Lost without you

   Am plans pentru tine.Am plans pentru naivitatea mea de odinioara si pentru neputinta mea care cu timpul mi-a zguduit ferestrele sufletului lasandu-l invalid.Am plans pentru fiecare durere provocata din neatentie.Am plans pentru mine si pentru aceasta lume,cu suferintele ei.Pentru ca te-am pierdut si totodata am pierdut si o buna parte din mine.Pentru ca mi-am desconsiderat greselile si lipsurile noastre .Amundoi am uitat ca un adevarat indragostit nu plange.El iubeste.Se simte cu adevarat bogat.Jumatate din nefericirea noastra a venit din sentimenul ca noi ar fi trebuit sa fim mai buni decat suntem in realitate.Am plans pentru ca numai sunt eu fara tine,pentru ca ochii noastri au incetat din a mai fi intoxicati de iubire,pentru ca imi este imposibil sa readuc caldura de alta data ,pentru ca vraja a fost indepartata si viata a devenit monotona si rutinata.Cum pot eu sa iert ?Cum pot sa te iert stiind ca uneori nelinistea din corp ma sufoca ?Cum ? Te invinovatesc ca nu ai luptat ca sa ramai aici ,cu mine.Ca nu m-ai iubit suficient de mult incat nu ai reusit sa te ridici de acolo si sa-ti pastrezi promisiunile.Ca ti-ai irosit timpul framantandu-te pentru probleme marunte .Chiar lucrurile ce atarna greu numai au puterea de a te tulbura sau de a te face sa-ti pierzi echilibrul.Indragostitul iubeste.El nu renunta la ceea ce iubeste.Si poate chiar ai dreptate.Suntem cei mai mizerabili oameni de pe pamant.Nu pot sa te iert si numai pot ierta.Sunt prinsa in mijlocul furtunii,fara tine si fara nimic de care m-as putea prinde.Ma lupt cu mine insami.Sunt azvarlita in mii de directii,rupta in sute de bucatele,aruncata in valurile inspumate ale marii,si totusi sunt aici.Nu astept reintoarcerea ta.Si nu uita niciodata ca ,indragostitii sunt cavaleri ai Luminii.Ei niciodata nu-si vor lasa sufletul pereche sa se afunde in singuratate si disperare.Ei il vor reconstrui.Il invata ca umilinta este necesara inainte ca iubirea sa se poata naste.Sunt inca aici,fara tine.

  Dragostea este o muzica a carei frumusete nu se pierde..

30.07.1995

    "Tata" poftim, este miezul inimii mele.Probabil te-am surprins spunandu-ti asta.Inca traiai cu impresia ca l-am pierdut si pe el ? Ei bine,doar si-a schimbat forma.Nimic nu este de regretat ,caci la un moment dat a fost cum ti-ai dorit tu.Iar totul,intregul,incetul cu incetul ,incepe sa se lege.Nu ai asistat la momentele dificile din viata mea,nu mi-ai oferit un umar de incredere,nu m-ai ajutat fizic si nici emotional.Ai disparut din drumul meu,chiar daca si tu aveai nevoie de mine..si eu..am fost prea mandra sa recunosc asta,probabil.Cateodata chiar si gandul ca undeva tu existi s-a indepartat ..prezenta ta ma facea sa ma simt inferioara.Ceea ce am realizat eu prea tarziu a fost ca nevoile persoanelor din viata mea  au fost satisfacute cu ajutorul meu,dorintele lor indeplinite si munca terminata.Nu m-au urat,nici nu au indraznit sa ma iubesca,nu s-au prapadit de ras la glumele mele ,nu mi-au adresat niciodata cuvinte de lauda. De fapt,nici nu aveam nevoie de ei. Eu aveam nevoie de un tata.Tot ei nu mi-au controlat niciodata viata,chiar daca uneori au avut intentia sa o faca ,insa cu toate astea..i-am iubit.Cativa dintre ei mi-au ramas alaturi,in spate.Au avut grija sa ma impinga pentru a ma vedea murind incetul cu incetul.Stii ce cred eu ? Ca persoane asemanatoare celor prezente in viata mea,te-au ajutat si pe tine sa decazi atat de mult incat ti-au dat suficienta "barbatie " sa ma parasesti.Unde sunt toti cei pentru care pe mine m-ai dat la o parte ?
  Nu iti pasa de mine,vezi ?Nu imi simti lipsa.Nici macar singuratatea nu te multumeste acum ca acei oameni demni de dispret au fugit din viata ta.La urma urmelor de ce ar fi ramas ?Au facut destule in ultimul timp.Nu stiu de ce strici totul incercand sa-ti construiesti amintirile pe copilaria mea pentru a avea o fundatie solida emotionala.Te urasc.Cum mai poti iubi niste persone ca ele si pe mine ma ignori?Cum mai poti pune in practica ce ai invatat de la ei in celelalte relatii si aspecte ale vietii?Si tu esti un monstru..un ne-om.Cu mine cum ramane ?Eu,cea care te-am iubit neconditionat atata vreme ?Si pe mine crezi ca ma poti calca in picioare,asa-i ?
  Nu-ti pasa nici catusi de putin.Nu incerc sa te judec,poate a fost mai bine ca ti-ai dat seama de toate astea.Dar nu avea pretentia ca eu sa te iert.De fapt,am sperat sa-ti dai seama singur,insa niciodata nu a fost asa.I-ai vazut,le-ai vazut rautatea,dar te-ai razbunat pe mine..pe copilaria mea.Nu eram eu de vina.Nu te astepta sa-mi schimb timbrul vocii,pentru ca tu,un monstru ,sa fii atent.Tu stii cel mai bine ce asteptari ai de la viata..Am considerat ca ar fii mai bine sa aflii toate astea de la mine.Sa nu te mint ,sa-ti spun adevarul pentru a nu-ti uita "fiica" niciodata.S-ar putea sa fi fost singura persoana sincera din viata ta de nimic.Multumesc pentru fiecare cadere ...m-a facut mult mai puternica.Si daca vrei sa stii , am ajuns in clasa a 11 a ...ma bucur ca am baiatul iubit langa mine.. Si anul trecut de ziua mea am scris tot despre tine..Fetita ta a crescut mare !




