O zi fara nimic special

   M-am saturat pana peste cap de vremea asta mohorata...imi da tot felul de stari melancolice ...ma indispune...as vrea sa le pot evita...
  Fiecare zi mi se pare o incercare,un obstacol peste care trebuie sa trec ...Am destule motive sa profit la maximum fiecare clipa.

  As vrea o vacanta pentru a ma putea desprinde de tot...sau poate doar o calatorie in care sa nu tin cont de destinatie.Tot ce ma inconjoara sunt doar niste lucruri ...inutile...da...inutile,fara de care cred ca as putea trai mai bine...
  Ma afund din ce in ce mai adanc in lumea virtuala...raman ,,amortita'' in fata televizorului sau a calculatorului ore in sir...astfel ma indepartez de lucrurile simple ,placute si banale:intalnirile cu prieteni,plimbarile...Parca astept cu atata emotile sa se intample toate astea.
  Sunt complet cu capu-n nori...incerc sa fiu cat mai atenta cu ce se intampla in viata mea si aleg...simplitatea...sa rad mai des,sa iubesc mai mult,sa iubesc lucrurile ce le am asa cum sunt ele... 

Leapsa

Multumesc mult de tot ,,Andreea'' pentru leapsa:)

1.Daca ai fii o fantoma,ce ai face prima data?

 Cred ca as incerca sa zbor printre nori.


2.Ce creatura mitologica ti-ai fi dorit sa fii?


Un vampir :))


3.Daca maine ai stii ca vei murii ce ai face?

  Pai in primul rand m-as bucura de o zi alaturi de persoanele la care tin si in rest nimic:))M-as comporta ca pana acum 

4.Daca cineva foarte drag tie moare si tu ai putea sa-i dai viata ta stiind ca vei muri in locul lui,ai face acest pas?

Cu siguranta ca as face acest pas...Dar inainte m-as gandi la un singur lucru:daca chiar acea persoana merita acest sacrificiu... 

5.Pareri despre leapsa


Mi se pare destul de interesant:) 

Prima leapsa:X

   Multumesc ,,piticutza '' pentru leapsa:X

1.)Ce te`a determinat sa iti faci blogul?
 
  Pai in primul rand imi doream de mult sa am si eu unul.Am vizitat multe bloguri si mi s-au parut interesante. In al doilea rand m-au determinat starile prin care am trecut in ultima perioada si am sperat ca avand un blog intr-un fel anume ma descarc ...

2)Scrie  3 lucruri care iti plac

Pai...amintirile frumoase,discutiile cu prietenele si umorul:X 

3)Ce iti plake sa postezi pe blog?

Pai depinde cat de bine dispusa sunt in ziua respectiva

4) Caracterizeazate in 2 randuri

Pai sunt o fire sensibil,prietenoasa si foarte foarte timida... sunt destul de comunicativa...suparacioasa insa imi trece repede:)),norocoasa  si putin ciudata:)


5)Ce ai vrea sa schimbi la blogul tau?

Cred ca ar trebui sa scriu si postari mai vesele ...



Multumesc>:D<

Simplu gand

   Acum cateva zile cineva mi-a spus ca singura persoana importanta din viata mea sunt chiar eu.Am realizat ca avea foarte mare dreptate.
  Am uitat sa imi amintesc de acele lucruri care ma fac sa vibrez ,care imi dau puterea de a merge mai departe.Nu vreau sa fiu doar o marioneta controlata de cei din jurul meu...o marioneta care sa isi duca existenta cat mai politicos cu putinta. 
  Nu m-am apreciat corect pe mine insumi.Nu am avut grija de mine,m-am lasat mereu pe locul doi,trei in topul prioritatilor zilnice!
  Intr-un loc in mine am pastrat tot ce imi facea rau...am pastrat persoanele care nu meritau sa imi fie alaturi...
  Eu sunt acea persoana care spune ,,DA'' chiar daca simte ca ar trebui sa spuna ,,NU''.Acea persoana care incearca sa ii multumeasca pe toti chiar daca nu este rasplatita...chiar daca cei pe care ii ajuta ii dau cu sutu-n fund intr-un sfarsit.

