Two is better than one

 ,,Uneori apropierea ta ma lasa fara aer si pur si simplu inima mea refuza sa se miste ,imi pierd vocea si toate lucrurile pe care vreau sa le spun se impiedica ,rostogolindu-se una peste alta.Apoi,in tacere,pot doar sa sper ca ochii mei vor vorbii in locul inimii.In sfarsit am gasit partea pierduta din mine ."


  Ciudata mai este si viata,nu-i asa ? Chiar cand crezi ca ai inteles totul ,chiar cand in sfarsit incepi sa te impaci cu ideea ca trebuie sa mergi mai departe,cand incepi sa-ti faci planuri de viitor ,cand te bucuri ca simti ca stii in ce directie te indrepti,drumurile se incurca,vantul bate intr-o alta directie.E atat de usor sa te ratacesti ,sa-ti pierzi directia.E in regula.Ai dreptate.Nimeni nu a mai fost sincer cu mine de ceva vreme.Dar,atata timp cat durerea a ramas undeva in urma nu m-a interesat motivul relaxarii mele..pentru ca te am pe tine.Te iubesc.Si sufar din nou ,suflete.Sufar de o viata plina.Sufar fiindca sunt lacrimi de bucurie ,de fericire ,de iubire.Lunile astea au fost ireale.Ca un vis.Nu pot sa cred ca la inceput aveam retineri.Si nu pot sa cred ca inca suntem alaturi unul de altul in continuare,desi au trecut numai 8 luni..As putea striga cat m-ar tine plamanii cat de mult de iubesc.As putea face o multime de nebunii pentru tine.Oare in sfarsit am parte de ceva bun?Pentru ca sunt pentru prima oara sigura de tot ce se intampla in viata mea .Pentru prima oara simt ca am alaturi persoana potrivita.

   Simt o emotie teribila de fiecare data cand te vad.Nu ma intereseaza secundele,minutele,orele care trec pe nesimtite,ma intereseaza o viata intreaga.Ma interesezi tu..da ,tu persoana ta..tot ce tine de tine..de noi.Nu vreau sa ma multumesc cu framituri,fragmente,capitole.Vreau ca viata mea sa fie asemeni unei povesti cu printi si printese,cu iubire pana la adanci batraneti.Vreau sa fie un roman...vreau sa gust din toate povestile pe care nimeni nu mi le-a citit in copilarie .Le vreau pe toate pentru noi.Totul a parut mai greu pana acum ,atunci cand esti prizonierul propriilor tale lanturi.Cand nu ai pe nimeni.Cand spun asta nu ma refer la prieteni.Ci la cineva care sa ma cunoasca cu adevarat,sa ma poata prinde de mana cand sunt pe marginea prapastiei.Mi-a lipsit o persoana de genul acesta...tuturor ne-a lipsit uneori ce este drept.Toate au sens doar atunci cand esti completat de persoana potrivita.Din fericire,acum te am pe tine,suflete.
   Am toata fericirea care-mi trebuie ,exact langa mine.Nu-mi doresc altceva si vreau ca tu sa stii asta.Uneori imi doresc sa pot fi atat de optimista ca si tine.As vrea sa cred ca peste ani si ani ,noi vom fi tot impreuna,tot indragostiti.Dar,nu pot,iarta-ma.Traiesc cu o teama teribila.Teama de a nu te pierde.Nu pot si nu vreau sa te mint.Nu pot.Imi doresc ca viata mea sa fie plina de momente frumoase.Momente ca acestea.Clipe care sa tina o eternitate.