 Sii..poate a venit vremea sa pun si niste poze cu mine :)

 La multi ani mie !

Only when i'm lonely

  Cica petalele de flori nu cad pentru ca vor ,ci pentru ca asa trebuie .Asa ai facut si tu ,suflete?Ai cazut asemeni lor ,smuls de vantul nemilos de pe tulpini sau crengutele subtiri ale copacilor,si apoi ai cazut pe marginea unei stradute laturalnice,la pamant,sfarsind calcat de miile de pasi ale calatorilor ,sfartecat de gropi adanci si intunecate.Ah ! ..De-ai putea sa intelegi aceste lucruri,de-ar putea aerul rece sa-ti intre printre coaste ,si de-ar putea patrunde el inauntrul inimii tale,n-ai mai fi singur,putrezit deasupra acelor gunoaie care nu-ti permit sa iesi la suprafata.Cand alergai inocent prin fata mea ,zambind sincer,sau te plimbai printre copacii rapusi si ei de neputinta,incolacindu-ti bratele puternice in jurul taliei mele...si stii ? Nu mi-as fi imaginat niciodata ca vei alege drumul acela..Oare,nu ai fost atat de puternic pentru a fi rasplatit ?Oare nu te-ai ostenit prea mult pentru a nu fi intotdeauna plin de dureri ?..Nicicum..Pareai atat de fragil ,incat uneori imi era frica sa te ating..imi era frica sa nu te ating mai tare si sa te spargi in mii de bucatele.Daca te-as fi atins mai tare ,te-ai fi spart?!Ai mai fi cazut rapus iarasi ..Ai plecat,si odata cu tine ai luat tot farmecul de a mai putea alerga printre copacii a caror frunze ma inveleau in noptiile de iarna..ai luat si mirosul florilor pe care obisnuiam sa le miros in gradina..a ramas doar teama.Teama ca nu cumva in momentul in care in mainile mele va fi o floare,acesteia sa nu-i cada petalele.Nu-mi mai doresc acele zile,nu in viata asta..ci mai degraba m-as bucura sa sufar alaturi de tine si sa te privesc ca cel mai mare castig ,cand lumea nu m-ar baga in seama si m-as simti "buna la nimic".Ai luat parfumul ce imi rasfatau simturile de fiecare data cand ma imbratisai si eu imi afundam chipul in pieptul tau ,sau cand imi prelingeam degetele printre firele tale de par blonde.Plecarea ta m-a adus in bratele nebuniei,si orice as face pentru a te uita esueaza lamentabil,imi este imposibil sa te sterg din inima.Mai tii minte acei fluturasi pe care aveam impresia ca ii simteam in stomac ?Ei bine,cred ca ei nu veneau din stomac,ci din creier.Ei erau emotiile.Dar noi pe vremea aceea ne inselam amarnic..Adevaratii fluturasi sunt nebunia.Asa cred eu.Si daca nici eu nu am dreptate ,atunci cine ?!

Vid.

   Inchise ochii,rasufland incet.Nu plecase nicaieri,a fost aici dintotdeauna,insa doar amintirile au fost blocate,inchise-n el,neuitate.Plamanii ii erau parca blocati,simtea ca se sufoca .Intinse mana ce trecu printr-o farama dintr-o raza de soare ,ce se strecura timida printre perdele intunecate.Pielea usor bronzata se desprinse un pic dedesuptul unghilor ,capatand culoarea soarelui.
Se stramba ,apoi atinse corpul inert ce statea pe covorul negru,prafuit.Ii privi chipul ,congestionat de frica si cu un sentiment vag de ura intiparit in ochi.Incepu apoi sa rada,strigatele disperate ale propriului sau corp rasunandu-i in ureche.Isi dadu capul pe spate ,privind tavanul crapat.Ce simtise cand i-a luat viata acestei insecte nesimnificative ?Multumire.Mandrie.Rautate.Plictiseala.Amuzament.Nerabdare.Egoism.
Se ridica,apoi,indreptandu-se pe spate,mai arunca o ultima privire victimei sale.Ranji ,si se intoarse pe calcaie.Cu pasii apasati se intreapta spre usa metalica.Insa se opri in prag.Cerceta cu atentie fiecare coltisor,de la tavan pana in podea si de la un capat la altul.Ofta.
"Peretii au urechi."Isi spuse el in gand ,apoi parasi camera dezorientat.
Parea mai rece si mai sumbru.Nici farama de soare nu se mai vedea ,nici praful de pe covor nu se mai simtea ,nici chipul schimonosit al propriului sau trup nu se mai deslusa.O musca mahmura se ridica in cerc de pe cadavru,apoi ateriza pe bratul drept al acestuia.

Cry no more.

