ca m-am distrus in timp ce vroiam sa te fac fericit si sa par fericita,pe mine..Mi-am ruinat toate sansele de a fi cu cel pe care il iubeam cu adevarat si care mi-a fost alaturi cand tu nu ai fost.Cred ca asta a fost si ceea ce m-a facut sa il iubesc.Tu ma raneai ,in timp ce el facea totul ca eu sa zambesc,si ii reusea.Dupa o singura imbratisare de a lui si un singur pupic pe frunte zambeam o saptamana.Ciudat ,nu?

  Sunt infricosata ca ma voi schimba intr-o ticaloasa.Sunt infricosata de gandul schimbarii.M-as fi asteptat sa ma doara mai tare toate situatiile astea,dar nu.Nu ma mai doare la fel de tare ca la inceput.Atunci eram doar proasta si naiva care nu te vedea decat pe tine,care credea ca o sa muti muntii din loc pentru ea,care credea ca cineva o accepta asa cum este. Ti-am spus ca imi este dor de zilele petrecute cu tine in care intram la tine in camera si tu dormeai ,apoi te sarutam si tu ma trageai peste tine? Ah,da.Ma simteam asa bine.Si sunt multe amintiri de genul acesta,dar oricat de mult mi-as dori sa ma pot reintoarce imi este imposibil.Inima mea te reneaga,o scarbesti.Poate ca capatana al meu nu este cea mai buna alegere,insa daca nu l-as iubi de ce inima mea se opreste in loc cand il vad ? De ce mainile incep sa-mi tremure cand citesc mesajele lui?Si vezi tu,sunt destul de matura sa te iert,insa nu suficient de proasta sa te pot crede din nou.Iarta-ma ! Ia-ti promisiunile si pleaca. 

Si nu am mai vorbit dupa aceea ..

    A trecut mult timp de cand l-am lasat sa plece,si nu i-am spus nimic.I-am dat drumul ca si cand ar fi fost un fluture prins intr-o colivie…pana la urma,tot ii dai drumul.Chiar daca nu am vrut sa-l pierd,l-am lasat liber.Nu poti tine o persoana cu forta langa tine,oricat de mult ti-ai dori ca ea sa faca parte din viata ta.A trebuit sa-mi ascund sentimentele zile la rand si sa ma prefac ca sunt al naibii de ok.Si de fapt am fost..insa doar o perioada.A trebuit sa inghit in sec de fiecare data cand imi aduceam aminte de el..de fiecare data cand imi aduceam aminte ca relatia noastra a avut atatea momente frumoase  si atatea tachinari..Am ascuns tot ce am simtit pentru el intr-o lada veche in inima mea.Daca l-as mai vede o singura data …m-as asigura ca el sa deschida acel cufar.

   A fost o perioada in care tot ce imi aminteam era el..baiatul vorbaret,care ma privea in ochi si se inrosea la fata din orice..Tot ce imi aminteam era ca a fost acolo cand nimeni altcineva nu a fost.Era tipul pe care l-am placut inca de la inceput ,care m-a putut asculta de fiecare data cand plangeam in hohote…Mi-a fost dor de el..Si acum imi este,dar nu am facut din asta o prioritate.Poate ca intr-adevar timpul vindeca toate ranile !

   E ciudat.M-ai ranit,m-ai facut sa ma simt neputincioasa,m-ai facut sa plang si totusi te-am iertat.Inca te privesc cu aceeasi seninatatea si sinceritatea,ba chiar mai mult..Inchid ochii si mi te imaginez zambind.Zambetul ala de fraier care mai bine de 2 luni a insemnat atat de mult pentru mine.Am trecut peste frica de faptul ca ai putea da de o alta persoana,care ar putea insemna totul pentru tine.Dar,sunt singura ca-mi va trece mie.Nu iti cer sa iesi din mintea mea.Nu vreau asta.Vreau sa ramai acolo.Maine,poimaine,peste zece ani.Vreau sa fi tot aici.La fel de incapatanat si energic cum ai fost mereu.Vreau sa iti arat ca eu  stiu sa-mi tin promisiunile..desi tu nu ai facut-o !

Suparacilaaaaaa

   Ma baiatule,sunt atatea intrebari care nu-mi dau pace..Pe langa dorul si tachinarile tale mai e si oboseala si durerea care ma apasa pe inima si cateodata imi stoarce toata buna dispozitie.Si cel mai important lucru..care nu-mi da pace in ultimul an e senzatia asta cunoscuta din stomac.Fluturii aia care imi taie pofta de mancare.Si astept sa dispara pentru ca o sa doara mai tare daca-I hranesc cu speranta decat daca ii las sa moara de foame.Esti insuportabil..uneori imi arunci niste expresii si cuvinte in fata ,si de cele mai multe ori nu stiu daca sa le iau in serios sau nu.Uneori,vorbeste gura fara tine si ce este cu adevarat “grav” este ca nu pot trece peste faptul ca esti motivul fericirii mele.Mi-e dor de ziua aia cand am mers langa lac si am vorbit fara sa ma mai opresc.Mi-e dor si de scara aia a acelui bloc.Da,o gramada de amintiri .O gramada de iubire.Drama.Sfaturi.Fericire!Ma cuprinde uneori un dor nebun de toate astea si imi amintesc atunci cat de scurte sunt momentele de fericire.

    Si in ciuda acestor lucruri ,nu pot indrazni sa ma supar  vreodata pe tine.Nu pot,pentru ca esti prostut si bleg.Stii ce ar vrea“Suparacilaaaaa ” a ta sa-ti faca atunci cand vorbesti mult si prost ?Ah !Te-as bate ! Te-as strage de gat si ti-as smulge fiecare fir de par blond de al tau.Ti-as scoate ochii aia albastrii cu furculita .Iti aduci aminte de sutienul ala al meu care are acel “buton” ,asa cum il numesti tu?De care te legi tu mereu?Ei bine,acel “buton”ti-l voi baga pe gat.Ti-as da si una intre picioare ca sa stii ca asa glumesc eu cu tine.Ti-as taia fiecare deget de la mana siiii te-as musca de limba !(poate asa vei sti sa deschizi gura cand este nevoie)..Aaaa,si ti-as face gauri in burta.Te-as ciupi tare ,tare pana cand te vei invineti.Te voi calca pe picior atunci cand ma voi ridica pe varfuri sa te sarut.N-ar fi rau sa-ti dai si urechiile,presupun ca nu ai deloc nevoie de ele,corect?

Cer asa mult ?

Mi-as dori sa te am alaturi pe vecie.Mi-as dori ca,in noptile reci,sa imi pot incolaci bratele in jurul tau ,si  sa ma saruti pe frunte.Mi-as dori doar sa ma privesti in ochi ca apoi sa-ti lasi privirea in jos si sa iti sprijini capul de pieptul meu.Si daca frigul de afara mi-ar taia respiratia ,mi-as dori sa fi tu cel care ma incalzeste .

Ti-as saruta fruntea,as cobora apoi spre obraji si in final te-as saruta ca o nebuna insetata de iubire.Nu as inceta sa te strang de mana si sa ma joc prin parul tau.Te-as gadila si apoi te-as lua iar in brate.Te-as privi ca o nebuna ,care starneste sentimente moarte,trezite insa,in adancul fiinte tale..

Si,chiar daca as sti ca nu esti al meu,nu mi-as pierde speranta.Scriindu-ti aceste randuri,ma gandesc ca iti vei aminti de “ochi mari a ta”,chiar si atunci cand altcineva imi va lua locul.

Si imi doresc...dar las`ca-mi trece !

Tata,esti un bou !

  As vrea sa-ti spun cat de mult te urasc,dar probabil chiar si aceste cuvinte sunt prea frumoase in comparatie cu existenta ta.Nu stii sa iubesti si niciodata nu ai facut-o.Esti inutil si meriti mai mult decat niste jigniri.Nici pe mine nu m-ai iubit niciodata.Nu,nu ai facut-o.Daca ar fi fost asa mi-ai fi fost alaturi,m-ai fi ajutat sa imi indeplinesc visurile si ai fi fost acum aici.Poate ca nu ti-am dus dorul,dar intr-un fel sau altul sunt invidioasa pe acele familii fericite..al naibii de fericite..N-ai facut altceva decat sa lasi in urma ta cicatrici adanci si vieti distruse de propriile tale maini,criminalule !N-ai facut altceva decat sa-mi distrugi copilaria si sa-mi poluezi viata.Si stii ? Nu ai niciun drept !Nu ai facut altceva decat sa ma otravesti cu cuvintele tale jegoase si imputite.Si de parca nu ar fi fost de ajuns..toti cei care ma privesc imi spun ca semanam atat de mult fizic..Inca un motiv sa-mi fie greata .Ai alimentat tot ce era mai rau in mine,a ajuns sa-mi fie sila ca mai pot tanji dupa o asemenea persoana si sa-mi para rau ca existi si ca te-am cunoscut..Din cauza ta dispretuiesc oamenii si chiar ma urasc pe mine ,ai omorat pana si unica farama de inocenta si puritate,lasule !
Ai omorat totul..

