luni, 23 iulie 2012

Cry no more.

    Suflete,n-am mai plans de cand erai langa mine,dintr-o zi in care adormisem sarutandu-te si tinandu-te strans in brate,apoi visasem ca te pierdusem in pustiuri intunecate..Nu durerea a fost problema.Ea doar m-a facut sa sufar,dar nu m-a doborat nicio secunda.Problema a fost singuratatea pe care o aduce cu sine durerea si care e ceea ce te omoara fierbandu-te la foc mic ,te rupe de ceilalti si de lume,te rupe de tine insuti si scoate la lumina ce-i mai rau din tine.O parte din mine isi doreste sa nu te fi cunoscut niciodata,dar cealalta parte o contrazice intotdeauna.Cert este ca tu m-ai schimbat .Inca nu stiu daca in bine sau in rau,insa m-ai transformat intr-o egoista.Mi-am aruncat la cosul de gunoi toate dorintele .Nu stiu daca m-ai facut mai puternica sau daca m-ai facut mai slaba pe zi ce trece.Cateodata ,in singuratatea gandurilor mele ,imi dau dreptate.Imi spun ca a fost bine ce am facut,ca am plecat .Asta,cateodata.Alteori ,printre lacrimi si suspine ,ma cert pentru neputinta,pentru slabiciuni,pentru imaturitatea cu care am luat aceea decizie.Poate ca daca as fi ramas,acum nu as muri incetul cu incetul.

   Te-am lasat sa pleci ,nu m-am impotrivit nici macar 1 secunda ca tu sa ramai aici,pentru ca stiam tot ce simteai.Am facut prea putine pentru a lupta pentru noi,chiar si atunci cand speranta nu exista.Unele ore,trec pe nesimtite .Am incetat din a mai vorbi despre tine,despre nesiguranta mea,despre temerile mele ,despre tot ce am simtit si am trait.Stii ce doare ? Doare sa vad ca inca crezi ca putem fi prieteni dupa iubirea noastra.Asta chiar doare .M-ai ascultat fara sa-ti iei privirea de la fereastra ,fara sa ma intrerupi,fara sa faci nici cel mai mic gest.Dar toate astea nu recompenseaza cu nimic ranile din urma.Si tu ai renuntat la mine si la tot ce ti-ai dorit.Amundoi am facut-o.Poate ca problema a fost intotdeauna teama mea de singuratate .E mai greu.Totul.Pare ca cu cat incerc sa razbat ma afund si mai rau.Intunericul e tot mai dens.Ma simt coplesita.Si obosita.
   Mi-am dorit atatea lucruri..dar am facut prea putin pentru a le obtine.

18 comentarii:

  1. Salut!O surpriză te aşteaptă în cutiuţă!Vrei să vezi şi tu?

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu sunt de parere ca daca iti doresti ceva din tot sufletul lupti pentru acel lucru.Dar ce se intampla cand iti dai seama ca vei lupta degeaba..?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma confrunt cu intrebarea asta de ceva timp..si aceeasi intrebare mi-a pus-o un prieten..poate ca uneori trebuie sa ne rezumam si la ceea ce ne dam noi seama..

      Ștergere
  3. Si eu imi doresc mult prea multe si nu fac destule eforturi pentru a obtine ceea ce-mi doresc. Si asta ma sperie uneori...

    RăspundețiȘtergere
  4. Cu dorinta poti cuceri si cei mai inalti munti.Doar cu dorinta si mult putere sufleteasca.Te astept la mine.Sa intelegi ca trebuie sa lupti pentru a invinge.

    RăspundețiȘtergere
  5. Hmmm si mie mi-e foarte teama de singuratate adesea m-am gandit ca sunt dependenta de oameni, eu care ziceam ca nu am nicio dependenta! Trebuie sa luptam mult si in final o sa ne implinim tot ceea ce ne-am dorit insa lupta este efectul cel mai frumos pe care il are viata!

    RăspundețiȘtergere
  6. Sunt sigura ca ai facut destule si ca au fost apreciate ca atare sunt sigura ca doare dar poate va realiza si el asta...insa tu trebuie sa treci peste chiar daca e usor de spus in cuvinte sufletului nu ii e la fel si nu are cum sa stearga toate acele momente.Ai scris atat de frumos. <3

    RăspundețiȘtergere
  7. Tristă postarea, uneori teama e cea mai mare suferinţă, dar nu uita că nu eşti doar tu cea care trebuia sa faca ceva. Capul sus!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mda,dar uneori astepti,astepti,astepti pana ajunge sa nu-ti mai pese..( inca astept,si inca-mi pasa )

      Ștergere
  8. ai facut destule sa stii..dragostea nu inseamna nici prea devreme , nici prea tarziu .

    RăspundețiȘtergere

How do you run away from the things that are in your head?

Persoane interesate