   Chiar daca nu arat ce simt celor din jurul meu...nu le spun cuvinte gen : ,,Te iubesc!''...am sentimente pe care de cele mai multe ori eu sunt singura care reuseste sa le inteleaga...Cuvintele nu sunt niciodata de ajuns pentru a exprima ceea ce vreau cu adevarat...fara aceste sentimente as fi doar un simplu robot...
   Ma invart in cerc ce este drept.Ma cuprinde teama ...teama sa ma las iubita...si sa iubesc..teama sa le ofer iubire celor din jurul meu...imi este din nou teama...
  Sunt prea fragila...prea sensibila ...atunci cand aripile imi sunt rupte imi este teama ca nu voi mai putea invinge greutatile...teama ca nu voi mai putea zbura niciodata... 

Daca as putea

  Daca as putea as schimba tot...Tot ce ma inconjoara ...Dar stiu ca asta este doar un gand pe care niciodata nu il voi pune in practica pentru ca nu sunt in masura sa ii schimb pe cei din jurul meu.
  Zi de zi in sufletul meu se dau mii si mii de lupte...lupte pentru supravietuire.De cele mai multe ori le pierd si raman suspinand...Cine sunt ?De ce trebuie sa fiu lingusitoare si sa ma lupt cu aceeleasi arme ca cei care vor sa ma distruga,doar pentru a supravietui?Pentru a fi fericita?!
  Traiesc intr-o lume in care ma simt fara protectie,neputincioasa,dar cu toate astea reusesc sa trec peste toate. O lume in care nu trebuie sa ai curaj ,ci tupeu ca sa ajungi unde doresti,sa lupti pentru ceea ce iubesti.O lume in care demnitatea lipseste... 
  De ce un copil inofensiv trece prin tot felul de stari atunci cand lumea lui incepe ,,sa cada''? De ce totul se rezuma la bani?De ce nu ne putem multumi cu lucrurile simple dar care au o valoare aparte??!!
De ce ,de ce ,de ce??! 
  ,,A trai'' nu inseamna neaparat sex,alcool si distractii. Totul este pe dos.Incerc sa invat si sa inteleg...nu vreau sa renunt prea usor la ceea ce vreau ...
Am vazut cum toate se repeta ,zi de zi.Nimic ce mi se arata din alte surse nu este adevarat...
  Daca as putea face ca lucrurile sa ia o intorsatura diferita...Doar daca as putea...
   
    
   

Prietenie adevarata

    Se zice ca ,daca ai multi prieteni ,te poti considera un om norocos.Iar daca ai cel putin un prieten adevarat atunci esti cu siguranta un om fericit.
   Prietenia adevarata depaseste orice obstacol.Ea nu tine cont de distanta....La baza ei se afla increderea.
   Stiu ca sunt extrem de norocoasa!In ciuda faptului ca ne despart prea multi kilometrii ,ea este mereu acolo cand am nevoie de ea.Ea este o foarte buna prietena din generala :O fata simpla,complicata,visatoare ,zambareata.Ea reusea mereu sa ma faca sa rad...In ciuda distantei comunicam foarte mult.Am invatat sa ne cunoastem una pe alta stariile numai dupa tonul vocii,dupa cuvinte si reactii.Ea ma cunoaste mai bine decat oricine .A fost alaturi de mine atunci cand sufeream din cauza despartirilor lungi,cel mai adesea insotite de lacrimi si nopti de singuratate.

