Tears still drip sore

   Am fost si eu acolo.In locul unde dupa atatia ani am invatat sa alung teama ,unde orice alegere imi parea gresita sau pur si simplu neacceptata de societate ,unde o luam de la capat,din nou !Apoi a aparut el.Am fost acolo sa vad prin ce a trecut.Si acum imi amintesc mirosul lui intepator.Il ascultam.Eram cea cu care incerca sa-si dea seama daca va mai exista cineva care l-ar putea cunoaste vreodata cu adevarat.Am fost prieteni pana cand am crescut,pana in momentul in care amundoi ne-am maturizat..sau cel putin asa credeam M-a luat apoi si m-a bagat intr-un sertar..Am incercat de nenumarate ori sa-i atrag atentia,sa-l fac sa ma vada ,sa incerc sa trec peste toate celelalte,sa ma i-a,sa ma stearga cu o carpa de praf si sa imi mai povesteasca despre ce a facut el intre timp.Nu l-au interesat dorintele mele,nici nu mi le-a ascultat pe toate.Era ca si cum in tot acest timp am fost blocata in viteza a doua,cand nu a fost ziua mea,saptamana mea,luna mea sau chiar anul meu.Mi-am dat seama ca pentru el ajunsesem o pierdere de timp.M-a luat de mana si m-a aruncat intr-un alt loc ,mai intunecat ,in spatele mai multor carti,un loc mai greu de gasit.Acolo am ramas.In dimineata aia puteam sa jur ca inca ii simteam mirosul parfumului sau peste tot,ca incearca sa dea de mine si sa afle ce fac.Si-a adus aminte unde m-a abandonat ,m-a pus pe birou,m-a rasfoit fila cu fila timp de cateva minute si am realizat ca era singura persoana care stia cum este sa fie ca mine..neajutorata.Auzeam ceasul din perete cum tipa la el si il certa moracanos spunandu-i ca nu mai este timp ,ca si-a pierdut sansa.I-a incetinit respiratia ,a pus mana pe un pix si a inceput sa-si scrie regretele,la inceput cu scrisul lui cat`un purice ,apoi a devenit din ce in ce mai mare si apasat.

 Mi-a ranit fiecare foaie ,indoinu-i colturile.Eram sigura ca intr-un final voi vedea dare de sange pe pagini.Dar,nu a fost deloc asa.A rezistat si mi-a dovedit cat de curajos e .Nu i-a ajuns.Nu era multumit de toate astea.Nu era suficient.A inceput sa-mi rupa paginile una cate una,sa-ma privesca cum tanjestc dupa liniste..sa-ma privesca cum ma chinuie.Sa-ma faca sa regret ca nu am darul vorbirii...Astepta un sunet .Orice scancet care sa-i spuna sa se opresca ,pentru ca-mi facea rau.Nu a auzit asa ca a continuat.
  Nu i-a luat mult.Erau cateva pagini pe care nu s-a putut abtine sa nu le sfasie.Furia insa nu disparuse.L-am privit cateva secunde si il usturau ochii si cum lacrimile incepeau sa-si faca loc.Lacrimi de furie.Un simplu jurnal ,un simplu morman de file poate fi mai controlat decat un om.Mi-a manzgalit ceva pe coperta si m-a aruncat in partea opusa a camerei.N-am avut nicio reactie.Ma asteptam la absolut orice din partea lui.Am asteptat jos,pe podeaua rece ,pana cand a venit la mine si m-a strans in brate.Il cunosteam atat de bine.De atunci parfumul foilor care-au mai ramas ,este din ce in ce mai dulce.