    Suflete,n-am mai plans de cand erai langa mine,dintr-o zi in care adormisem sarutandu-te si tinandu-te strans in brate,apoi visasem ca te pierdusem in pustiuri intunecate..Nu durerea a fost problema.Ea doar m-a facut sa sufar,dar nu m-a doborat nicio secunda.Problema a fost singuratatea pe care o aduce cu sine durerea si care e ceea ce te omoara fierbandu-te la foc mic ,te rupe de ceilalti si de lume,te rupe de tine insuti si scoate la lumina ce-i mai rau din tine.O parte din mine isi doreste sa nu te fi cunoscut niciodata,dar cealalta parte o contrazice intotdeauna.Cert este ca tu m-ai schimbat .Inca nu stiu daca in bine sau in rau,insa m-ai transformat intr-o egoista.Mi-am aruncat la cosul de gunoi toate dorintele .Nu stiu daca m-ai facut mai puternica sau daca m-ai facut mai slaba pe zi ce trece.Cateodata ,in singuratatea gandurilor mele ,imi dau dreptate.Imi spun ca a fost bine ce am facut,ca am plecat .Asta,cateodata.Alteori ,printre lacrimi si suspine ,ma cert pentru neputinta,pentru slabiciuni,pentru imaturitatea cu care am luat aceea decizie.Poate ca daca as fi ramas,acum nu as muri incetul cu incetul.

   Te-am lasat sa pleci ,nu m-am impotrivit nici macar 1 secunda ca tu sa ramai aici,pentru ca stiam tot ce simteai.Am facut prea putine pentru a lupta pentru noi,chiar si atunci cand speranta nu exista.Unele ore,trec pe nesimtite .Am incetat din a mai vorbi despre tine,despre nesiguranta mea,despre temerile mele ,despre tot ce am simtit si am trait.Stii ce doare ? Doare sa vad ca inca crezi ca putem fi prieteni dupa iubirea noastra.Asta chiar doare .M-ai ascultat fara sa-ti iei privirea de la fereastra ,fara sa ma intrerupi,fara sa faci nici cel mai mic gest.Dar toate astea nu recompenseaza cu nimic ranile din urma.Si tu ai renuntat la mine si la tot ce ti-ai dorit.Amundoi am facut-o.Poate ca problema a fost intotdeauna teama mea de singuratate .E mai greu.Totul.Pare ca cu cat incerc sa razbat ma afund si mai rau.Intunericul e tot mai dens.Ma simt coplesita.Si obosita.
   Mi-am dorit atatea lucruri..dar am facut prea putin pentru a le obtine.

You. (me.)

   Nu-mi aminteam clar punctul din care pornise toate nebunia asta.Nu-mi amimtesc motivul pentru care voiam incapatanata sa-l cunosc fata in fata,insa cu siguranta eram acolo de bunavoie.Imi mutam regulat privirea de la Mihai la trunchiurile copacilor din jur si inapoi,ametind la propriu la un moment dat si in plus ,incepeau sa ma doara picioarele de atat de mult stat in picioare.Pentru o clipa ,ma lasasem prada impulsului de a lua o binemeritata pauza,asezandu-ma pe gardul ruginit unde degetele sale se mai agatau lenese de barile de fier.Am facut un pas usor inainte ,insa m-am oprit.Mi-am intors privirea catre el privindu-l de sus in jos.Era intr-adevar frumos.Ochii lui albastrii ,intensi,s-au oglindit in ai mei astfel incat privirea lui aproape m-a inghetat.Parul lui blond si blugii lui obisnuiti ii scoteau in evidenta partea posterioara.Trupul inalt si nu foarte musculos ,aura de mister si o aroganta iesita din comun.Mi-am aruncat apoi privirea la intamplare la lacul din fata noastra pentru a-mi distrage atentia de la el,dar vointa mea interioara avea alte planuri,impingandu-ma irational mai aproape de acesta.Am inceput sa-mi musc buza de jos ,concentrata asupra barbiei lui puternice .De mult ma intrebasem ce fel de papusa incapatanata trage sforile in capul meu si de unde pornea nevoia de a observa la el totul si de a pune bine orice detaliu.

-E aproape opt,nesuferit`o,trebuie sa pleci ,altfel vei intarzia acasa.

Am tresarit scurt,parca coborand cu picioarele pe pamant.Cand am inceput sa realizez ca il doream intr-adevar.Timpul trecuse atat de repede incat in tot acest timp nu i-am putut spune mai nimic.L-am ascultat pe el. L-am ascultat facandu-mi complimente si intrebandu-ma de viata mea..Daca nu fusesem cinstita cu ceilalti in ultima vreme,trebuia sa fiu cu mine insami.Asa enervant cum era,il doream.Oricare ar fi fost vraja pe care o aruncase asupra mea ,nu voiam sa dispara..era pentru prima oara cand ma indragosteam la prima vedere.

-Stai..Imi doresc sa incerc ceva  !

L-am vazut oprindu-se aproape in acelasi moment in care mi-am deschis eu gura si ramasese acolo nemiscat cateva clipe bune cantarind probabil daca nu cumva greseste.Situatia ma tulbura..Se intoarse dintr-o data pe calcaie si ma privi ,incercand sa ma imite ,ridicand din spranceana.

-Si acum..ce ? L-am intrebat naiva ,inghitind in sec.

 Nu mi-a putut raspunde,singurul raspuns fiind un chicot scurt ,oarecum fortat.

-Ramai cinci minute,imi spune incercand sa-si ascunda entuzismul.

-Doar doua.I-am zambit cat de dulce ma tinea sufletul si m-am rezemat iarasi plina de mine,pe gard,alaturi de el.

 Intre timp el isi plimba degetele peste firele subtiri de par blond.Era tipul baiatului spontan si impertuos.Pe cand mie-mi iau ore sa ma decid.Uneori,privindu-l ,aveam impresia ca este ca un catelus care are chef de joaca,care are nevoie in permanenta de atentie si afectiune.Ma atinse pentru prima oara ,punandu-si mainile usor pe umerii mei,apoi aproape pe nesimtite, m-a luat de mana..Ah ! Parea putin ridicol,tinand cont ca mi-a cerut chiar si voie..Nu era senzatia socanta in fata unei revelatii de moment,ci mai degraba un gol imens ce imi incetosa exagerat orice reactie.Frica ?Da..cred ca asta era.

