Only when i'm lonely

  Cica petalele de flori nu cad pentru ca vor ,ci pentru ca asa trebuie .Asa ai facut si tu ,suflete?Ai cazut asemeni lor ,smuls de vantul nemilos de pe tulpini sau crengutele subtiri ale copacilor,si apoi ai cazut pe marginea unei stradute laturalnice,la pamant,sfarsind calcat de miile de pasi ale calatorilor ,sfartecat de gropi adanci si intunecate.Ah ! ..De-ai putea sa intelegi aceste lucruri,de-ar putea aerul rece sa-ti intre printre coaste ,si de-ar putea patrunde el inauntrul inimii tale,n-ai mai fi singur,putrezit deasupra acelor gunoaie care nu-ti permit sa iesi la suprafata.Cand alergai inocent prin fata mea ,zambind sincer,sau te plimbai printre copacii rapusi si ei de neputinta,incolacindu-ti bratele puternice in jurul taliei mele...si stii ? Nu mi-as fi imaginat niciodata ca vei alege drumul acela..Oare,nu ai fost atat de puternic pentru a fi rasplatit ?Oare nu te-ai ostenit prea mult pentru a nu fi intotdeauna plin de dureri ?..Nicicum..Pareai atat de fragil ,incat uneori imi era frica sa te ating..imi era frica sa nu te ating mai tare si sa te spargi in mii de bucatele.Daca te-as fi atins mai tare ,te-ai fi spart?!Ai mai fi cazut rapus iarasi ..Ai plecat,si odata cu tine ai luat tot farmecul de a mai putea alerga printre copacii a caror frunze ma inveleau in noptiile de iarna..ai luat si mirosul florilor pe care obisnuiam sa le miros in gradina..a ramas doar teama.Teama ca nu cumva in momentul in care in mainile mele va fi o floare,acesteia sa nu-i cada petalele.Nu-mi mai doresc acele zile,nu in viata asta..ci mai degraba m-as bucura sa sufar alaturi de tine si sa te privesc ca cel mai mare castig ,cand lumea nu m-ar baga in seama si m-as simti "buna la nimic".Ai luat parfumul ce imi rasfatau simturile de fiecare data cand ma imbratisai si eu imi afundam chipul in pieptul tau ,sau cand imi prelingeam degetele printre firele tale de par blonde.Plecarea ta m-a adus in bratele nebuniei,si orice as face pentru a te uita esueaza lamentabil,imi este imposibil sa te sterg din inima.Mai tii minte acei fluturasi pe care aveam impresia ca ii simteam in stomac ?Ei bine,cred ca ei nu veneau din stomac,ci din creier.Ei erau emotiile.Dar noi pe vremea aceea ne inselam amarnic..Adevaratii fluturasi sunt nebunia.Asa cred eu.Si daca nici eu nu am dreptate ,atunci cine ?!