  Ma intristez cand imi aduc aminte de scoala generala...Alaturi de ea am facut multe prostii de care ne bucuram la maxim...Acum imi este dor de ea ...A trecut un an de cand nu ne-am vazut.
    Cand am terminat clasa a -VIII-a si stiind ca fiecare o vom lua pe drumuri diferite credeam ca totul va fi ca pana atunci ,insa am omis un lucru: nimic nu era sa mai fie ca inainte...
  Nu regret nimic!Voi fi alaturi de ea pentru ca merita!
   Acum pretuiesc prietenia mai mult decat o faceam inainte.Este un sentiment care merita trait...Prietenii adevarati sunt rari si de cele mai multe ori ei sunt cei care ne influenteaza gresit...Prietenia nu înseamnă numai să faci ceva pentru cineva, ci şi să îţi pese de cineva, lucru de care orice om are nevoie.
   Imi este dor de tine si de prostiile pe care le faceai cand erai cu capu'n nori! Tu nu mai lasat atunci cand problemele m-au facut sa fiu greu de inteles!
  Te Iubbbeeesssc maa!!! :((((

I'm back

    Am incercat,am vrut atat de mult sa indrept totul  .Ce nu am stiut ma ranit.
    Ma simt bine.
    Oamenii se nasc,imbatranesc si apoi mor.Asta este lumea in care traim .Nu are niciun farmec.Acum  nu este nimic ce m-ar putea intrista.Nu e posibil!Dar as putea nega ca trecutul meu nu il voi uita niciodata? 
   Fiecare lucru acum chiar are sens.,,Acum sunt ok''.Tot imi repet asta de cateva zile.Si cred ca asa sunt...sunt okImi place viata mea de acum.Desi acum cateva zile spuneam ca ,,voi fi bine'' acum chiar sunt.Ma bucur asa mult pentru mine.
  Sunt complicata.Mi sa spus asta de multe ori.
  In ultima perioada mi s-au intamplat atatea. Sunt cu zambetul pe buze ...Ma bucur de fiecare clipa  oricat ar fi ea de banala.Acum stiu ...iubesc momentele alea in care rad si glumesc din orice prostie .
  Imi dau seama de multe...totul facea parte dintr-o lectie pe care trebuia sa o invat.         Am crescut.Trebuie sa fiu sigura pe mine .Viata nu inseamna numai distractie ci si responsabilitati.
  Acele persoane care imi spuneau :,,poti'' aveau foarte mare dreptate.Pot sa ma gandesc la ziua de maine si la tot ce inseamna ,,viitor''.Mi-am mai dat o a doua sansa si a functionat.Am redevenit chipul cald de altadata.
  A fost ciudat!Acum totul sa schimbat! 
 

Intalnire cu lumea reala

 Azi totul a fost extrem de ciudat...serios chiar numai stiu ce sa cred si ce sa spun.Cei din jurul meu reusesc mereu sa ma surprinda cu cate ceva nou...Azi mi-am dat seama (chiar daca mi sa mai spus insa nu am crezut) ca aparentele inseala...Oare este prea mult pentru mine??Hmmm...nu prea cred.Sunt obisnuita cu astfel de ,,surprize'' si cu tristetea totodata.
Astept ca lucrurile sa se schimbe...sper asta...Nimic nu functioneaza de la sine.Este nevoie de  munca,distractie,certuri ,impacari,evolutie,ascultare si invatare. 
  Acum stiu ca totul sta cu totul altfel decat credeam eu.Fiecare gandim diferit.Descopar ca nimic nu era adevarat ...

,, Stiu prima impresie conteaza, 
 Iti prezint cum arata lumea noastra 
 Nu e totu' roz aici si nici nu pare 
 Doua pungi sau o valiza 
 Sunt motiv de sarbatoare.''

De ce sufar?!