Te-am gasit tot intr-un colt intunecat al mintii mele..Am sapat ani la rand in cautare de motive pentru care m-ai parasit..si ce crezi ? Nici acum nu am dat de ele.Ura si dispretul au crescut in mine de-a lungul anilor pentru ca la inceput nu te-am urat..Eram doar nervoasa,insa vezi tu,am crescut..si odata cu mine a crescut si ura pentru tine.Am invatat sa te urasc cu adevarat si sa fac in asa fel incat sa te ignor,oricum nu ai facut parte din viata mea.Am realizat ca acea parte care te dispretuieste nu poate fi ascunsa si poate nici nu trebuie.Trebuia sa existe si o persoana care uraste specia umana,nu?

Tu stii ca niciodata nu am avut ocazia sa-ti spun ""te iubesc?"..Stai..nu ma intelege gresit.Mi-am dorit  sa spun asta,insa nu am avut cui.Imi amintesc ca plangeam de fiecare data cand te certai cu mama..si toate ranile si vanataile ei..sunt inca acolo..chiar daca nu se mai vad.Cred ca ei ii pare rau pentru tine,insa toate astea au trecut..

...imi place sa urasc pentru ca e singurul lucru pe care-l mai pot face ..

“Da,cum vrei.”

     Vreau sa asculti si tu lipsa rasului meu.De fapt ,cred ca este prea devreme sa-mi simti lipsa..Pentru tine este bine asa ,nu?Da,da,si pentru mine..Cred !Si daca nu ar fi asa ,ce ?!Stiu ca probabil ma faci raspunzatoare de felul in care relatia noastra s-a terminat,dar cu ce schimba asta ?Nu va schimba cu nimic noaptea trecuta nedormita,nu va schimba cu nimic tremuratul si lacrimile mele din momentul in care mi-ai spus “da ,cum vrei.”Si de fapt cuvintele astea fac diferenta,iar cuvintele mele de cele mai multe ori au mai mult de doua intelesuri atunci cand ai fost prin preajma.Ai sa negi ca de fapt “m-ai rugat ”sa ne despartim?M-ai rugat prin nepasarea,prin certuri si prin faptul ca faceai tot ce puteai ca sa ma faci sa ma simt in plus in viata ta.Ai sa minti spunandu-mi ca nu te machina ca acum,dupa despartirea noastra,mai mult ca probabil voi trece peste ?Ai sa negi ca simti frustrare,poate chiar si resentiment ca totul nu a fost asa cum am vrut noi pentru ca am trait o aparenta minciuna?Ai sa negi pentru ca de fapt ma judeci ca am orgoliul la fel de mare ca tine?Poti sa-mi spui ca nu simti nici macar placere si satisfacere ca si tu m-ai facut sa sufar ,desi ai promis ca nu o vei face ?Poate gresesc..poate sunt aspra cu tine tocmai pentru ca acum sunt nervoasa si trista.

   Ce neg eu ?Neg ca am putut crede ca totul va fi de durata.Neg ca incepusem sa ma atasez de tine si ca as fi fost hotarata sa renuntat la cap-mare pentru tine.Refuz sa cred asta.Ti-am infirmat si tie asta.Si ,Doamne,totusi iti scriu atat de mult ,desi nu meriti.O fac poate pentru ca in 2 luni de zile nu am scris despre tine,poate pentru ca sunt plictisita si somnoroasa,pentru ca mi-ar face placere  sa scriu si despre partile tale bune,insa acum ma rezum prin a-ti spune ca m-ai dezamagit..si cand te gandesti ca acum 2 zile imi lipseai atat de tare..

  Si sti ce mai neg ?Neg sa cred ca zilele trecute erai sincer.De ce ?Adica..Stim amundoi ca scoala ne-a ocupat cam tot timpul..timp in care nu ne-am putut vedea,timp in care am simtit cum totul se raceste.Probabil ca trebuie sa cred ca ,acolo,undeva,m-ai placut si ca ai fost topit dupa mine.Dar,nu..cred ca m-ai placut,insa nu cred ca tineai cu adevarat la mine.Sper ca acum ,vei putea face pe omul fericit,daca intr-adevar te face asta mai fericit,mai linistit ..Sau poate nici tu nu sti ce ai simtit cu adevarat.


Pentru ca vezi tu,Octavian?Daca as incerca sa spun ceva..as incepe sa plang..

-Ce vrei sa fii cand vei creste mare ? - Iubita !

-Stii ca asta este ultima oara cand ne vedem.

Pentru prima data nu a simtit vantul ce-i suiera printre urechi ,nu si-a simtit degetele inghetate si nici buzele crapate.El o imbratisa lasandu-si capul pe umarul ei.O imbratisa ca si cum realiza ca o va pierde,ca si cum tot ce au construit impreuna se va darama intr-o clipita.Si-a ascuns chipul printre suvitele ei moi de par apoi a inspirat adanc.

-Da,stiu bleago,sopti el .


O cuprinse in brate si mai puternic,ea strangandu-l usor de mana.Ii privi pentru ultima oara ochii albastrii si genele lungi,si-a plimbat degetele printre suvitele lui blonde,ii zambi si il saruta scurt.

-Multumesc pentru amintiri.Multumesc pentru ca desi am zambit pentru toti,zambetul meu ti-a apartinut tie..si iti multumesc pentru in cele din urma voi purta intotdeauna o parte din tine.Si stii ? Nu fi trist..Azi nu ne ramane decat sa ne privim.Am promis ca voi fi intotdeauna acolo pentru tine.Ei bine,voi fi intotdeauna.Multumesc .

Pentru ca le-au ramas amintirile..vor ramane ale ei pentru totdeauna.Il stranse puternic in brate asteptand momentul potrivit ca apoi sa-i dea drumul..insa ,niciodata nu va fi un moment potrivit pentru a-ti lasa "propria lumea" in urma..

Si cum te iubeam..

-Nu-ti amintesti ? Cum a fost ?

A privit pentru cateva clipe nedumerita tavanul ,apoi ,dandu-si o suvita de par din ochi lua prima scrisoare cu inima tremurand si gandurile imprastiate aiurea,la fel ca si emotiile sale.

-Dar cum te iubeam..chiar daca am avut sentimentul ca mi-a fost aruncata inima la cosul de gunoi.Ma apasa moral.Ma zdrobea un gol imens.Contrar asteptarilor mele,rana nu s-a vindecat..dimpotriva..s-a extins cu fiecare greseala,lacrima si revedere.Dar am iertat .Am iertat pentru ca asa am simtit.Fara sa pun in balanta daca ar trebui sau nu ar trebui ,ar merita sau nu ar merita.Doar am iertat.Si nu.Nu e bine sa ierti.Nu pe oricine si oricand.Nu e bine sa speri in oameni.


Ii privi ochii albastrii si chipul palid,analizandu-i trasaturile si zambetul de pe buze.Se rezema cu capul de umerii lui si sopti incet:

-A fost greu,stii?A fost greu si va fi..E viata mea.Si sunt mai mult ca sigura ca ma intelegi ,oricat de putin ai faceo..Am invatat sa le accept si sa le traiesc exact asa cum sunt ele.Ma rezum la a duce dorul vechiului "eu si el",a-l accepta pe cel din prezent si a spera ca viitorul tau va avea ceva din ce avea cand ne-am cunoscut..Ah !As putea zice multe.Dar ma rezum la a zice ca ma simt singura .

Cu bratele petrecute peste umerii lui,ii fusese usor sa creada ca totul va fi altfel si ca poate schimba lumea.

-Si intr-o buna zi trecem peste,dar asta nu schimba cu nimic ca am fi putut avea totul.spuse ea ,calma.

Lost (1)

N-am stiut  sa opresc momentele importante din viata si sa intiparesc ceea ce conteaza ..Nu m-a invatat nimeni. 