-Haideeee,bolborosind jalnica.Trebuie sa ajung acasa.Mi-a lipit degetele de obrajii lui ,am scarcit pe un ton ragusit dandu-mi la o parte tot parul din fata .El scutura din cap cu mai putina rabdare ,de parca ar avea de face cu un copil indaratnic.

-Suna-ma de indata ce ajungi acasa.Da ??

-Desigur.Mi-a lasat capul in jos aruncandu-i cu codata ochiului o privire timida.M-am ridicat usor pe varfuri incolacindu-mi mainile in jurul capului sau ,jucandu-ma cu cateva suvite de par blond ,sarutandu-l,apoi l-am imbratisat cat puteam eu de tare si am luat-o la fuga..Parea putin surprins de gestul meu.Putea sa jure ca nu s-ar fi gandit la asta.

-Doar atat ,nesuferit`o? Izbucnind intr-un ras care m-a cutremurat..Era rasul unui tip fericit si nici pe departe enervat de gestul meu..apoi s-a indepartat usor zambindu-mi larg..

Premiu & Leapsa

 Heii . Am primit premiul si leapsa de la £avi si de la Tavi ,carora le multumesc mult de tot.

Reguli :

1.Posteaza imaginea Liebster Blog Award.

2.Spune 11 lucruri despre tine.

-Sunt incapatanata :))...uneori mult prea mult.

-Sunt emotiva ..

-Majoritatea prietenilor mei sunt baieti ..Upss ! ;;) 

-Imi place sa fredonez versurile melodiilor pe care le ascult de n ori intr-o zi ,in mod repetat.

-Urasc persoanele care promit ceva si nu se tin de cuvant ..

-De cele mai multe ori prind incredere in oameni destul de repede..depinde de cum vorbesc sau de cum "imi intra pe sub piele " :)) 

-Imi place sa fiu pupata pe frunte =p~

-Niciodata nu sunt cu picioarele pe pamanat..cu greu cineva reuseste sa ma trezeasca la realitate..

-Ma enervez foarte repede..si imi pierd controlul la fel de repede :|
-Ma indragostesc de persoanele nepotrivite..

-Sunt orgolioasa.

3.Raspune de la intrebarile adresate de cel care te-a nominalizat si formuleaza un set nou de 11 intrebari pentru cei pe care ii nominalizezi.

Intrebarile adresate de £avi:

1.Cand ai ras ultima oara ?

Acum cateva ore .

2.Urmezi anumite principii in viata ?

Mda..Incerc pe cat posibil sa nu-mi irosesc timpul facand lucruri inutile sau acordand atentie persoanelor nepotrivite..In loc sa-mi plang de mila ,incerc pe cat posibil sa imi ocup timpul cu alte "activitati",sperand ca toate se vor rezolva la timpul potrivit.

3.Crezi ca dragostea schimba oamenii?

Da,cred ca da.

4.De ce ?

Oamenii se pot schimba,insa nu in esenta..ea ramane aceeasi.Chiar daca deseori nici ei nu isi dau seama de asta.. 

5.Porecla ta din copilarie.

Gumita :))))

6.Cele mai frumoase amintiri.

Cele mai frumoase amintiri le am acum in adolescenta..copilaria mea nu a fost una prea fericita si nici de laudat..si cred ca una dintre ele a fost cand m-am daruit persoanei iubite..

7.Ce crezi despre prietenii viruali?

Aparentele inseala si de cele mai multe ori ne bagam in niste chestii care ne pot face rau..Am intalnit destui prieteni virtuali cu care ,pe parcurs legaturile au ajuns sa fie mai stranse decat credeam..Ma consider norocoasa intr-un fel sau altul..cu majoritatea m-am vazut si fata-n fata si pot spune ca totul a fost bine..chiar si in prezent tinem legatura :)

8.Crezi in viata de dupa moarte ?

Sincera sa fiu nu stiu ce sa cred..

9.Cele mai mari calitati ale tale.

Sincera,ciudata,punctuala.

10.Desrie-te intr-un singur cuvant.

Sensibila.

11.Descrie persoana care ti-a dat leapsa intr-un cuvant.

Realista ;;).

Intrebari adresate de Tavi:

1.Cum iti petreci marea parte a timpului ?

Dormind toata ziua si seara afara :))2.Ce culoare au ochii tai ?

Caprui..

3.Ce fel de haine porti ?

In general blugi si tricouri..foarte rar sport.

4.Iti place sa faci poze ?

Daa daaa daaaaa !!!! :)))) :x Tot timpul.5.Ce fel de persoana esti ?

Incapatanata ,nesuferita si sensibila.

6.Ce tip de muzica asculti?
House si usoara.

7.Ai un personaj de film preferat ?
Ar trebui sa fac o lista lunga :)))

8.Ce intelegi prin cuvantul ,,iubire "?

O stare de euforie si implinire..cel mai puternic sentiment pe care il poate simti un om.

9.Care a fost ultimul gest frumos pe care l-ai facut pentru cineva ?
Hm..nu pot spune ca a fost chiar un gest frumos,pentru ca in calitate de prietena era de datoria mea sa fac asta : am purtat o conversatie cu o prietena care are niste probleme de familie..care avea de gand sa-si puna capat zilelor..i-am redat speranta si am ajutat-o sa inteleaga ca viata are si bune si rele si ca merita traita..prin oricate situatii dificile am trece.

10.Care e numarul tau norocos ? 