  Mereu ma intreb :,,De ce eu?''De ce trebuie eu mereu sa sufar pentru altii?.Stiu ca sunt o persoana sensibila si pun la suflet orice lucru minor...in privinta asta ma urasc...Stiu...sunt prea aspra cu mine.Cand vad atata indiferenta in jurul meu as vrea sa urlu .Mereu eu sunt cea care le da tuturor celor din jurul meu sfaturi atunci cand au nevoie,dar am observat ca nu sunt in stare sa ma ajut singura.Stiu ca inca sunt mica si ca odata ce voi creste voi mai suferi .
   Ma simt vinovata pentru atitudinea celor din jurul meu pentru ca eu m-am inchis in mine si nu le-am acceptat ajutorul...poate acum nu mai eram in starea asta.Am ales sa sufar in tacere si sa merg mai departe chiar daca am lasat in urma mea lucruri neterminte.Sa dau timpul inapoi nu pot.
  Sunt constienta de schimbarea mea in rau...eu nu eram asa ...acum plang din orice,sunt trista mereu,abia daca schitez un zambet asa de gura lumii...
  Printr-un singur cuvant as putea exprima ce imi doresc: ,,vreau''.
  Vreau ca totul sa revina cum era odata .Cei din jurul meu s-au saturat sa auda aceasi replica :Voi fi bine! Chiar si eu m-am saturat.
  Raspunsul la intrebarea mea undeva inauntrul meu exista ...poate nu am cautat unde trebuie...Dar realitatea...este asa dura .Stiu ca voi trece peste...va fi greu...dar voi imi voi reveni cat mai curand.

Degeaba imi spui

 Cand e momentul sa spui ,,te iubesc?”...poate niciodata sau poate intotdeuna …dar niciodata nu o spune prea repede…s-ar putea sa sperii toti fluturasii din stomacul meu...spune-mi ca ma porti in gand mereu,ca toate visele noastre vor deveni realitate,ca vei fi aproape de mine...dar nu imi spune ca ma iubesti...pentru ca nu o sa te cred...cel putin nu acum.

  Vreau sa imi dovedesti ceea ce spui.Am indoieli .As vrea sa te cred,sa ma las prinsa in jocul tau,sa fiu dependenta de tine,sa incep totul de la zero ,dar nu prea am motive serios... calvarul prin care am trecut ma face sa numai cred in cuvinte...sti cum sunt eu si altfel nu am cum sa fiu.

  Ma tem sa nu ma ranesti,sa nu fugi atunci cand voi avea nevoie de tine,sa nu uiti toate clipele pe care le-am petrecut impreuna.Poate tu nu ai nicio vina!

  Nu ma speria..mai acorda-mi putin timp...lasa-ma sa ma gandesc bine la ceea ce vreau si daca fac fata ...Nu vreau ca acum sa imi dai tot ,ca mai apoi sa-iei tot si sa devi doar un vis ireal...

Prima evadare

  Un strop de neatentie.De atata a fost nevoie pentru a-mi scapa telefonul intr-o galeata cu apa.A palpait putin.Era mort.Insa nu pe telefon m-am suparat eu ci pe mine si pe obiceiul meu prost de a folosi acest aparat la maximum.Daca stau sa ma gandesc ...poate a fost mai bine.Incepusem sa ma satur de miile de sms si apeluri de la fostele mele colege din generala punandu-mi mii de intrebari :,,De ce nu vi in vacanta aici la tara?Ce te impiedica?Ce ai patit?''.Pfff...Ele nu inteleg ca am niste amintiri dureroase din ultima vacanta petrecuta acolo...asta este...
   Pe de alta parte regret ...in memoria lui,si nu in a mea,am stocat toate numerele de telefon al prietenilor si cunoscutilor mei. Acolo aveam notate toate planurile mele pentru aceasta vacanta.Aveam insemnate toate zilele de nastere ale prietenilor mei si aveam salvate zeci de poze cu momente pe care acum as vrea sa le retraiesc.
  Tehnologia ma omoara...  Dupa toate acestea am ajuns la concluzia ca trebuie sa gasesc o metoda alternativa de a-mi salva si in alta parte decat in memoria telefonului lucrurile importante pentru mine.
Aceasta a fost prima mea incercare de a evada in timpul liber.

Vacantaa!