   Am pierdut atatia.I-am pierdut sperand la ceva mai bun,nerealizand la timp ca probabil ei erau cele mai bune lucruri din viata mea la momentele oportune.I-am pierdut pentru ca de cele mai multe ori preferau sa-mi spuna adevarul,decat sa ma minta si i-am pierdut pentru ca sunt incapatanata si naiva,pentru ca nu mi-am putut calca orgoliul in picioare si nu am renuntat la cine trebuia,si cand trebuia.I-am pierdut si nu mi-am dat seama,ca odata cu plecarea lor voi ramane singura .Si imi lipsesc.N-am stiut sa-I apreciez .De fapt,niciodata nu am stiut cum este sa pierzi ceva si sa-l apreciezi d`abea atunci cand el nu mai este.N-am stiut sa le vorbesc despre sentimentele mele si sa le spun cat de mult ii iubesc.Pe altii i-am pierdut pentru ca asta era ceea ce imi doream cu adevarat.Nu m-am razbunat pe ei desi poate o meritau,desi poate era randul lor sa sufere pentru ca mai mult ca sigur as fi suferit si eu in acelasi timp cu ei.Tot timpul eram de parere ca nu trebuie sa-mi pese ,ca poate nu este nimic gresit in a fi eu cea care le macelareste sentimentele .Am vrut sa-i amagesc si sa le demonstrez ca sunt mai buna decat credeau ei..ca sunt niste fraieri si ca nu au stiut sa ma faca sa-mi deschid sufletul.Pe unii i-am pierdut din lipsa de timp sau pentru ca unul dintre noi nu si-a mai dorit sa tinem legatura,la urma urmei nu poti fi prezent in viata unei persoane cu forta..Pe unii ii vreau inapoi,pentru ca am fost prea mult timp egosita.Ii vreau inapoi ca sa imi pot recastiga un loc ,oricat de mic ar fi acela in inimiile lor.Pe de alta parte sunt fericita ca nu imi mai pierd timpul cu niste oameni care nu ma merita,desi recunosc ca m-ar face si mai fericita macar sa ma recunoasca pe strada.Mi-e dor de sfaturile unora -de sfaturile acelea venite din inima ,de cuvinte sincere.In acelasi timp ma pot lipsi de cele ale oamenilor nepasatori.

Fraiere !

"Deja ma gandesc prea mult la tine"

Ma enervezi ,sti?

  Ai intrat in viata mea cu toate ca aveam prieten (despre care nu am vorbit niciodata,nici nu te-ai obosit prea tare sa deschizi subiectul asta si despre care eu n-aveam de gand sa-ti vorbesc oricum)si m-am indragostit de tine.

   Stiu ca sunt nesuferita si enervanta.Sunt timida si fricoasa.N-ai de ce sa ma placi.Cu toate astea m-am straduit intotdeauna ca tu sa ma placi.De fapt,ma placeai oricum,insa eram de parere ca nu sunt indeajuns de buna pentru tine.Pentru ca am senzatia ca sti deja asta si ca ma intelegi.Vezi tu,de fiecare data cand incerc sa ma apropi de tine tu ma indepartezi mai tare.Si esti un fraier.Esti un fraier pentru ca te-ai indragostit de mine si niciodata nu mi-ai spus-o.Ne-am sarutat,ne-am imbratisat,dar acele cuvinte pe care le asteptam eu au intarziat sa apara.Mi-as dori sa ne vedem in fiecare zi.Sa mergem oriunde numai sa fim impreuna.Dupa imi revin la realitate.Asa cum s-a intamplat si ieri.M-ai strans in brate,m-ai sarutat,te-am privit indelung jucandu-ma cu parul tau,enervandu-te,apoi la plecare te-am privit zambind indepartandu-te.Si esti schimbat.Nu stiu daca acum ti-ai dat seama ca esti pe punctul de a ma pierde sau daca vrei sa imi fac iar sperante.Inafara de asta stiu ca ai problemele tale si rareori ai timp de mine.

   De ce dintr-o data iti doresti sa ne vedem din ce in ce mai des ? Ce sunt eu pentru tine? Pentru ca uneori ma intreb ce suntem noi.Mi-as dori sa-mi fi spus,sau cel putin eu sa incerc sa-ti spun.Ah!Si cateodata imi sta pe limba sa te intreb,dar tac.Tac pentru ca decat sa stric lucrurile ma multumesc cu ce am .Iar eu te am pe tine.Si sunt al naibii de geloasa pe toate prietenele tale..Ma multumesc sa sper ca poate la urmatoarea noastra “intalnire” vei face pe istericul intrebandu-ma de ce ies cu Y si cu X.Si da..nu sunt atat de obosita pe cat par si n-am o viata foarte palpitanta.Oricum,nu stiu cum a fost pentru tine ziua de ieri,dar eu m-am indragostit..dar de fiecare data m-am indragostit de tine.Cred ca a fost in momentul ala cand m-ai luat de mana si m-ai imbratisat atat de tare ca nu cumva sa fug.Cred ca atunci mi-ai inmuiat inima.E asa aiurea ,dar ai reusit sa-mi faci sa-mi bata inima mai tare..

   Inca n-ai disparut.Inca ma gandesc la ce mi-ai spus azi dimineata..daca vreau sa iesim diseara.Poate ca daca te-as refuza ,m-as simti vinovata..dar ,daca as accepta.este posibil ca apoi sa dispari iar.Nu este vorba ca nu-mi placi ,doar ca am avut prea multe asteptari de la tine si intr-un fel sau altul m-ai dezamagit.

   

  Cred ca este de ajuns pentru azi,desi mai am sa-ti spun multe.Deocamdata e destul.Ma simt mai bine acum,insa ce ma voi face diseara?

El vine.

-Si tu ce stii ?

-Il iubesc.

-Si toata ziua ce faci?


-Il astept.

-Si cand vine ?


-Ma odihnesc in bratele lui.

-Esti atat de obosita?


-Da,e chinuitor,istovitor sa astepti!

-Atunci,esti nefericita.


-Nu!Fiindca vine..

Uneori plang

Uneori plang pentru ca ma privesc in oglinda si ma amagesc.

Uneori plang pentru ca seara adorm gandindu-ma la tine.

Uneori plang pentru ca sunt o incapabila si o prostuta si nu pot.

Uneori plang pentru ca plang de plansul celor pe care ii iubesc.

Uneori plang pentru ca imi e frica si nu reusesc sa-mi fac ordine in minte.

Uneori plang pentru ca ma resemnez prea repede si renunt mult mult prea usor.

Uneori plang pentru ca este intuneric si ma simt singura.

Uneori plang pentru ca ajung acasa si imi dau seama ca cel caruia ii port un dor imens este departe.

Uneori plang pentru ca imi plang de mila si exagerez.

Uneori plang pentru ca..

Uneori plang pentru ca vreau sa te uit si imi dau seama ca atunci cand eu incerc sa ma indepartez tu te apropii mai tare.Si tot nu reusesc sa uit.

Si plang uneori pentru ca sunt slaba-si atunci plang si mai tare.

Uneori plang..si  uneori e azi si plang.

Pasiune de o vara !

   Niciodata nu voi uita vara asta. Cu bune si rele,dor de tine,seri pierdute asteptandu-te,dupa-amiezi petrecute tachinata,cu pasiunile de o vara care la unii o sa tina toata viata cu plimbari si vise ,cu iluzii si dezamagiri,tristete,fericire,dar mai ales cu tine.

Stii la ce ma gandeam in zilele cand nu ne vorbeam aproape deloc ?Nu,nu stii..De cele mai multe ori era de vina orgoliul si incapatanarea ..Nu am indraznit niciodata sa te caut daca vedeam ca tu nu o faci..Poate ca din vina mea s-au intamplat atatea.Dar,ce conteaza din moment ce de fiecare data incercai sa ma inlocuiesti prin prezenta alteia ?

  Iti mai aduci aminte ziua aia in care am mers in spatele acelui bloc de langa gardul ala ruginit de care te rezemai intotdeauna?Pentru un moment am fost speriata..am asteptat atatea zile apelul de la tine incat  ma obisnuisem cu ideea ca nu te voi mai vedea niciodata. Intr-un fel sau altul stiam ca te vei intoarce..mereu a fost asa !Dar,presupun ca asta nu se va intampla la nesfarsit.

   Cand sunt acasa ma gandesc la tine cel mai mult.Dar aici…aici e altfel.Nu stiu daca iti mai amintesti toate momentele noastre,dar eu nu le-am putut uita .Nu o sa te uit.Nu pot,nu vreau sa te uit.Am promis sa nu iti mai raspund la apeluri si la mesaje,esi astazi am facut-o.Am promis ca nu voi mai veni nicioadata alaturi de tine in acele locuri..pentru serile pierdute in care te stiam cu altcineva,pentru plimbarile cu A si B .Pentru zilele in care ne revedeam si incercai sa-mi readuci zambetul pe buze,pentru visul meu de ieri.Pentru ca inca vreau sa te sarut.Stii ce este cu adevarat greu ? Sa-mi tin promisiunile ,stiindu-te pe tine la orice pas.