30 :d

11.Ce parere ai despre oamenii care iti spunt apropiati ?(familie,prieteni ,etc.)?

Sunt norocoasa ca sunt inconjurata de persoane ca ei..imi sunt mereu aproape..indiferent de probleme..oricand alaturi de mine.

Intrebarile puse de mine celor care vor prelua leapsa.

1.Care sunt cele mai mari vise ale tale ?

2.Cum arata fata/baiatul ideal pentru tine ?

3.Are rost sa lupti pentru ceva la care stii ca vei pierde ?
4.Ce parere ai despre persoanele care spun "te iubesc "intr-un timp foarte scurt ? Crezi in dragostea la prima vedere ?5.Daca ar fi sa-i multumesti cuiva pentru tot ce a facut pentru tine ,cine ar fi acea persoana ?6.Spune-mi cateva lucruri despre tine ?7.Iti plac zilele ploioase ?8.Te intelegi bine cu parintii tai ?9.Ce pasiuni ai ?

10.Esti o fire retrasa sau deschisa ?

11.Citatul preferat.

Leapsa o poate lua cine doreste >:d<

Two is better than one

 ,,Uneori apropierea ta ma lasa fara aer si pur si simplu inima mea refuza sa se miste ,imi pierd vocea si toate lucrurile pe care vreau sa le spun se impiedica ,rostogolindu-se una peste alta.Apoi,in tacere,pot doar sa sper ca ochii mei vor vorbii in locul inimii.In sfarsit am gasit partea pierduta din mine ."


  Ciudata mai este si viata,nu-i asa ? Chiar cand crezi ca ai inteles totul ,chiar cand in sfarsit incepi sa te impaci cu ideea ca trebuie sa mergi mai departe,cand incepi sa-ti faci planuri de viitor ,cand te bucuri ca simti ca stii in ce directie te indrepti,drumurile se incurca,vantul bate intr-o alta directie.E atat de usor sa te ratacesti ,sa-ti pierzi directia.E in regula.Ai dreptate.Nimeni nu a mai fost sincer cu mine de ceva vreme.Dar,atata timp cat durerea a ramas undeva in urma nu m-a interesat motivul relaxarii mele..pentru ca te am pe tine.Te iubesc.Si sufar din nou ,suflete.Sufar de o viata plina.Sufar fiindca sunt lacrimi de bucurie ,de fericire ,de iubire.Lunile astea au fost ireale.Ca un vis.Nu pot sa cred ca la inceput aveam retineri.Si nu pot sa cred ca inca suntem alaturi unul de altul in continuare,desi au trecut numai 8 luni..As putea striga cat m-ar tine plamanii cat de mult de iubesc.As putea face o multime de nebunii pentru tine.Oare in sfarsit am parte de ceva bun?Pentru ca sunt pentru prima oara sigura de tot ce se intampla in viata mea .Pentru prima oara simt ca am alaturi persoana potrivita.

   Simt o emotie teribila de fiecare data cand te vad.Nu ma intereseaza secundele,minutele,orele care trec pe nesimtite,ma intereseaza o viata intreaga.Ma interesezi tu..da ,tu persoana ta..tot ce tine de tine..de noi.Nu vreau sa ma multumesc cu framituri,fragmente,capitole.Vreau ca viata mea sa fie asemeni unei povesti cu printi si printese,cu iubire pana la adanci batraneti.Vreau sa fie un roman...vreau sa gust din toate povestile pe care nimeni nu mi le-a citit in copilarie .Le vreau pe toate pentru noi.Totul a parut mai greu pana acum ,atunci cand esti prizonierul propriilor tale lanturi.Cand nu ai pe nimeni.Cand spun asta nu ma refer la prieteni.Ci la cineva care sa ma cunoasca cu adevarat,sa ma poata prinde de mana cand sunt pe marginea prapastiei.Mi-a lipsit o persoana de genul acesta...tuturor ne-a lipsit uneori ce este drept.Toate au sens doar atunci cand esti completat de persoana potrivita.Din fericire,acum te am pe tine,suflete.
   Am toata fericirea care-mi trebuie ,exact langa mine.Nu-mi doresc altceva si vreau ca tu sa stii asta.Uneori imi doresc sa pot fi atat de optimista ca si tine.As vrea sa cred ca peste ani si ani ,noi vom fi tot impreuna,tot indragostiti.Dar,nu pot,iarta-ma.Traiesc cu o teama teribila.Teama de a nu te pierde.Nu pot si nu vreau sa te mint.Nu pot.Imi doresc ca viata mea sa fie plina de momente frumoase.Momente ca acestea.Clipe care sa tina o eternitate.

Dead .

   Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei,urmand in fiecare zi aceleasi drumuri,cine nu-si schimba existenta ,cine nu risca sa construiasca ceva nou,cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.


Moare cate putin cine evita pasiunea,cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii,acele emotii care invata ochii sa straluceasca,oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.


Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau,cine nu risca certul pentru a-si indeplini un vis,cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile ,,responsabile "


Moare cate putin cine nu experimenteaza necunoscutul ,cine nu citeste ,cine nu asculta muzica,cine nu  cauta inauntrul lui.Moare cate putin cine-si distruge dragostea ,cine nu se lasa ajutat.


Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.


Moare cate putin cine-si abandoneaza un proiect,inainte de a-l fi inceput,cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu rapsunde chiar daca cunoaste intrebarea.


Evitam moartea cate putin ,amintindu-ne intotdeauna ca ,,a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.


Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim fericirea..
Totul depinde de cum o traim..


Daca va fi sa pierzi,pierde-ti frica.
Dcaca va fi sa doresti sa fii fericit,doreste-ti in fiecare zi..


Si eu mor,suflete,putin cate putin..

