Cand aveam probleme

   Urasc cand ploua,iar azi...ploua.Imi provoaca o plictiseala totala,insa sunt zile in care sunt fericita chiar daca ploua.Azi ceva ma pus pe ganduri.Mi-am adus aminte de o discutie cu un prieten.Se simtea atat de singur.Se afunda in singuratate din ce in ce mai mult.Vroia sa fie singur.Imi spunea ca sentimentul de singuratate este o boala si el se simte singur de mult timp doar ca  a avut zile bune in care zambea si era fericit .Ma invinovateam.Ma simteam foarte nasol pentru ca nu puteam face ceva mai mult pentru el in afara faptului ca ii dadeam sfaturi,spunanu-i ca il inteleg si ca totul va fi bine ...ca va trece peste toate.Ma durea sa il vad in starea aia.M-am intristat si eu odata cu el.

  Il intelegeam.Stiu cum este sa te afunzi in singuratate si tocmai vroiam ca el sa nu sufere.M-a ajutat mult.Daca nu era el faceam multe greseli.M-a ascultat de fiecare data cand am suferit ,cand simteam ca nu mai pot.Nu il mai recunoasteam.El nu era asa!El era mereu vesel,amuzant si reusea mereu sa ma binedispuna.Am vorbit mult cu el.Intr-un fel l-am facut sa simta ca nu este singur .Mi-a spus sa nu ma simt vinovata de ceva ...si ca imi multumeste pentru tot ce fac pentru el.Ramasesem fara cuvinte.M-am intristat si mai tare...dar m-am simtit usurata pentru ca am reusit sa il fac sa imi spuna ceea ce simte si ca eu voi mereu acolo undeva pentru el.
   Niciodata nu trebuie sa ii alungam de langa noi pe cei care ne vor binele,care ne intind o mana de ajutor atunci cand ne simtim neputinciosi.De multe ori eu am facut acest lucru...dar nu am vrut sa fie asa...nu am facut-o cu intentie.

          Prietenii sunt singurii care ne pot alunga singuratatea.