   Am mai promis ca nu voi mai scrie despre tine,insa nu am reusit..Stiu ca nu vei reusi niciodata sa citesti asta.Poate ca nici nu-mi doresc,dar o parte din mine si-ar dori sa sti.Sunt multe intrebari care asteapta un raspuns..Dar,nesuferitule..ne vom revedea curand.Poate pana atunci o sa am curaj suficient  sa-ti spun TOTUL.Sau…si ce daca ?Probabil ma voi multumi stiind ca ma placi..si daca nu e asa…daca m-ai sarutat si ti-ai petrecut timpul cu mine doar pentru a avea cu cine sa-ti omori timpul…ma multumesc sa nu stiu..Stiu ca nu ti-am fost indiferenta.Stiu ca nu sunt.O vad in fiecare tachinare de a ta.Este de ajuns sa stiu ca de cele mai multe ori ai facut eforturi sa ma vezi chiar si pentru 5 minute..Deocamdata..Poate saptamana viitoare o sa am curajul sa te imbratisez fara ca tu sa faci primul pas,asa cum faci mereu !

Pana atunci…uita-ma pentru ca eu nu vreau sa te uit.

Confesiuni atemporale

   Nesuferitule,nici acum nu stiu daca te mai iubesc sau nu.Daca nu,nu stiu de ce ma tot impacatanez sa continui de fiecare data cu tine…nu stiu de ce inca ma mai gandesc la tine ,fie si in treacat,de ce sunt geloasa pe fiecare fata ce se apropie de tine.Cert este ca amintirea ta reuseste sa-mi provoace sentimente de vinovatie..Da,exact.Ma simt vinovata ca nu am facut eu primul pas. Ca intotdeauna m-am ferit sa-ti arat ce simt cu adevarat,ca mi-a fost teama ca tu la un moment dat ma vei lasa pentru alta mai buna.Ai tot dreptul sa ma consideri vinovata ca niciodata noi doi nu am fost impreuna,desi este gresit,noi doi ne comportam ca si cum am fi fost impreuna,doar ca ,cred ca aveai dreptate… este de ajuns sa stim doar noi ! Si stiu,mi-au spus multi ca de fapt as putea fi doar cineva cu care-ti petreci timpul..dar ce stiu ei ? 

  Imi amintesc ca pe vremea cand am inceput sa te privesc cu alti ochi eram inca doi copii.De fapt,eu te credeam un copil care habar nu are de iubire si chestii din astea. Ei bine,aparentele inseala.Si eu m-am inselat.De parca acum am fi mai mari..nu,blegule.Suntem aceiasi.Dar ,vezi tu,am crescut si ne-am dat seama cum stau lucrurile.Eu eram mai mare ca tine cu 3 ani,eram fata,care obisnuia sa viseze,partea naiva si gingasa,preocupata sa fie bine pentru amundoi.Numai eu aveam nevoie sa fiu o plangacioasa,sa spun ce simt,tu trebuia sa fi doar nepasator,desi nu erai deloc asa.

Si a mai trecut un timp..timp in care ne-am ranit reciproc.Timp in care amandoi ne faceam in ciuda ,tachinandu-ne si facandu-ne gelosi afisandu-ne cu diferite relatii.Timp in care am schimbat rolurile intre noi: eu aveam puterea de a decide,de a darama .Nu era vorba de faptul ca nu tineam la tine,ci doar totul tinea de faptul ca obosisem..Ar fi trebuit sa fiu cel putin mai matura decat tine ..

    In present nu suntem atat de departe pe cat credeam eu.M-am schimbat tare mult : dintr-o persoana calda si prietenoasa am devenit un ambalaj.Uneori,ma gandesc ca sunt asa din cauza ta.Dar,cred ca nu ar fi decat o alta scuza.Am incercat sa ne jucam cu dragostea si sa fugim la nesfarsit de un deznodamant,parca dorind sa prelungim agonia ce ne invaluise.Nu e vorba ca te vreau cu orice pret langa mine,insa as minti daca ti-as spune ca nu-mi lipsesti. 

Doar cu mine.

   La inceput ne bateam cu picaturile reci ale ploii de toamna.Ma trezeam in miezul noptii,stiind ca tu erai acolo si te gandeai la mine.Ma intrebam daca stai treaz toata noaptea sau daca dormi vreodata.Nu te-am intrebat niciodata ,desi de fiecare data cand ne revedeam aveai cearcane si pareai ca duci o lupta cu tine ca pleoapele tale sa ramana deschise.Eram doar niste straini.

   Apoi,am inceput sa ne luam paturi groase si sa ne urcam pe terasa blocului pe care locuiesti.Era pe la inceputul iernii si ma inghesuiam in tine ca sa ma aperi de frig.Oricat de visatoare as fi,niciodata nu mi-am imaginat ca tu vei ajunge sa-mi fi o "soba portabila."Fulgii de nea ce se asezau pe chipul tau se topeau in cateva secunde,insa buzele tale se invineteau usor,dar ramaneai nemiscat,rezemat de obrazul meu.Ma trezeam si te gaseam pe aceeasi alee in care amundoi ne tachinam in mijlocul ploii.Nu ti-ai lasat niciodata pielea firava sa fie atinsa de zapada-asa erai tu..Iti placea, de asemeenea.sa o lasi sa se topeasca pe genele tale lungi ,apoi zambeai.

   Primavara ne vedeam din ce in ce mai des.Iti placea sa iesim numai noaptea tarziu pentru ca asa ti se parea tie mai romantic..atunci cand straziile erau pusti si noi eram feriti de ochii curiosilor.Iti placea acest anotimp ,dar te intristai de cate ori vedeai ca eu il urasc. O vedeam in ochii tai,dar nu ma puteam stapani de bucuria pe care mi-o transmitea.O data,am fost atat de suparata de frustarile tale,incat am smuls cateva frunze dintr-o copac ,aruncand in tine.Ai izbucnit in ras si ai urat si mai tare anotimpul.

   Vara aceea mi-am sters-o din memorie.De fapt ,nici eu nu cred cand spun asta..Nu mai conteaza acum.Am fost singura de-a lungul ei.Atat de singura incat nu are importannta ca m-am luptat atat cu mine insami sa ma cred,incat probabil daca m-as chinui o zi intreaga sa-mi amintesc n-as reusi.Am uitat datile in care asteptat apelul tau.Am uitat tot.M-ai renascut in picaturiile reci si priviri aruncate pe furis.

Iar apoi..am ramas din nou doar cu mine .

Scrisoare

Draga tu,

     Stii ? Am observat ca toata lumea ma intreaba destul de mult de tine si ei cred ca  poate ma voi gandi mai bine in speranta ca ne vom impaca.Ei bine,ce stiu ei ? Ei niciodata nu au stiut nimic.De cand le pasa lor de relatia noastra ? De tine ? De mine ? De ceea ce a fost candva?

    De ce sunt o povara si atat ? De ce nu pot sa fac lucrurile bune ? De ce intotdeauna m-am lasat condusa ?Nici macar nu mai pot plange.Oricat m-as forta sa fac asta ,lacrimile mi se opresc in coltul ochiului nevrand sa se lase prelinse pe obrazul meu.De cand ne-am despartit nu mi-am pierdut noptiile gandindu-ma la tine ca in alte dati.Nici macar vocea ta nu ma mai face sa devin agitata..De ce te mai chinui cu mine dupa atatea ?

   Si asa dai dovada de mai multa bunatatea decat mine..Deci te rog,daca eu nu pot fi tare,fa-o tu in locul meu..pentru ca eu am luptat prea mult pentru noi singura,atunci cand trebuia ca tu sa-mi fi alaturi.Am purtat nenumarate lupte in speranta ca eforturile mele vor fi apreciate.Si inca imi pasa..cel putin cred.Mi-ar fi placut ca toate visele noastre sa se fi indeplinit.Mi-ar fi placut ca relatia noastra sa tina mai mult decat un an de zile..Stiu ca si eu la randul meu am gresit..Stiu ca e nesabuit sa iti cer asta dupa tot ,dar simt ca am nevoie.Nu renunta ,distrugandu-te pe tine doar pentru ca eu sunt confuza.Nu incerca sa iti distrugi viata inecandu-te in alcool din cauza absentei mele..Te rog,nu renunta.

   Sunt nerabdatoare sa imi gasesc locul.Inca il caut ce-i drept .Sincer,ai dreptate.Nu poti sa ma ajuti daca eu nu incerc.Voi incerca,insa singura.De fapt asa am fost intotdeauna: fara tine .Voi reusi.Adica noi.Tu vei trece peste despartirea noastra si eu...eu...nu stiu !