Vara rece

   Ma ghemuiesc ca un copil..Vezi tu,exista un loc in mine unde focul mangaierilor tale inca mai arde ,gustul saruturilor tale inca persista si ecoul soaptelor tale inca mai vibreaza .Este locul in care o parte din tine va fi intotdeauna o parte din mine.Am incercat sa ajung la tine in fiecare noapte,doar pentru acele cateva secunde gandite .Am incercat sa numar fiecare zi de vara in care nu am avut ocazia sa-ti spun ca imi placea la nebunie cand imi luai chipul in mainile tale si colindai cu ochii tai albastrii caile privirilor mele.Ma simteam protejata in bratele tale ..Iti amintesti de toate jocurile pe care obisnuiam sa le jucam sau de toate serile pe care le petreceam ascultandu-te cum imi aminteai fiecare cuvant,silaba,fraza pe care le spuneam ? Iti amintesti cum imi inchideai gura ?Da,suflete..ma sarutai minute in sir pana cand ramaneam fara aer.Desigur ca iti aduci aminte ..Nu ai putea uita..nu ai avea cum.Stii ? Mereu am stiut ca te vei reintoarce la mine ,chiar daca am ramas in suflet cu sentimentul de neliniste si grija ca tu vei putea oricand sa pleci intr-o calatorie lunga si grea..

Vara asta e rece nu pentru ca ma simt mai singura ca niciodata,ci pentru ca stai aici..pentru ca nu am putut avea un raspuns pentru tot ce s-a intamplat.Tu sti cat de mult te iubesc eu ,asa-i?Este exact felul in care totul se duce la vale..M-a durut atat de mult la inceput toata singuratatea care m-a invaluit incetul cu incetul.M-a durut totul si nu am stiut cum sa vad dincolo de tine,nu am stiut niciodata daca nu am incercat.Si cu cat am incercat sa sterg gustul saruturilor tale cu atat durea mai tare ,desi citisem undeva ca timpul vindeca inimile sufletelor ranite si insangerate.Am asteptat sa treaca timpul,dar sunt lucruri pe care o fata nu le poate uita niciodata.Am pastrat toate fotografiile cu tine .Nu pentru a ma lauda,ci pentru a fi sigura ca pot avea posibilitatea de a-mi lasa lacrimile sa curga peste acestea.Erau singurul mod de a revedea chipul tipului nesuferit care ma linisteste de-a lungul zilelor melancolice..dar acum..acum cand credeam ca am lasat totul in urma mi-am dat seama ca va exista mereu ceva care sa-mi aminteasca.Ma doare la fel ca-n prima zi cand te-am cunoscut.Nu tu m-ai facut sa sufar..de fapt am fost eu.Ma doare sa stiu ca desi te iubesc te-am lasat sa pleci..si cred ca stii de fapt asta..
 
Vara asta e mai rece pentru ca eu nu sunt ca tine.Niciodata nu te-am auzit plangand .Nu sunt atat de sincera .Mi-a fost teama sa te sun dupa atata timp ,de fapt nu au fost decat cateva zile,imi era teama ca imi vei reprosa lipsa mea ,chiar daca am facut-o pentru tine..am luat decizia in locul tau,desi niciodata nu ai spus-o,imi era teama ca-mi vei aminti de acelasi lucruri pe care ti le aminteam si eu cu mult timp in urma.Mi-era teama de o noua intalnire si mi-era teama de cum voi reactiona.M-am bucurat enorm sa stiu ca nu esti suparat pe mine si m-am bucurat sa-ti aud vocea groasa..m-am bucurat enorm sa stiu ca inca parcurgi drumurile pe care le strabateai alaturi de mine..de ce faci asta ? De ce vrei sa ridici o copila dificila si incapatanata?
   
Vara asta e mai rece pentru ca unul dintre cele mai grele lucruri in viata este sa ai cuvinte in inima pe care nu le poti pronunta.

Aripi de hartie

A fost real?!
   Am nevoie de un semn,doar unul..Urlu inauntru fiintei mele .E un urlet neobosit,sfasietor,prelung.Striga de cateva zile dispret si frica,lasandu-mi corpul surd...prabusit pe marginea unei borduri de beton.E un urlet care-mi zgarie invelisul interior si trece dincolo de toate sentimentele si trairile mele..Nu ma lasa sa ma ridic ,nu mai poate,caci se izbeste de orgoliul tau de copil incapatanat.Sufletul imi este prea obosit si prea trist ca sa se mai agate de vreun colt de amintire,de vreo dorinta efemera.Ploapele abia-mi mai rezista unor imbratisari reci,in timp ce genele se risipesc una cate una.Stie ca totul a fost doar un vis.Da,totul.Am avut grija sa-ti narui eu toate visele...atunci cand in sfarsit le puteai crea.Chiar si asa niciodata nu te-ai oprit din visat.


  Te-ar ridicat si ai mers cu pas greoi..privirea dusa a caror lacrimi pe obraji nu le pasau deloc..Ai continuat sa speri in ciuda diminetilor triste si a noptiilor interminabile,in care te pierdeai de fiecare data.Incercai sa-ti smulgi camasa ,continuand sa-ti indesi pe gat amintiri ,pe care le-ai cautat disperat in buzunare,insa nu te-ai oprit din strigat..ai continaut sa strigi din rasputeri ,chiar daca nu auzeai decat ecoul dezamagitor al tacerii.Nu ai vrut sa atingi asfaltul.Nici chiar in ciuda furtunilor din larg,nici chiar in ciuda valurilor inspumate si a vanturilor puternice sau a vijeliilor.Nimic nu-ti putea taia aripile de hartie,nimic nu te putea abate din drum,nimic nu te putea dobora..


