Unele amintiri si sentimente chiar nu pot fi sterse ...pentru ca nu vreau.A ierta inseamna cu adevarat sa imi amintesc ca eu nu sunt razbunatoare.Nu, eu nu sunt asa!Inca exista acele clipe dupa care eu sufar si inghit in sec.Probabil nu vor fi singurele...alte personaje ,alt decor...sti doar...finalul nu este asta!
Prezentul meu este gol,injur si ma las prada sentimentelor .
Revin in trecut si ma las purtata de saruturile daruite de tine,de tot ce am pierdut si inca iubesc!
Nu stiu daca lacrimile acum isi mai au rostul...sincera sa fiu nu stiu daca ele mai exista.Inchid ochii si revad
acei copii ce pierdeau notiunea timpului imbratisati
,priviriile intense ,problemele pe care reuseai sa mi le alungi,noptiile in care adormeam cu capul pe tine iar in zori te faceai nevazut,insa erai acolo langa mine cand aveam mai mare nevoie de tine!Ai plecat,te-am iertat pentru ca inca imi este dor de fata copilului inofensiv care ma iubea...si poate inca o mai face.Insa nu,nu voi incerca sa aflu daca locul meu este inca acolo...ar fi prea mult pentru mine.Imi pare rau ca am vrut sa arunc chiar totul la gunoi...am mintit cand am spus ca pozele cu noi le-am ars...sunt singurele care intr-un fel anume ma fac sa cred ca in toate astea au fost si momente pe care le-am savurat din plin....Acele poze in care radeam cu gura pana la urechi ...imi este dor.Si intr-un final am ajuns sa ma schimb pe mine...aveam vise,iluzii si sperante.Ma uit in ochii nostrii in poze si intorc privirea stiind ca si eu la randul meu te-am ranit.Ti-am promis multe si te-am dezamagit...Cu toate astea tu ai avut puterea de a ma lasa in urma ca pe o amintire care a meritat pastrata.Eu cu ce m-am ales?!Cu o inima goala nu?!Mi-am dat seama ce am pierdut atunci cand am pus punct si crede-ma ca a fost mai bine.Am invatat multe din toate astea,de fapt tu mai invatat multe...a meritat tot efortul...Poate am realizat tarziu.Continui sa alerg asa cum am facut mereu:visatoare legandu-ma de doi copii increzatori care candva reuseau sa invinga tot .
Nu vom uita niciodata persoanele pe care le-am iubit atat de mult...ne vom aminti mereu de clipele placute petrecute cu ele si vom tanji cu acele momente din nou,pentru ca uneori vrem sa ne intoarcem in trecut sa le retraim
RăspundețiȘtergereVăd că ai făcut niște schimbări pe aici, schimbări chiar plăcute aș putea spune. Revenind la post, amintirile sunt cele care ne fac viața mai frumoasă sau mai puțin plăcută. Dar cu ele ne hrănim, din ele răsar speranțe și asta ne ajută să trecem mai departe. Ne vom aminti întotdeauna de ele, dar încearcă să nu te mai gândești la ele cu regret. Gândește-te că, cândva, tu și el ați format un cuplu care se iubeau. Amintește-ți de el așa cum era atunci când erați împreună, veseli. Ignoră părțile rele. Îți urez succes, te îmbrățișez!
RăspundețiȘtergereSperanta moare ultima. trecut este trecut viitoru este viitoru dar nu uita de cei care te iubesc si care ai avut un trecut comun.
RăspundețiȘtergereVa multumesc mult de tot pentru sprijin:*
RăspundețiȘtergereFoarte frumos
RăspundețiȘtergereAtat de fragil si pur incat imi dau lacrimile. Un lucru e clar, sti sa te joci cu cuvintele. :*
RăspundețiȘtergere@Gabriela:Multumesc:)
RăspundețiȘtergere@Lilu:...ma bucur ca iti place;;)