   Stii ce ma doare mai tare ? Ca ti-ai dat seama cat ma iubesti,abea atunci cand m-ai pierdut !

Cu drag,

Cea pe care ai iubit-o prea tarziu.

Prima incercare

  M-am lungit pe spate si am inceput sa ma gandesc la tine..La un moment dat am avut impresia ca dorm.Nu dormeam,insa tu dormeai.Am inceput sa-ti caut printre ganduri. Sa cotrobai prin toate sertarele tale cu suveniruri in speranta ca le voi gasi si pe cele de la mine langa celelalte.Ti-am mirosit toate amintirile ,una cate una,savurandu-le incet si imbratisandu-le .Ti-am citit toate jurnalele ,pagina cu pagina si la un moment dat am dat peste nenumarate insemnari..ele fiind tot ale mele.Niciodata nu am stiut ca le-ai pastrat.Am vizitat toate locurile tale preferate..Si dupa cateva momente in care mi-am lasat lacrimile libere m-am asezat jos ca sa fauresc un plan:sa iau ce mi-a fost de folos din aceasta minte si sa plec..

...

16 septembrie 2012

   Permite-mi sa plec,vroiam sa te anunt de mult timp ca ar fi momentul sa plec si sa ma retrag din viata ta cu speranta ca o voi face cu deminitate si cu zambetul pe buze,dar ei bine,nu a fost sa fie.De fiecare data mi-ai oprit cuvintele sarutandu-ma si de fiecare data cand te respingeam ma cuprindeai in bratele tale.Mi-am dat seama ca ai fost un bleg,insa cu ce ma ajuta pe mine toate astea ? De ce sa-ti mai dau o sansa cand ai avut si altele ,pe care le-ai risipit fara sa-ti pese.?Si imi pasa,inca imi pasa.Mi-a pasat in tot acest timp,dar au fost inselaciuni si minciuni,am mintit amundoi.Eu m-am mintit pe mine multa vreme.Au fost oameni pe care i-am mintit,dar am facut-o pentru noi. Dar,lasand toate astea la o parte daca voi ramane imi voi face rau singura sperand ca te voi avea din nou cum te-am avut la un moment dat.Si totusi ,mi-as dori sa pot da timpul inpoi si sa raman acolo,insa nu asa functioneaza lucrurile si nici macar scuzele tale nu ajuta. E ciudat ca inca mai tin minte toate promisiunile tale ..stii ? ma gandesc ca uneori imi spuneai toate alea ca sa scapi de gura mea..sau doar luai decizii cand erai fericit.Tin minte si fiecare fragment de cand ne-am cunoscut si sunt multe momente care imi aduc zambetul pe buze,dar imi amintesc si de atatea nopti in care lacrimile imi curgeau siroaie si nu ma puteam opri.Nu stiu daca este cea mai dreapta decizie aceasta,insa nu pot continua ceva in care mi-am pierdut siguranta,in care nu mai pot crede,in care nu ma regasesc..Imi pare rau de momente in care am dat cu piciorul persoanelor care mi-au deschis ochii si care mi-au promis ca voi fi bine.Am fost egosita.M-am gandit in primul rand la tine si apoi am luat decizia cea mai simpla : sa nu analizez asupra situatiei,sa fiu oarba si sa continui tot cu tine..de multe ori nici nu-i ascultam.Poate am cerut prea mult ..dar nu am cerut mai mult decat ofeream. Atunci cand iubesti nu trebuie sa astepti nimic in schimb.Nu am de gand sa postez intr-o victima...amundoi suntem de vina ,dar nu vreau sa retraiesc tot ce am experimentat si tot ce a durut sau m-a facut fericita .Asta nu inseamna ca ma voi preface ca si cum nu a existat.
   Inceteaza sa mai speri..Inceteaza sa mai iei decizii in locul meu.Nu conteaza numai ce iti doresti tu,este vorba si de mine.Si oricat de mult ai face presiuni ,nimic nu va mai fi ca inainte. Imi pare rau ca tocmai pe tine te voi dezamagi.Si imi pare rau ca de acum incolo s-au dus cu toate momentele noastre ,cu saruturile dragalase pe frunte,cu imbratisarile tale de urs si cu tot ce tine de mine.Insa,mi-ar fi placut ca tu sa-ti dai seama mai devreme ca intr-adevar contez.De ce nu mi-ai spus-o pana acum ? De ce in momentul cand ai constientizat ca m-ai aruncat in bratele altcuiva,te-ai hotarat sa faci asta ?Nu cred ca a fost vorba de incredere sau de teama. Nu ti-a fost niciodata teama sa ma lasi sa astept ca fraiera,asa-i ?Imi doresc cu adevarat sa fiu fericita,insa nu pot face asta atata timp cat tu nu ma intelegi..
  Te-am iubit ..atat de mult...si am asteptat ..dar doare..si eu..eu...am obosit !Asa ca am plecat.Daca ne mai intalnim vreodata in mainiera in care ne intalneam de obicei promit sa-ti ofer un zambet rece,dar daca vei sti sa te uiti in ochii mei s-ar putea sa vezi aceasi caldura ca la inceput.

Nimeni nu stie nimic

   Mi-am petrecut majoritatea noptiilor citind despre iubire,subliniind fragmente siropoase si indragind personaje din basme,am adormit mereu auzind melodii despre iubire nedezlipindu-ma nici macar o secunda ,am privit sute si mii de poze luandu-le in mana si intorcandu-le pe toate partile ,am stat inchisa in casa zile intregi uitandu-ma la filme despre iubire ,despre acel sentiment care iti ofera linistea sufletului ,care te face sa te simti implinit ,am scris minute in sir intr-un carnetel despre iubire,am asternut-o pe nenumarate randuri cu scrisul cate-un purice,mi-am petrecut dupa-amiezi la rand intreband fiecare persoana in parte ce este iubirea,insa de fiecare data cand spuneam ce am de spus acestia se fastaceau ,nimeni nedandu-mi un raspuns concret ,erau doar aberatii.Multora dintre ei le era teama..altii vorbeau ca si cum ar fi o parte din rai ,iar altii erau de parere ca pot trai si fara.Si efortul a fost in zadar .Degeaba am cautat,am intrebat si am pierdut nopti,tot nu am gasit raspunsul! Oare de aceea iubirea nu are antidot ?Pentru ca nu stim intr-adevar ce inseamna ?Pana la urma nu poti invata ceva despre care nimeni nu stie nimic..

"Ne vedem maine"

Tu : De ce te-ai intristat ?
Eu :Nu am nimic.Lasa-ma !

Din perspectiva lui..

   Vreau sa stii ca nu te cred.E aiurea ca desi ti-am demonstrat de atatea ori ca pot mai mult ,tu niciodata nu ai incetat din a ma privi ca pe un copil..si sunt ! Nu neg,insa cand vine vorba de tine oricat de neindemanatic as parea,si oricat de indragosit-fraier-capatanos-si-nesuferit sunt ,nu am incetat niciodata sa-mi aduc aminte de datile in care aripile tale fragile,indoite,erau obosite ..Nu trebuie sa te fortezi sa zambesti pentru nimeni,e in regula sa zambesti..pentru tine insuti.Si totusi , de fiecare data incerci sa pari cat mai calma,incerci sa-ti stapanesti impulsurile ,insa niciodata nu te gandesti la tine.De ce nu o faci ? De ce alegi sa-i pui pe ceilalti pe primul plan inaintea ta ? Nu spun ca este ceva gresit in a-ti pasa de ceilalti,dar asta nu inseamna ca tu te poti neglija pe tine.Intotdeauna ma intreb cat de mult poate durea totul blocandu-te inauntrul tau.
E ciudat cum uneori,noi oamenii ,nu apreciem niciodata la timp ceea ce se afla in fata privirii noastre,ca in cele din urma sa ne dam seama ca am fost niste prosti..Da..si eu sunt un prost ! Si tu esti o mica fraiera pentru ca mi-ai ascuns totul..Nu te invinovatesc.Niciodata nu am facut-o.Dar,uneori toate astea ma pun pe ganduri.Tu ma pui pe ganduri.Am fost prea orb ca sa pot vedea ca atunci cand nu-mi vorbesti,ochii tai vorbesc de la sine...Nu ! Ei nu pot ascunde ceea ce vrei sa spui.
   Vreau sa stii ca nu te-am inlocuit niciodata cu Ea sau cu Alta..Am avut momente in care mi-am dorit sa te fac geloasa,insa nu cred ca mi-a reusit cu adevarat.Imediat dupa ce vedeai ca ma afirm cu 'noua cucerire' taceai..te afundai in tacere.Aveai atatea sa-mi reprosezi ,dar nu ai indraznit . Probabil primele zile ti le-ai petrecut plangand si amintindu-ti de noi..apoi ai asteptat sa te sun si sa iti spun cat esti de nesuferita..dar,nu am facut-o...nici dupa toate astea nu mi-ai reprosat nimic..nu ai schitat nici cea mai mica urma de regret sau disperare.Presupun ca asta inseamna cu adevarat o persoana puternica,desi tu nu te consideri una.
   Chiar daca nu vrei sa-mi vorbesti despre ziua de ieri,inca voi fi acolo sa te intalnesc maine.