 Stii? Inca astept un semn..Inca astept ca amintirile tale sa-mi atinga obrazul,sa ma imbratiseze la randul lor si sa ma gadile.Le astept sa-mi stearga lacrimile pentru a nu da satisfactie altora sa guste din ele,ca niste strigoi insetati.Vreau ca ele sa ma ierte ..caci de fiecare data eu am fost cea care s-a naspustit asupra lor ,doborandu-le,obligandu-le sa sarute pamantul.Dar tu ? Esti capabil sa ma ierti?Sa  o ierti pe cea care care te-a impins sa-ti auzi strigatele in tacere ,calcandu-le in picioare ,punandu-te la pamant? Esti puternic ,dragule..niciodata nu am crezut asta..dar ,esti . Ai avut putere sa ma ierti ,stiind ca eu iubesc pe altul si ca tu..tu nu ai fost decat un prieten care la randul lui ma iubesti.Eu nu sunt puternica sa pot duce sentimentele pe umerii inimii.In zguduitul tau plans,m-am rupt in fasii scurte..Aproape m-am taiat in tine..


  Inca sper intr-un semn inexistent .Stiut numai de mine.Un semn care sa-mi transforme dorintele in realitate si visele in povesti cu final fericit.

Happy thoughts

   Chiar vrei sa stii prin ale cui sentimente ratacesc ?Chiar iti doresti asta?Ei bine,exista cineva..Probabil te gandesti ca este vorba despre tine,insa te inseli..nu esti nici pe departe tu acela..Cineva al carui suflet nu este gol si incarcat de egoism.. care mi-a patruns pur si simplu in suflet inca de la prima intalnire..
   Inalt ,brunet cu ochii caprui si mari,genele lungi,asemanator cu chipul unui copil care emana bucurie ..al carui chip il pot cuprinde in amundoua palmele doar pentru a-l saruta usor pe frunte.
Cum se numeste ? "Tot acelasi eu care eram la inceput".Il cunosti ? Nu cred..De fapt ,nici nu are importanta din moment ce inima imi bate din ce in ce mai tare..Ei bine,poate vei afla mai multe pe parcurs.
 Eu sunt o  fata..Doar una obisnuita..satena cu ochii mari si capul la fel de mare .

Te iubesc domnule "Tot acelasi eu care eram la inceput " (B.)

...but now,only dreams.

Draga `Căpăţânosule.`,

   Cred ca ai uitat vremurile petrecute impreuna cand ma jucam cu degetele in parul tau blond sau cand incercam sa-ti stric noul look,cand stateam minute intregi doar tinandu-te in brate ..Stiu ca,cel mai probabil,este prea tarziu.Asta o stiu.Sunt mai constienta de acest lucru decat de orice altceva,dar nu mi-am putut opri mainile din a scrie si mintea din a gandi aceste cuvinte.Imi pare rau daca te-am facut sa suferi.Imi pare rau ca la randul tau si tu te-ai indepartat de mine.Am nevoie de tine..si..imi lipsesti..chiar imi lipsesti. Mi-e dor de tine chiar daca nu au trecut decat doua saptamani de la ultima noastra intalnire .Nu ai habar cat duc dorul tau ,a comportamentului tau copilaresc ,pentru ca esti doar un copil in comparatie cu mine,a clipelor petrecute impreuna si a celor in care te asteptam nerabdatoare sa vi la intalnire.Mereu a fost asa..Intodeauna a fost o aventura fiecare minut petrecut in preajma ta.Uneori stau si-mi amintesc la acele seri in care ma asteptai sa ies de la scoala..sau ..iti amintesti cand am ajuns inaintea ta la intalnire si m-ai sunat si mi-ai spus ca nu vei mai veni,insa stateai ascuns privindu-ma ?Mi-e dor de toate astea si de mai multe,dar cumva ,toate astea nu au facut decat sa te indeparteze si eu te-am lasat.Te-am lasat sa-mi scapi printre degete ,crezand ca este doar o faza ,doar ceva ce va trece de la sine.M-am inselat.Nu am realizat acest lucru la timp.Este doar...nimic macar nu stiu.

  Stii,chiar sper sa vrei amintiri noi,noi experiente ,care sa nu te faca sa le uiti pe ale noastre ,sa nu ti se suprapuna cele noi peste cele cu mine.Ar fii trist sa ma uiti pentru totdeauna,tinand cont ca in sufletul meu esti inca viu.Stiu ca nu am spus cand am avut timp,dar te iubesc.Te iubesc la fel de mult ca in clipa in care si tu mi-ai marturisit acest lucru,insa ai vrut sa para doar o gluma temandu-te de raspunsul meu.Lucrurile serioase se spun in gluma.Nu astept nimic in schimb.Nu vreau ca tot ce ti-am scris sa te deprime sau sa crezi ca vreau ceva in schimb sau sa te simti prost.Nu astept nimic in schimb pentru ca nu ai sa-mi oferi nimic.Nu-mi pare rau ..Nu regret faptul ca acum sufar.Ai reusit sa ma faci de atatea ori sa zambesc incat am adunat pe parcursul timpului petrecut cu tine amintiri pretioase.Tot ce am scris aici a fost acea marturisire ce tu o asteptai si nu a venit la momentul potrivit.

Sper din suflet ca aceste randuri sa nu te afecteze prea mult pentru ca nu vreau sa-ti distrug fericirea.Sunt fericita daca si tu esti .

Din toata inima,o nesuferita asa cum tu obisnuiai sa ma alinti.