   In sfarsit a venit vacanta de vara!De cand o astept...Si uite ...a venit si aceasta zi.De acum gata cu stresul,oboseala,invatatul,obligatiile scolii s.a.Oficial nu mai sunt boboaca.Pot spune ca a fost un an teribil,dar in acelasi timp placut pentru ca am avut experiente destul de placute.
Adevarul este ca la inceput acomodarea cu colegii si cu profesorii a fost destul de grea insa totul a trecut.
   Am participat si la mapamond.A fost super.Cea mai tare zi din viata mea.Cand m-am vazut in spatele scenei tremuram toata.Am trecut prin tot felul de stari:bucurie,teama si nebunie...Pfff ce amintiri frumoase.
  S-a mai dus un an din viata mea!Ce repede a trecut timpul.A fost un an greu pentru ca m-am schimbat.A aparut  adolescenta rebela,luptatoare impotriva regulilor ,,invechite'',a obligatiilor scolii,a viitorului propus de parintii.Uneori m-am simtit manipulata avand tendinta de a renunta la tot(mai ales)la a invata ceva.
  Am terminat anul cu note destul de bune in ciuda faptului ca nu m-am simtit in largul meu,deci pot spune ca sunt multumita  de rezultatele mele.
 In fine ...Gata cu scoala..Este timpul pentru : A VENIT VACANTAAA!!! 

Adio trecut!

   Ar trebui sa las totul in urma
Amintirile ce dor,lacrimi si regrete 
Viata merge inainte indiferent prin ce voi trece.
  Vreau sa fiu din nou acea copila cuminte
 Inofensiva si fara pic de minte
 Vreau inapoi acele zile cu soare
Care ii dadeau vieti mele sens si culoare.
  Nu regret nimic din ce a fost
Poate totul a avut un rost
Tot ce a mers inainte prost
Acum numai are niciun rost.
  Sunt recunoscatore pentru ce am
Pentru ce sunt
Nu mai vreau sa ma intorc undeva unde am mai fost
Nu o sa cedez
Raman sa va arat ca pot
Ca am puterea necesara sa trec peste tot.



   Imi cer scuze...Versurile de mai sus nu au iesit cum ma asteptam...Sunt in pana de idei.Trec printr-o stare proasta si vreau sa ca totul sa treaca si sa revin cum eram eu odata. Pentru asta am nevoie de putin timp sa imi pun in ordine gandurile.Imi voi reveni odata cu trecerea timpului.
  Mi-as dori sa nu fiu nevoita sa vorbesc despre asta insa in ultimul timp blogul a fost ca un refugiu ,unde am putut scapa de palmele pe care le primesc zilnic de la cei din jurul meu.Nu imi doresc sub nicio forma ca depresia sa devina o boala pentru mine.Dar totul va fi bine.Cu putin ajutor  pe care il primesc neconditionat din partea unei persoane careia ii pasa de mine(,,anonim'') rana este vindecata pe jumatate.In vindecare celeilalte jumatati este nevoie de mine insumi.
  Tot ce trebuie este sa accept realiatea asa cum este!
          Multumesc ,,Anonim''! <3

Clipe

A mai cazut o stea :(

   Totul a inceput intr-o seara blestemata.Stateau pe o banca 2 adolescenti...Totul era asa frumos...In cateva secunde ea izbucneste in plans.El o parasise.Incetul cu incetul ea a ramas singura pe banca.El indepartandu-se spre un loc in care credea ca ii va fi mai bine decat alaturi de ea.
   Parca cerul ii cazuse in cap.
   Era cuprinsa de ura,neputincioasa .Vroia sa il faca sa sufere cu adevarat chiar daca il iubea.In acele momente simtea ca viata ei numai avea sens.  Ajunse sa se urasca pentru ca sa daruit lui .Toata culoarea disparuse ...totul putea deveni mortal.Isi pierduse increderea in cei din jurul ei pentru ca ii era teama sa nu fie ranita si mai rau.Nu vroia sa renunte la ideea ca el nu este ,,ultimul''.
    I-a alungat pe cei care ii intindeau o mana de ajutor.Se apropia de final.Vroia sa isi puna gandurile in ordine,izolata intr-un bol de cristal unde nimeni nu  putea patrunde luand cu ea toate amintirile dureroase care ii mai ramase...dar nu mai avea rost.Credea ca singura scapare este sa plece catre o alta lume unde nu va mai suferi ...unde va zbura usor pe un nor.S-a hotarat sa puna capat acestei povesti in care s-au intamplat atatea...si chiar a reusit.Pentru ea moartea era o usita spre o lume in care  toata singuratatea si suferinta din sufletul ei va disparea...acela fiind locul unde isi va gasi linistea.
    A ramas in urma ei doar regrete,lacrimi,inimi frante si un tablou cu un chip viu care va ramane pentru totdeauna intiparit in mintea celor care o iubeau...
    A mai cazut o stea ...:((