Draga blogule,

  Draga blogule,

Pe zi ce trece sunt tot mai confuza si speriata.Ar trebui sa ma ierti ca incep iar cu starile mele depresive.De fapt,sincera sa fiu,intotdeauna asa am fost.Intotdeauna randurile pe care le scriam erau din ce in ce mai triste.In mare parte este vorba de el..dupa cum stii deja. Pe de alta parte este vorba de mine .Stiu ca uneori sunt insuportabila si dau dovada de o incapatanare iesita din comun,dar nu am ce face.Am incercat sa caut raspunsuri,insa presupun ca intrebarile mele sunt prea complicate de cele mai multe ori ,si poate din cauza asta am asteptat in zadar.Sunteti singurii carora le pot spune toate astea.Da..voi ! Tu si nesuferita de Denii ..singura careia ii pot spune orice fara a ma judeca ..fara ca ea sa ma critice..Singurii care imi pastreaza majoritatea secretelor si toate gandurile mele intortocheate..

Acel el.Sa imi mai amintesc inca o data ? Nu as vrea nici macar sa-i pronut numele ..nu o fac din egoism sau din razbunare,doar ca ma chinuie..totul !Nici macar celalalt el nu ma poate ajuta in problema asta.Uneori tot ce trebuie sa fac este sa astept,insa si asta ma sperie..cu cat astept mai mult cu atat incepe sa nu-mi mai pese..Tot ce poate face el este sa-mi aminteasca ca la cei 17 ani ai mei inca scriu intr-un jurnal,eu mi-am pierdut increderea in oameni sa le spun tot ce am pe suflet..sau sa le spun despre TOT.Degeaba am prieteni,degeaba port mii de conversatii cu sute de persoane ,degeaba am o familie,impropriu spus pentru ca pentru mine familie inseamna doi parinti..nu unul singur..Ei nu ma cunosc cu adevarat si daca m-as exterioriza ,s-ar teme de mine ca intr-un final sa ma abandoneze.

Ah ! Iar am deviat de la subiect...Nu te enerva.Totul se leaga de lumea asta blestemata ,unde cutreier singura in cautarea mea ca o lupoaica infometata,insa ce rost are ?Nu are rost  sa iti povestesc inca o data o poveste pe care o stii deja.Ar fi o pierdere de vreme si ne-am enerva amundoi ,dragule..
Stiu,incetul cu incetul ma duc la fund ..La simpla adiere a vantului printre urechile mele simt ca incremenesc,la simplul zambet inocent aruncat de al lui simt ca totul se invarte in jurul meu si ca imi voi pierde mintile.Uneori este atat de indiferent..Cum am putut oare sa ma agat atat de mult de atentia lui ?De ce l-am lasat sa ma atinga ca apoi sa il simt peste tot ?De ce si el trebuie sa ma lase cuprinsa de teama ?Chiar si asa ..prezenta si atentia lui ma face uneori sa ma simt un nimeni...

Ai inteles ceva din tot ce ti-am spus ? Ca eu nu..am incercat..dar nu mai inteleg nimic..

Pss: Nu stiu ce m-as face fara tine nesuferita lumiii !

Doar imi amintesc..

   Mai tii minte acel copac inalt si batran ?Acolo ne ascundeam noi de razele jucause ale soarelui sau ne ascundeam de stropii reci ai ploii.Imi aduc aminte ca de fiecare data cand ne intalneam acolo alergam bucuroasa aruncandu-mi ghiozdanul langa trunchiul sau..

Iar acea groapa din asflat ,mi-a creat numai probleme.De fiecare data cand ma apropiam sa te strang in brate ma impiedicam..Stiu ca tu intotdeauna ma faceai neindemanatica,de fapt asta si eram : o indragostita neindemanatica.Eram ca un copil care face pentru prima oara primii pasi .Sau ,iti mai aduci aminte cand ma furisam noaptea si era aproape imposibil sa nu alunec cu piciorul in ea cand cu doar cateva ore inainte plouase..?

  Uite si banca pe care stateam si vorbeam ore in sir.Eram atat de fraiera. Intotdeauna ma asezam in fata ta si te priveam minute in sir,apoi faceam tot posibilul sa te necajesc ca tu sa te ridici si sa fugi dupa mine. Niciodata nu ma plictiseam sa fac asta..iar tu intotdeauna imi cadeai in capcana. Niciodata nu ma plictiseam sa ma asez cu capul pe pieptul tau si sa te las sa ma musti de ureche .Imi placea cand iti intindeai mana inaintea mea si ma trageai spre tine asezandu-ma deasupra ta..Tot de aici numaram stelele...iar eu mereu pierdeam sirul.Dar ce conta ? Mie imi placea sa privesc luna.

Iar aici ,eu am facut primul pas.M-am ridicat pe varfuri si te-am sarutat apoi am luat-o la fuga.Mi-a fost teama pentru un moment ,insa din departare ti-am vazut zambetul..apoi m-ai strigat spunandu-mi : "doar atat ?" .Mi-ar fi placut sa ma intorc sa te strang in brate ,insa m-am gandit ca s-au intamplat prea multe pentru o singura zi . Intr-un fel mi-a placut sa te fac sa astepti si mi-ar fi placut sa te sarut de mai devreme,desi mi-ai spus ca si tu vrei asta ,am amanat momentul.Ciudat este ca pana la urma eu te-am sarutat ..si apoi au urmat altele si altele..la fel de dulci ca primul.

?

Ce s-ar intampla,daca intr-o zi ,visele noastre nu o sa mai aiba nevoie de noi ?

ll .Nu te lasa convinsa de ceea ce vezi,ci de ceea ce simti..

   Draga Nesuferitule ,

27august

 In dimineata asta m-am trezit cautandu-mi cu disperare telefonul.Aveai copilarosul obicei de a ma suna in miezul noptii si sa-mi spui cat sunt de fraiera si nesuferita.Azi noapte am adormit mai devreme pentru ca asteptarea apelurilor tale ma faceau sa ma simt entuziasmata ..nu vroiam ca apoi sa constat ca apelurile tale au intarziat sa apara.Dar ,asa a fost .Nu m-ai sunat..Si este in regula.Inteleg daca ai fost ocupat sau daca acum exista o alta Ea mai importanta..Candva si eu am dat la o parte cateva persoane din viata ta .Dar,tu le-ai dat la o parte.Nu eu.Este a doua dimineata in care imi spun ca tu esti tot mai aproape de mine si ca in curand te vei intoarce.Am pastrat in telefon tot felul de replici pe care tu mi le spuneai.Acele replici carora astazi le duc dorul.Am lipit pe peretele de langa birou tot fel de biletele ,asa cum faceai tu..sunt scrise acolo expresii de ale tale,sau doar lucruri pe care sa nu le uit.Mai tii minte cand conversatiile noastre incepeau intotdeauna cu "esti praf baaa""fraiero""nesuferitule"?Imi e dor de ele.Imi este dor de prostutul care ma scotea din sarite si alaturi de care glumeam pana tarziu.De fapt,imi este dor de tine.Imi lipseste vocea ta imediat ce te trezeai dupa o noapte nedormita,imbratisarile tale,saruturile tale .Imi lipsesc si palmele tale pe care le primeam sau chiar si trasul de par..Imi lipsesti cu adevarat,M.!

