Aripi de hartie

A fost real?!
   Am nevoie de un semn,doar unul..Urlu inauntru fiintei mele .E un urlet neobosit,sfasietor,prelung.Striga de cateva zile dispret si frica,lasandu-mi corpul surd...prabusit pe marginea unei borduri de beton.E un urlet care-mi zgarie invelisul interior si trece dincolo de toate sentimentele si trairile mele..Nu ma lasa sa ma ridic ,nu mai poate,caci se izbeste de orgoliul tau de copil incapatanat.Sufletul imi este prea obosit si prea trist ca sa se mai agate de vreun colt de amintire,de vreo dorinta efemera.Ploapele abia-mi mai rezista unor imbratisari reci,in timp ce genele se risipesc una cate una.Stie ca totul a fost doar un vis.Da,totul.Am avut grija sa-ti narui eu toate visele...atunci cand in sfarsit le puteai crea.Chiar si asa niciodata nu te-ai oprit din visat.


  Te-ar ridicat si ai mers cu pas greoi..privirea dusa a caror lacrimi pe obraji nu le pasau deloc..Ai continuat sa speri in ciuda diminetilor triste si a noptiilor interminabile,in care te pierdeai de fiecare data.Incercai sa-ti smulgi camasa ,continuand sa-ti indesi pe gat amintiri ,pe care le-ai cautat disperat in buzunare,insa nu te-ai oprit din strigat..ai continaut sa strigi din rasputeri ,chiar daca nu auzeai decat ecoul dezamagitor al tacerii.Nu ai vrut sa atingi asfaltul.Nici chiar in ciuda furtunilor din larg,nici chiar in ciuda valurilor inspumate si a vanturilor puternice sau a vijeliilor.Nimic nu-ti putea taia aripile de hartie,nimic nu te putea abate din drum,nimic nu te putea dobora..


 Stii? Inca astept un semn..Inca astept ca amintirile tale sa-mi atinga obrazul,sa ma imbratiseze la randul lor si sa ma gadile.Le astept sa-mi stearga lacrimile pentru a nu da satisfactie altora sa guste din ele,ca niste strigoi insetati.Vreau ca ele sa ma ierte ..caci de fiecare data eu am fost cea care s-a naspustit asupra lor ,doborandu-le,obligandu-le sa sarute pamantul.Dar tu ? Esti capabil sa ma ierti?Sa  o ierti pe cea care care te-a impins sa-ti auzi strigatele in tacere ,calcandu-le in picioare ,punandu-te la pamant? Esti puternic ,dragule..niciodata nu am crezut asta..dar ,esti . Ai avut putere sa ma ierti ,stiind ca eu iubesc pe altul si ca tu..tu nu ai fost decat un prieten care la randul lui ma iubesti.Eu nu sunt puternica sa pot duce sentimentele pe umerii inimii.In zguduitul tau plans,m-am rupt in fasii scurte..Aproape m-am taiat in tine..


  Inca sper intr-un semn inexistent .Stiut numai de mine.Un semn care sa-mi transforme dorintele in realitate si visele in povesti cu final fericit.