                                                                             ~The end ~


 

Cand aveam probleme

   Urasc cand ploua,iar azi...ploua.Imi provoaca o plictiseala totala,insa sunt zile in care sunt fericita chiar daca ploua.Azi ceva ma pus pe ganduri.Mi-am adus aminte de o discutie cu un prieten.Se simtea atat de singur.Se afunda in singuratate din ce in ce mai mult.Vroia sa fie singur.Imi spunea ca sentimentul de singuratate este o boala si el se simte singur de mult timp doar ca  a avut zile bune in care zambea si era fericit .Ma invinovateam.Ma simteam foarte nasol pentru ca nu puteam face ceva mai mult pentru el in afara faptului ca ii dadeam sfaturi,spunanu-i ca il inteleg si ca totul va fi bine ...ca va trece peste toate.Ma durea sa il vad in starea aia.M-am intristat si eu odata cu el.

  Il intelegeam.Stiu cum este sa te afunzi in singuratate si tocmai vroiam ca el sa nu sufere.M-a ajutat mult.Daca nu era el faceam multe greseli.M-a ascultat de fiecare data cand am suferit ,cand simteam ca nu mai pot.Nu il mai recunoasteam.El nu era asa!El era mereu vesel,amuzant si reusea mereu sa ma binedispuna.Am vorbit mult cu el.Intr-un fel l-am facut sa simta ca nu este singur .Mi-a spus sa nu ma simt vinovata de ceva ...si ca imi multumeste pentru tot ce fac pentru el.Ramasesem fara cuvinte.M-am intristat si mai tare...dar m-am simtit usurata pentru ca am reusit sa il fac sa imi spuna ceea ce simte si ca eu voi mereu acolo undeva pentru el.
   Niciodata nu trebuie sa ii alungam de langa noi pe cei care ne vor binele,care ne intind o mana de ajutor atunci cand ne simtim neputinciosi.De multe ori eu am facut acest lucru...dar nu am vrut sa fie asa...nu am facut-o cu intentie.

          Prietenii sunt singurii care ne pot alunga singuratatea.

Ploua...

Frate ce vreme nasp

O lume dura...

    Pe bune...toata lumea a inebunit!Frate traim intr-o societate bolnava in  care toti vor bani .Ma gandesc la miile de copii abandonati in orfelinate ,copii care nu stiu ce este dragostea de parinte.Nu stiu ce suflet au acele persoane care ii parasesc ca pe niste obiecte iesite din uz .In alte cazuri sunt copii care parintiilor putin le pasa de ei si de educatia pe care ar trebui sa o primeasca.

    Stiu cum este sa suferi ...Tatalui meu putin i-a pasat de mine si de fratii mei.Nu l-am mai vazut de 5 ani de zile,dar nici nu ii simt lipsa.Mama mea a fost mereu langa mine.Tatal meu,mai bine zis omul care m-a facut ,nu este decat o persoana care candva a locuit cu noi si doar atat.
Zilele trecute am trecut pe langa o doamna care isi certa copilul in plina strada ,reprosandu-i baietelului  de ce a venit pe lume,de ce o distruge si o face de ras...Bietul copil era speriat,iar ea ii spunea ca o aduce in starea in care il va omoara.Ce minti bolnave...
   Un copil nu este o marioneta pe care o putem manevra dupa bunul nostru plac ,insa unora putin le pasa.
   Ce este mai grav este ca nimeni nu i-a masuri!