  In afara faptului ca incerc sa ascund toate astea,totul este bine..Iti vine sa crezi ca astazi am gasit poza aia din care nu se intelgea absolut nimic ? In care tipai si te strambai pentru ca parul nu il aveai aranjat ? Ah,cat imi doream in clipele alea sa te strang in brate si sa-ti spun ca nu conteaza parul si nici cum esti imbracat..conta ca erai tu..Mi-am gasit bratara,cea identica cu a ta,apropo.Am privit-o ore in sir.Nu mi-am pus-o la mana.Am luat-o si am inchis-o cu cheita intr-o cutiuta de bijuterii.Te-am sunat din greseala (mai mult intentionat decat din greseala.)Stii,tu erai cel care intotdeauna imi spuneai sa ma duc la culcare.Noaptea trecuta nu am dormit. Intr-un fel am vrut sa iti fac in ciuda. Tu erai cel care erai rezistent si nu dormeai cu noptiile,chiar si asa inspre dimineata am adormit.
  Imi doresc cu disperare sa ploua..da,sa ploua cu stropi mari.,sa imi stearga rimelul si rujul de pe buze.Vreau sa alerg prin ploaie in speranta ca te voi prinde din urma si ca imi vei inapoia telefonul pe care il uitam intotdeauna ..de fapt ,tu uitai sa mi-l inapoiezi.Vezi,am reusit sa merg pe strada fara sa ma impiedic precum un copil care face pentru prima data primii pasi.Am pasit sigura pe mine si nu am alunecat. Nu sunt atat de neindemanatica precum spuneai tu.Oricum. Am gasit un mesaj vechi de la tine.Telefonul meu zacea sub pat sub un morman hartii.Aveam vreo 10 apeluri de la un numar necunoscut.Nu m-am obosit sa raspund,sigur cineva avea chef de glume pe seama mea ,iar eu..eu nu mai pot glumi in momentele astea..nu mai pot raspunde la glume.Revenind la mesaj : "uite cum face maaa ! nu m-am suparat.m-a deranjat ca a parut ca si cum nu ti-ar pasa..mie imi pasa sa stii..".Cat de aiurit si inocent pareai,nu crezi?

Pss:nu fi asa fraiera.Evident ca ne vedem.Chiar daca vei sta doar pret de cateva minute.Dar ,daca nu vrei nu vin :))))) :> Oricum voi veni.Fie ca vrei sa nu !"(mi-ai zis asta in ultima zi de scoala, ).

Not even a love story.

  Tu,stiu ca poate nici acum dupa atata timp si atatea incercari nu ai inteles niciodata de ce intotdeauna scrisorile mele iti sunt destinate tie.Stii tu,unele lucruri nu sunt menite sa fie explicate..si cred ca unul dintre aceste lucruri sunt eu.Nu te-ai saturat sa umblii in intunericul noptii in speranta ca vei da de mine ? Nu te-ai plictisit sa incerci ?

  Am pierdut multe lucruri in viata.Eu m-am pierdut pe mine .Cred ca asta a fost primul pas ca apoi sa urmeze si pierderea ta.E ciudat ca niciodata nu mi-ai vorbit despre lucrurile pe care tu ai fii vrut sa le pastrezi dar care ti s-au scurs printre degete. Nu te-am putut intreba nici macar de persoanele care te-au parasit . Tu ai fost parasit vreodata ?Ai fost parasit vreodata de oameni ?Ce au insemnat pentru tine plecariile lor ?Stii ? Eu imi amintesc..Nu stiu unde am ajuns dupa ce fiintele pe care le iubeam m-au parasit.Cu siguranta le-am dus dorul..in fiecare clipa.Nu stiu ce au simtit ei sau daca acum isi mai amintesc de mine.

  Nu am fost niciodata impreuna desi intotdeauna mi-ar fi placut sa urlu in gura mare ca tu esti al meu.Dar chiar si asa niciodata acest lucru nu ne-a tinut in loc.Niciodata nu ne-am certat pentru ca nu ne afisam in fata celorlati ca fiind impreuna. Cred ca aveai dreptate. Ar trebui sa incetez din a mai spune tuturor despre TOT.Ei oricum nu ar fii inteles. Asta mi-a placut intotdeauna la tine..ca stiai sa te faci apreciat si iubit indiferent de situatie..reuseai ca in sufletul persoanelor sa fii mereu prezent.Acum,dupa multe zile in care si cuvintele au disparut inca te simt.Vocea,miscariile si pasii..

Te-am privit de nenumarate ori ranindu-ma si nu am putut intelege de ce o faceai..Pareai un adolescent in cautarea sinelui,dar incep sa cred ca el nu mai exista aici.Cred ca erai bleg..Continuai sa pretinzi ca esti acelasi,zambind intotdeauna si glumind pe seama lucrurilor marunte.Zambeai de fiecare data cand trebuia sa o faci ,stiai sa te faci ascultat si stiai sa asculti.Nu,nu mai esti cine obisnuiai sa fii..Simt asta de fiecare data cand inima mea se aproprie tot mai mult de tine.

Acum,nu cred ca imi mai doresc sa te aud strigandu-mi numele sau vorbind despre mine.Facand toate astea,nu ai fii altceva decat un deschizator de drumuri intersectate si rani adanci.Nu stiu daca in prezent iti lipseste ceva sau daca pielea ta este purtatoarea unor rani eterne.Tot ce imi amintesc este ca mintea mea cauta sa-ti simta prezenta,insa nu reuseste decat sa incerce..

Nu te lasa convinsa de ceea ce vezi,ci de ceea ce simti..

   24 august.

  Draga Capatanosule ,e prima zi fara tine.

 E prima zi in care am realizat ca intotdeauna lucrurile pe care le credeam perfecte iau intorsaturi ciudate. Am obosit.Dar cine sunt eu sa spun asta ? Cine sunt eu sa cred ca tu ma poti astepta pe mine ore ,zile , saptamani intregi ? Cine sunt eu sa iti tai aripile ?Exact .Nu sunt in masura.. asa cum nici tu nu esti in masura sa ma ranesti ..asa cum nici tu nu ai voie sa imi dai vise si sperante.Totul este bine..cel putin momentan.De ce momentan ? Pentru ca ceva imi spune ca lucrurile nu se vor opri aici,ca ele vor continua ,ca se vor intensifica .Sunt in regula si chiar am reusit sa trec peste orgoliul tau ce inca ma seaca.Se pare ca toti cei din jurul meu au devenit instantaneu ingrijorati pentru mine.Mama m-a sunat astazi,sincera sa fiu nu am vrut sa vorbesc cu ea.Nu am vrut sa fiu si de data asta mintita. Doar stii ca nervii mei sunt la pamant.N-a fost singura care mi-a observat indispozitia.Au sunat mai multi..Ma intrebau ce tot am si de ce sunt seaca..apelurile lor au venit la pachet cu o multime de nervi si stres.De ce le pasa asa mult de mine ?Ce ce se tot intereseaza de mine ? Pe tot parcursul vacantei m-au uitat .Si nu este prima oara cand in vacanta asta cand simt ca totul se napuseste asupra mea cu o rapiditate iesita din comun.Toti imi spun ca le pare rau ..ca imi va trece mie. Oare ? De unde stiu ei ca imi va trece din moment ce nici macar nu stiu adevarata cauza ? Si nici nu cred ca le voi spune.Oricum nu ma vor intelege. Nu vor intelege pentru ca din moment ce ei sunt fericiti durerea mea nu va conta..Si eu,nu-i inteleg.Mi se pare asa o tampenie ca toti dau cu presupusul,tuturor le pasa,insa nimeni nu ma intreaba de tine..Ce daca acum cateva zile totul mergea bine ?
  Nu.Nimeni nu m-a intrebat ce faci..Nu am auzit "Mihai ce face? Este bine ? Sunteti bine ?".Chiar si tu faci lucruri prostesti.Dar de ce nimeni nu se gandeste ca si tu ai putea fii altfel decat esti ? De ce eu trebuie sa fiu cea care le face pe toate ?Lumea vorbeste doar despre mine..dar de ce ?Chiar si asa voi incerca sa le explic ca tu te vei intoarce si ca totul va fi ca pe timpul scolii..O sa vii inapoi curand si ai sa-ti ceri scuze.Dar,nu vreau scuze. Nu sunt atat de importante.Dar,se pare ca asa cum eu nu ii inteleg pe ceilalti,nici ei nu ma inteleg pe mine..nici macar pe jumatate.Nu vreau sa-mi spuna "Nu-ti face griji,va veni inapoi."..Doar pentru ca ei o spun nu inseamna ca asta se va si intampla.
 
 Imi lipsesti...Chiar daca nu au trecut cateva ore.Imi lipsesti tu..Mult de tot !!