  

Tears still drip sore

   Am fost si eu acolo.In locul unde dupa atatia ani am invatat sa alung teama ,unde orice alegere imi parea gresita sau pur si simplu neacceptata de societate ,unde o luam de la capat,din nou !Apoi a aparut el.Am fost acolo sa vad prin ce a trecut.Si acum imi amintesc mirosul lui intepator.Il ascultam.Eram cea cu care incerca sa-si dea seama daca va mai exista cineva care l-ar putea cunoaste vreodata cu adevarat.Am fost prieteni pana cand am crescut,pana in momentul in care amundoi ne-am maturizat..sau cel putin asa credeam M-a luat apoi si m-a bagat intr-un sertar..Am incercat de nenumarate ori sa-i atrag atentia,sa-l fac sa ma vada ,sa incerc sa trec peste toate celelalte,sa ma i-a,sa ma stearga cu o carpa de praf si sa imi mai povesteasca despre ce a facut el intre timp.Nu l-au interesat dorintele mele,nici nu mi le-a ascultat pe toate.Era ca si cum in tot acest timp am fost blocata in viteza a doua,cand nu a fost ziua mea,saptamana mea,luna mea sau chiar anul meu.Mi-am dat seama ca pentru el ajunsesem o pierdere de timp.M-a luat de mana si m-a aruncat intr-un alt loc ,mai intunecat ,in spatele mai multor carti,un loc mai greu de gasit.Acolo am ramas.In dimineata aia puteam sa jur ca inca ii simteam mirosul parfumului sau peste tot,ca incearca sa dea de mine si sa afle ce fac.Si-a adus aminte unde m-a abandonat ,m-a pus pe birou,m-a rasfoit fila cu fila timp de cateva minute si am realizat ca era singura persoana care stia cum este sa fie ca mine..neajutorata.Auzeam ceasul din perete cum tipa la el si il certa moracanos spunandu-i ca nu mai este timp ,ca si-a pierdut sansa.I-a incetinit respiratia ,a pus mana pe un pix si a inceput sa-si scrie regretele,la inceput cu scrisul lui cat`un purice ,apoi a devenit din ce in ce mai mare si apasat.

 Mi-a ranit fiecare foaie ,indoinu-i colturile.Eram sigura ca intr-un final voi vedea dare de sange pe pagini.Dar,nu a fost deloc asa.A rezistat si mi-a dovedit cat de curajos e .Nu i-a ajuns.Nu era multumit de toate astea.Nu era suficient.A inceput sa-mi rupa paginile una cate una,sa-ma privesca cum tanjestc dupa liniste..sa-ma privesca cum ma chinuie.Sa-ma faca sa regret ca nu am darul vorbirii...Astepta un sunet .Orice scancet care sa-i spuna sa se opresca ,pentru ca-mi facea rau.Nu a auzit asa ca a continuat.
  Nu i-a luat mult.Erau cateva pagini pe care nu s-a putut abtine sa nu le sfasie.Furia insa nu disparuse.L-am privit cateva secunde si il usturau ochii si cum lacrimile incepeau sa-si faca loc.Lacrimi de furie.Un simplu jurnal ,un simplu morman de file poate fi mai controlat decat un om.Mi-a manzgalit ceva pe coperta si m-a aruncat in partea opusa a camerei.N-am avut nicio reactie.Ma asteptam la absolut orice din partea lui.Am asteptat jos,pe podeaua rece ,pana cand a venit la mine si m-a strans in brate.Il cunosteam atat de bine.De atunci parfumul foilor care-au mai ramas ,este din ce in ce mai dulce.
   

Idiot !.

   Idiotule ! Da,tu.Evident,esti chior si nu iti dai seama ca ma chinui din toate puterile mele sa iti atrag atentia intr-un fel sau altul.Chiar nu vezi cat de tare ma chinui ca toate astea sa functioneze ,sa te fac sa vezi ca exist si eu ?Cat de tare ar trebui sa tip ,sa semnalizez,sa-ti arunc sageti,sa ma poti vedea?Mult prea tare ,cred.


  Prietenii tai sunt niste nesimtiti pentru ca imi fura din timpul cuvenit mie.Si,poate sunt egoista,dar ei nu-ti spun nimic despre mine.Ii stiu pe toti ,de fapt.Si ei ma cunosc pe mine si cunosc foarte bine ce simt pentru tine.


  Aseara ,din greseala ,cred ca te-ai uitat la mine..m-ai zarit ,acolo,intr-un colt .Da,eu eram.Trebuie sa ma recunosti.Stateam cu castile in urechi si cu o suvita de par roscata lasata-n bataia ploii.Priveam in gol in directia ta.Daca iti aduci aminte inseamna ca tot ce am incercat sa-ti spun pana acum a meritat efortul.Nu m-am gandit ca-ti va face placere sa ma vezi deprimata,insa ai facut-o.
  
  Astept cu nerabdare sa treaca zilele astea si sa ne putem vedea pe strada ta,de fapt numai de asta vin pe acolo.Daca inca nu ti-ai dat seama cine sunt iti vei da seama la sfarsit.Nu-mi citi numele.Vei strica toata distractia.


  Este evident ca inca tanjesc dupa tine.Dar daca tu esti atat de chior incat sa nu-ti dai seama ,ma dezamagesti.Credeam ca tu esti tipul care le stie pe toate.Nu asa mi-ai spus?As vrea sa pot vorbi cu tine asa cum o fac toate colegele tale.(Nu invatam in acelasi loc,realistule).Dar nu am nici curaj si nici pe jumatate din tupeul lor.De fapt,cred ca am.Doar ca nu-l pot pune in practica cu tine.


Stii ceva ? Cred ca inca te iubesc.Dar cred ca te iubesc ca lumea ,nu cum te iubesc colegele tale hrve.


Toate cele necesare vietii,


Daniela.