Pot zambi

   Astazi a fost o zi foarte ciudata...Ciudata pentru ca m-am simtit extrem de bine...Nu m-am mai simtit asa de ceva timp.Pentru inceput am zambit,am fost cu zambetu pe buze.In ultimul timp pot spune ca am fost retrasa ,trista,plictisita de viata asta...Ma bucur nespus de mult ca pot zambi din nou chiar daca nu voi zambi zi de zi.Cei din jurul meu mi-au dat de inteles ca merita sa zambesc macar pentru o zi ,sa nu stau inchisa in casa si sa ma distrez.
  Cand am ajuns la liceu chiar nu mi-a pasat de comentariile colegilor.Nimic si nimeni nu a reusit sa ma faca sa ma simt prost chiar daca au incercat ,pentru ca de dimineata mi-am propus sa fiu indiferenta.

   Prietenele mele au reusit sa ma faca sa ma simt bine.Am ras pe saturate.La ora de sport,adica pe la ora 07:30 stand pe banca ,Mihaela a scos niste perle=)).Doamne...Si-a amintit un cantecel pe care l-am invatat in generala:,,Floare de colt'',insa ea vroia sa scoata o versiune mai noua in engleza:)).O strofa suna ceva de genu: ,,You,flower of colt/Miracle of bolts,/Bla bla bla star /My darling!!! A fost super tare.
   Ele sunt singurele care ma fac sa rad ,sa zambesc,care imi sunt alaturi mereu chiar si atunci cand sunt stresanta,moracanoasa ,cu capu'n nori intr-un cuvant mereu.Va ador:X

Mda...

   Pff...Cu ce sa incep...In primul rand nu pot sa cred ca unele persoane sunt atat de cretine si  imature.Multi spun despre adolescenti ca suntem niste copii fara viitor,care nu vrem decat sa ne distram ,ca noi nu luam nimic in serios,insa...nu este deloc asa.Uneori noi adolescentii gandim in unele situatii mai bine decat un adult,suntem mai realisti cu toate ca ar trebui ca noi sa avem ceva de invatat de la ei.
   Acum ceva timp am ramas extrem de surprinsa si nu surprinsa la ceea ce am vazut ci din cauza faptului ca exista persoane care pur si simplu nu au pic de simt ,de jena.
 Totul incepe intr-o dimineata extrem de frumoasa.Eu fiind in clasa a IX a invat dimineata.Ca in fiecare dimineata eram extrem de adormita,mi se inchideau pur si simplu ochii.Am urcat in ratb acolo unde m-am intalnit cu colega mea de banca.Ne-am asezat pe scaun.Cu o statie inainte de statia unde trebuia sa coboram un domn imbracat la costum se aseaza in fata noastra pe scaun.In masina nu era destul de aglomerat decat maxim 5 elevi  care erau cu mine in liceu.Dupa cateva minute ,privind in jurul meu am observat ca domnul din fata mea se masturba...Am intors capul neputund sa mai privesc si i-am facut un semn colegei mele.Cand a vazut si ea ce facea acel ,,domn'' ne-am ridicat de pe scaun si am mers spre usa unde  urma sa coboram,iar apoi acel domn foarte linistit sa ridicat, si-a ridicat fermuarul la pantaloni si a coborat la aceeasi statie cu noi.
Cum frate sa faci asa ceva intr-un loc public??!!Ce vroia sa demonstreze prin acest lucru?!Inteleg ca este un lucru firesc,omenesc  sa te masturbezi ,dar nu cand vezi  niste eleve  in fata ta ,iar tu cu nesimtire sa le si privesti in ochi...Este dezgustator...Scarbos...Bleahhh...Nu stiu ce sa zic!
  Mi-am dat seama ca nesimtirea pluteste in aer si ca ar trebui sa invatam cel putin sa ii respectam pe cei din jurul nostru !