Dimineti

   Sunt dimineti in care d`abia ma ridic din pat .Nu este vorba de plictiseala si lene ,este vorba de neputinta.Neputinta care imi inmoaie picioarele la fiecare incercare de a ma ridica de pe salteaua tare .Neputinta care imi opreste rasuflarea la fiecare atingere cu mana a pieptului meu rece.Imi lasa plamanii imbibati in sange ,lasandu-ma sa scuip cheaguri de durere si umilinta.Sunt dimineti in care ma trezesc cu teama ca as putea avea trasaturile fetei schimbate si un alt nume.Dimineti in care caldura razelor de soare oricat de puternice ar fi nu-mi pot incalzi lacrimile pietrificate ..Dimineti in care sorb dintr-o ceasca veche si sparta de cafea,a carui zat negru ma sufoca..in care imi aprind o tigara uitata pe noptiera..lasata acolo zile la rand.Stii senzatia aia cand numai o simpla dechidere a ochiilor iti incetineste sangele sa curga prin vene?Sau cand iti fumezi visele bucata cu bucata ?E asa ciudat cand stii ca este ultimul ,e la fel ca atunci cand traiesti o clipa si pentru care ai face orice pentru a o lungi de parca in urmatoarea secunda vei muri.Da,dragule.Intotdeauna simteam cum este ultima suflare pe care o sorb,ultima zi in care ma mai pot privi in oglinda aburita si ultima in care nu m-a interesat daca oamenii din jurul meu mi-au sters piesele ce lipsesc din puzzelul vietii sau daca erau bine pozitionate.
  Toti avem rani despre care poate nu am incercat niciodata sa vorbim..rani pe care le-am pansat de nenumarate ori in speranta ca se vor cicatriza si ne vor lasa sa mergem mai departe. Ne-am taiat inima intr-un adio sau ne-am zgariat plamanii in rasuflari straine. N-am fost noi cei care trebuiau sa stranga cu dintii de o relatie si nici cei care sa o salveze.Am fumat din iluzii ,incet,constienti ca era ultima,trageam cu teama ,savurand-o incet  si speram sa  ramana o amintire frumoasa dintr-o dimineata in care am sperat ca si iubirea noastra sa ramana o poveste.Dar,stii tu cate dimineti au fost in care am pasit in viata oamenilor pretinzand ca sunt persoana ce lor lipsea ? Sau de cate ori ramaneam fara tigari si cafea ,lasand vantul sa-mi suiere printre urechi ? Nu..nu stii..
  Dar ,nu am avut intotdeauna nevoie de ajutor pentru a-mi putea rezolva problemele,cateodata prin ajutorul primit am dat sens unei alte vieti ,alteia decat cea trecuta.

Perfect

    E sentimentul pe care l-am vanat atata timp cu disperare ,pe care as vrea sa il pot opri cumva in interiorul meu si sa nu-i dau drumul niciodata.Este siguranta pe care o gasesc intotdeauna in sufletul lui mic si pe care nu vreau sa o schimb niciodata ..pentru niciun Altul sau Altcineva.

Este el..

Singurul care ma face pe deplin fericita si alaturi de care imi placea sa imi petrec serile de dupa scoala.Cel pe care am impresia ca il cunosc de o viata intreaga si cu care am impartit gustul saruturilor in valtoarea ploii.Cel care ma rasfata in fiecare moment,gadilandu-ma si ciupindu-ma de burta ,cel care ma face nesuferita si capatanoasa .Cel care deseori vorbeste atat de repede incat nici nu poti parcurge toata informatia dupa care izbucneste in ras de unul singur.Alteori,imi vorbeste despre lucruri pe care nici macar nu le cunoaste,tocmai de aceea este bine sa le asculti o singura data ca apoi sa nu-ti aduci aminte de ele.
Este destul de orgolios pentru a recunoaste ca si el are temeri ,mult prea frica sa viseze la noi doi , desi poate a facut asta.Si eu am facut-o,insa imi este teama sa iti vorbesc despre toate astea.Imi este frica sa inchid ochii ca apoi totul sa se darame.Are puterea sa isi ascunda in strafundul unei cuti cu bomboane toate nemultumirile si problemele.Are raspunsuri la toate intrebarile mele .
Este cel care ma priveste cu ochii lui albastrii,care incearca sa ma imite ridicand din spranceana,apropiindu-se de nasul meu spunandu-mi sa tac ca apoi sa il sarut ore in sir.
Il iubesc exact asa cum este : nesuferit,incapatant,fraier,cap-mare,bleg si insensibil.
Ma iubeste tot mai mult cu fiecare zi ce trece.
Si o stiu.

Si sunt eu..
Eu,acea dimineata cu soare care incetul cu incetul incepe sa dispara ,trupul gol rezemat de un perete si copilul care are impresia ca timpul petrecut in prezenta lui trece mult prea rapid.

Devine nesemnificativa,ascultand aceeasi melodie de doua zile.Cea care isi doreste sa il poata privi in ochi si sa il stranga in brate.Cea care raspunde la telefon ,cautandu-l cu privirea ,iar el ..cel de la capatul firului amuzandu-se pe seama ei.
Cea care vrea sa traiasca in locul unde l-a cunoscut,savurand fiecare clipa ,fiecare izbanda ,fiecare palma jucausa si sa se bucure de fiecare situatie in parte.
Cea care de astazi se gandeste la "doi" .

Parte dintr-un nimic

punct.punct.punct.=sfarsit.
linie.linie.linie.linie(pe orizontala)=continuitate.
eu.eu.eu.eu=nimic
tu.tu.tu.tu=o parte dintr-un nimic

Si totusi,ce am pierdut ?

   Daca as fi fost altfel...

    Ce cuvinte ciudate si atat de usor de infipt intr-o inima ce are amprentele unor degete putrezite.Mi le-ai spus mereu dupa ceva ce sigur aveau sa lase urme adanci ,ori dupa ceva ce trecuse si chiar lasase.M-am consolat multa vreme cu ideea ca lucrurile ar fi stat altfel ,atat de multa vreme incat uitasem si pentru ce incepusem sa fac compromisuri.Le-ai spus atunci cand greselile fusesera facute,cand si ultima urma de indreptare s-a pierdut in infinitul instelat al unei noptii de vara.De ce sa fii altfel decat esti ?

Daca n-as fi facut asta...

Dar,ai facut-o.M-am lasat prada tie ,amaratelor si sinistrelor umbre ce impanzeau sentimentele noastre,facandu-ma sa-mi fie sila de propriul ego,incat mi-am parasit carcasa .Mi-ai lasat inima sa inghete la atingerea stropiilor reci,ca apoi sa-mi dai o palma cand toti ceilalti incercau sa-mi panseze ranile,ori impingandu-ma catre marginea prapastiei sau si de ce nu,catre sfarsitul unor dureri ingrozitoare.Da-tu,singurul care-mi spunea ca totul va fii bine .Singurul care tinea mortis sa ma minta si singurul care m-a lasat sa putrezesc intr-o totala tristete. De ce nu ai fi facut-o la urma urmei? ..

  Daca n-ai fi fost atat de naiva,astazi poate ochii mei i-ar fi putut privi pe ai tai...

Poate ,dar imi este greu sa stiu ca n-am sa-ti mai revad stralucirea ochiilor caprui decat in amintiri,ca nu te voi mai putea imbratisa decat in cosmaruri.Imi este greu sa rezist amintirilor ce inca ma seaca si care inca persista adancindu-mi tot mai tare ranile si facandu-mi buzele sa crape.Imi este greu sa-mi privesc o singura clipa din trecut si sa-mi dau seama ca am neglijat lucrurile cele mai importante..tu nu faceai parte din ele.Poate mi-am dat seama prea tarziu ca tu aveai rolul de oglinda ,iar pentru a te putea privi cu detasare e nevoie de mult curaj.

Si totusi, ce am pierdut?

Inceputurile

 

     Inceputurile sunt frumoase.Dureaza exact o fractiune de secunda,iar ce urmeaza dupa ele este o continuitate.O continuitate a tot ce lasam in spate,a acelui proces infernal de schimbare,a ceea ce ne sperie si ne pietrifica sufletele a mia oara pentru ca am suferit,pentru ca a fost greu si nu mai vrem sa trecem prin asta.As vrea sa-ti ofer un inceput frumos ,o fractiune de secunda care sa insemne pentru tine tot ce au insemnat ultimii mei ani din viata.Nu de mult timp,am lasat un suflet sa se transforme intr-un monstru,intr-o persoana care nu-si asuma nicio responsabilitate pentru propria viata.In mod ironic ,singuratatea pe care o simte el acum este aceeasi singuratate de care sufar si eu.Si e posibil sa fie doar vina mea,insa cel mai probabil voi plati pentru acest posibil pacat.
      Inceputurile de la zero pot fi umilitoare,suflete.Umilitoare deoarece trebuie sa admitem ca am facut anumite greseli pe care le-am fi putut evita.Umiliti,asa cum suntem ,alegem sa ne retragem barcile ,macar sa nu mai pierdem o batalie.De ce ? Pentru ca in lupta suntem mereu vulnerabili .
Tocmai de asta ,suflete,te rog sa fii invizibil .Ca greseliile si pacatele tale sa nu te gasesca si sa-ti impovareze viata.Sa te poti retrage din existenta lor si sa ramai indiferent la imprastierea lor in jurul tau.